Pretenţii. Sentința nr. 9182/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9182/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 9182/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9182/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. P.
GREFIER: D. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C. S.A. și pe pârât S. C. CĂLĂTORI SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a amânat pronunțarea la datele de 29.04.2015, 06.05.2015, 13.05.2015 si 15.05.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C. S.A. în contradictoriu cu parata S. C. CĂLĂTORI SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI a solicitat obligarea paratei la plata sumei de_,66 Iei reprezentând: penalități facturate si neachitate calculate conform art. 6 cap.IV din contractul pentru prestări servicii furnizare apa potabila. canal. evacuare, reziduuri menajere nr. CA 20/2006 pentru neexecutarea oblisatiei de plata a utilităților.
Totodată, a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
In fapt, intre societatea reclamantă, in calitate de prestator si S. - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CALATORI București, in calitate de beneficiar s-a încheiat Contractul pentru prestări servicii, furnizare apa potabila, canal, evacuare reziduri menajere nr. 20/2006, având ca obiect furnizarea de apa potabila, evacuarea apelor uzate menajere si pluviale si evacuarea rezidurilor menajere pentru spatiile ocupate in statiile CF de pe stațiile de pe raza Regionalei CF București si in sediul Regional. Desi, societatea si-a indeplinit obligațiile contractuale, debitoarea nu si-a respectat principala obligație ce a luat naștere in sarcina sa, respectiv sa achite integral si la termen contravaloarea prestației efectuate, fiind calculate penalitati de intarziere potrivit clauzelor contractuale, cap. IV art. 6. Astfel, au fost emise facturi de penalități in val. de 13.240,66 lei, conform anexei 7 care cuprinde 371 facturi de penalitati calculate pentru plata cu intarziere a facturilor de utilitati.
A precizat ca aceste facturi de penalitati au fost recunoscute si înregistrate de parata in evidentele contabile, fiind incluse in punctajele comune încheiate intre cele doua societati, respectiv punctajul încheiat la data de 07.06.2011 cu privire la soldul datei de 31.05.2011, punctajul efectuat la data de 08.08.2011 cu privire la soldul datei de 31.07.2011 si extrasul de cont nr. 51MN2/343/19.10.2011 ( extras care emana de la societatea parata si prin care se solicita confirmarea soldului)
In vederea rezolvării pe cale amiabila, parata a fost convocata la conciliere in data de 10.01.2012 ( actul J_, inregistrat la Regionala de Transport Feroviar de Calatori sub nr. 1MN/2442/22.12.2011).
Urmare, invitației la conciliere, cu actul nr. 52 MN/8/628/28.12.2011 parata a comunicat ca, „ in evidentele contabile se regaseste suma de_,66 Iei, reprezentând c/val penalitati neachitate la utilitati ”, fiind solicitata rugămintea reprogramarii concilierii pentru data de 16.01.2012. La data de 16.01.2012, părțile de comun acord, au incheiat un proces verbal de conciliere, prin care debitoarea a recunoscut suma de 13.240,66 lei reprezentând penalități, obligandu-se totodată sa plătească in funcție de disponibilitățile bănești primite de la S. C. CALATORI.
în drept, a invocat prevederile: art. 14, art. 1164, art. 1170 (reglementare veche art. 970 alin. 1 Cod civil), art. 1270 (reglementare veche art. 969 Cod civil), art. 1272 (reglementare veche art. 970 alin. 2 Cod civil), art. 1516 (reglementare veche art. 1073 Cod civil), art. 1530 - 1538 (reglementări vechi art. 1081, 1082 Cod civil); art. 192, 194N.C.P.C.; prevederile contractului mai sus precizat.
În probatoriu a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în conformitate cu art. 411 alin. 1 punctul 2 N.C.P.C. a solicitat judecarea cauzei si în lipsa reprezentantului societății acesteia.
La data de 22.08.2014 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacitatii de exercițiu a reclamantei, excepția prematuritatii acțiunii pentru lipsa concilierii directe, excepția netimbrarii cererii și excepția excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Din modul cum este redactata cererea rezulta ca pretențiile reclamantei sunt fundamentate pe factura un număr de 371 facturi de penalitati. Aceste facturi sunt emise in cursul anilor 2008- 2010 si fata de momentul introducerii acțiunii si anume 06.06.2014, dreptul la acțiune al reclamantei este prescris fiind depășit termenul de 3 ani inlauntrul caruia puteau fi cerute aceste pretenții. Potrivit dispozițiilor Decretului lege 167/1958 precum si art. 2517 din Noul cod civil termenul general de prescripție este de 3 ani.
Pe fond, a arătat că acțiunea este neintemeiata deoarece calculul penalităților a fost făcut in mod eronat cu incalcarea prevederilor contractuale dintre parti. Astfel in contractul care face obiectul prezentei cauze se constata la Capitolul IV- Modalitati de plata si răspundere contractuala, ca penalitățile de intarziere in cuantum de 0,06 % zi se pot calcula si solicita doar pentru un termen de 30 zile intrucat dupa implinirea acestui termen contractul se considera reziliat de drept.Astfel art. 6 din contractul nr. C.A. 20/2006 prevede ca daca intarzierea plații chiriei depășește 30 de zile, duce la suspendarea prestației. Reclamanta nu a inteles sa suspende efectuarea acestei prestații, sens in care considera ca aceasta este de acord cu situatia creata.
Arată ca reclamanta avea dreptul sa calculeze penalitati doar pe o perioada detereminata de 30 - 60 zile dupa care trebuia sa suspende prestarea serviciului si sa notifice debitorul privind rezilierea de drept a contractului. Conform clauzelor contractuale penalitățile de intarziere trebuiau calculate de reclamanta pentru o perioada care sa nu depaseasca 30 de zile. Din anexa nr. 7 depusa la dosarul cauzei, reise ca reclamanta a calculat penalitati pentru un număr mult mai mare de zile ( de exemplu: 37 de zile, 47 zile, 64 zile). De aici rezulta ca reclamanta nu a respectat clauzele contractului nr. C.A. 20/2006, sens in care va solicitam sa respingeți pretențiile ca fiind neconforme cu legislația in vigoare (respectiv art. 6 din contract). Reclamanta nu a procedat in acest mod astfel incat dupa expirarea perioadelor mai sus menționate a prestat in continuare servicii si . a luat act ca a renuntat sa mai ceara de la data manifestării voinței, penalitățile de intarziere. Aceasta inseamna ca intre parti s-au derulat raporturi contractuale dupa expirarea datei de 30 zile menționate mai sus fara ca acestea sa fie purtătoare de penalitati sau dobânzi.Nu exista in contractul mai sus menționat o clauza in care sa se precizeze ca penalitățile se calculeaza pana la data efectuării plații debitului principal.
In drept art. 205 - 208 Cod Procedura Civila.
A solicitat poba cu acte si cu expertiza contabila avand ca obiectiv: sa se stabilească modul in care au fost calculate penalitățile de către reclamanta.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul pentru prestări servicii, furnizare apa potabila, canal, evacuare reziduri menajere nr. 20/2006, având ca obiect furnizarea de apa potabila, evacuarea apelor uzate menajere si pluviale si evacuarea rezidurilor menajere pentru spatiile ocupate in statiile CF de pe stațiile de pe raza Regionalei CF București si in sediul Regional.
În baza acestui contract reclamanta a emis facturi de penalități în valoare de_,66 lei conform Anexei 7 care cuprinde 371 facturi, emise pentru perioada 2008-2010.
În cauză a operat recunoașterea datoriei, iar acest motiv de întrerupere a intervenit în cursul prescripției de 3 ani și rezultă din includerea în punctajele comune încheiate între cele două societăți, respectiv punctajul încheiat la data de 07.06.2011 cu privire la soldul datei de 31.05.2011, punctajul efectuat la data de 08.08.2011 cu privire la soldul datei de 31.07.2011 și extrasul de cont 51 MN2/343/19.10.2011, extras care emană de la pârâtă și prin care se solicită confirmarea soldului. De asemenea, urmare a invitației la conciliere cu actul 52 MN/8/628/28.12.2011 pârâta a comunicat că în evidențele sale contabile re regăsește suma de_,66 lei reprezentând contravaloare penalități, fiind solicitată reprogramarea concilierii. La data de 16.01.2012 părțile au încheiat un proces-verbal de conciliere, prin care debitoarea a recunoscut suma datorată.
Conform raportului de expertiză întocmit de expertul C. A. –fila 231 a rezultat că pârâta datorează suma de_,66 lei reprezentând penalități pentru contravaloarea utilităților facturate.
Față de această situație de fapt, instanța reține prevederile art. 969 Cod civil :”Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” precum și prevederile art. 1073 Cod civil: „Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare.”
Așadar, pentru angajarea răspunderii contractuale este necesară existența unei fapte ilicite constând în neîndeplinirea, îndeplinirea defectuoasă sau cu întârziere a unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate între neîndeplinirea unei obligații contractuale și prejudiciu și vinovăția.
În speță instanța reține că sunt îndeplinite toate aceste condiții, întrucât pârâta se face vinovată de neplata utilităților la termenul scadent. În acest sens, instanța reține că sarcina probei îi revenea pârâtei, în sensul că aceasta avea obligația de a face dovada îndeplinirii obligației contractuale.
Referitor la cuantumul prejudiciului, instanța reține că părțile au stabilit anticipat acest aspect prevăzând cuantumul penalităților.
Referitor la argumentul pârâtei, în sensul că reclamanta creditoare era obligată să rezilieze contractul și să nu mai perceapă penalități de întârziere, instanța îl consideră a fi în mod vădit neîntemeiat. Rezilierea este o sancțiune pentru neîndeplinirea obligațiilor și se concretizează în dreptul creditorului de a solicita sau nu aplicarea acestei sancțiuni, așadar conferă un drept și nu o obligație. Creditorul poate solicita penalități pentru întârzierea îndeplinirii obligațiilor, iar contractul dintre părți a prevăzut în mod clar la art. 6 –fila 24 modalitatea de calcul a acestora. S-a mai arătat că întârzierea cu peste 30 zile duce la suspendarea prestației respective, or acest drept este prevăzut exclusiv în favoarea creditoarei și nu a debitoarei. De asemenea, art.15 din contract prevede că în cazul în care una dintre părți nu execută o obligație contractuală, partea lezată poate rezilia contractul. Partea lezată, adică reclamanta în speța de față, POATE rezilia, aceasta având așadar un drept și nu o obligație.
Față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea.
În baza art. 453 NCPC va obliga pârâta la plata sumei de 767,03 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea privind pe reclamant C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C. S.A. cu sediul ales la Sucursala Regională CF București din sector 1, București, . NORD, nr. 1 - 3 și pe pârât S. C. CĂLĂTORI SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, cu sediul în sector 1, București, . NORD, nr. 1.
Obligă pârâta la plata sumei de_,66 lei reprezentând contravaloare utilități.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 767,03 lei.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9126/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9117/2015. Judecătoria... → |
|---|
