Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 15761/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 15.09.2015
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimatul F. V., având ca obiect contestație la executare DOSAR EXECUTARE 173/2015, SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns parțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că ambele părți au depus note de ședință, prin Serviciul Registratură, după care
Instanta, in baza art. 258 rap. la 255 NCPC încuviințează proba cu înscrisurile anexate dosarului, considerând-o concludentă, pertinentă și utilă cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2015, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul F. V., anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 173/2015 al S.C.P.E.J. D., C. și ASOCIAȚII, și pe cale de consecință a tuturor actelor din dosar, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 23.02.2015; suspendarea tuturor actelor de executare și a executării silite.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că începând cu data intrării în vigoare a legii 164/2014, aceasta nu mai are calitatea de debitor, plata titlurilor executorii urmând a se efectua de către Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 11 al. 1 din legea 164/2014. De asemenea au fost invocate disp. O.G. 22/2002 referitoare la termenul de 6 luni prev. de art. 2 din acest act normativ.
În drept au fost invocate disp. art. 711 și urm C.proc.civ, legea 290/2003 și legea 164/2014 iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
La data de 02.09.2015 intimatul a anexat un înscris denumit ”Note scrise”, prin intermediul căruia a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea solicitării de respingere s-a arătat că reclamanta contestatoare întârzie nejustificat să execute obligația cuprinsă în titlul executoriu emis în 2003, iar aceasta nu se poate folosi de propria întârziere – culpă, pentru a încălca nejustificat termenele stabilite de legiuitor.
Ca urmare a solicitării instanței, au fost anexate la dosar copii conforme cu originalul ale înscrisurilor din dosarul de executare nr. 173/2015.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 522/03.03.2008 emisă de Comisia Județeană B. pentru aplicarea legii 290/2003, s-a dispus acordarea unei compensații bănești intimatului creditor din prezenta cauză, în cuantum total de 17.922,37 lei.
Având în vedere că debitoarea contestatoare nu a înțeles să achite compensațiile bănești în mod voluntar, la data de 23.02.2015 intimatul s-a adresat S.C.P.E.J. D., C. și ASOCIAȚII, în vederea executării silite a titlului executoriu, cerere în urma căreia a fost înregistrat dosarul nr. 173/2015.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din data de 09.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/300/2014. Prin încheierea din data de 23.02.2015 executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi până la concurența sumei de 20.268,75 lei reprezentând debit principal și cheltuieli de executare.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor Legii 164/2014 instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 3 al. 2 teza întâi din Legea nr.164/2014 „Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata”. Totodată, potrivit art. 11 al. 1 din același act normativ ”Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora”
Hotărârea ce constituie titlul executoriu din prezenta cauză a fost emisă în anul 2008 și neexecutată până în prezent, nici măcar eșalonat, conform H.G 1120/2006, astfel încât instanța apreciază că schimbarea persoanei care efectuează plată și o nouă eșalonare, măsuri prevăzute de legea 164/2014, după ce H.G. nr. H.G 1120/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 230/2003 stabilea ea însăși eșalonarea plății pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul autorității de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat.
Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în eșalonarea și plata de către Ministerul Finanțelor, instituită de legea nr. 164/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată, de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al intimatului, raportat la întreaga legislație și la perioada de timp scursă de la data emiterii hotărârii 522/2008.
Astfel, deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar legea specială și prin normele metodologice de aplicare a acesteia, această eșalonare nu a fost aplicată în concret. Așadar, legea 164/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă, pe o perioadă de 5 ani, a executării creanțelor existente încă din 2008.
Chiar dacă în general o reducere sau o eșalonare a creanței nu este de natură a aduce atingere dreptului în sine, în concret, raportat la data emiterii titlului executoriu și la comportamentul nediligent al autorității, această perioadă de suspendare prelungește din nou, în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura schimbării persoanei care efectuează plata și reeșalonarea reglementată de legea nr. 164/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarului Legii nr. 230/2003 din speță la executarea creanței stabilite, fiind astfel de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al acestuia.
Or, Curtea Europeană a statuat că intervenția statelor în procedura de executare a unui titlu executoriu nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33).
Prin urmare instanța respinge ca vădit neîntemeiate susținerile debitoarei referitoare la aplicabilitatea Legii 164/2014.
Instanța respinge ca neîntemeiată și susținerea referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor O.G. 22/2002.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002 și art. 666 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și art. 11, art. 20 și art. 21 din Constituția României.
Prin urmare somația la care se referă art. 2 din O.G. nr. 22/2002 este aceeași cu cea prevăzută de art. 666 Cod procedură civilă, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri. Rațiunea legii constă în evitarea blocării activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a titlurilor executorii, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept.
În acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
În cazul de față, A.N.R.P. nu a executat de bunăvoie obligația executorie inserată în hotărârea din 2008, astfel încât după mai mult de 7 ani, creditorul s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silită a sumelor datorate de contestatoarea debitoare. Mai mult, contestatoarea nu a probat lipsa de fonduri, necesară pentru a beneficia de dispozițiile O.G. 22/2002, limitându-se la a susține acest aspect. De altfel, nici până la data pronunțării prezentei hotărâri, deși au trecut mai mult de 6 luni, contestatoarea nu a înțeles să achite de bunăvoie suma solicitată.
În concluzie, somația este emisă cu respectarea atât a prevederilor speciale din O.G. nr. 22/2002, cât și a normelor de drept comun care reglementează executarea silită.
Dând eficiență considerentelor mai sus expuse și constatând că nu s-a dovedit existența niciunui motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea și față de soluționarea contestației la executare, instanța respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimatul F. V. cu domiciliul în com. HILIȘEU H., . ca neîntemeiată.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Ia act de faptul că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. A. P. E. A. S.
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 16.11.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 653/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
