Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 21698/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea S. T. CONSTRUCT SRL și pe intimații D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE IASI, A. J. A FINANTELOR PUBLICE N., D. G. A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI, A. S. 1 BUCUREȘTI A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.11.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 15.04.2015, sub nr._, astfel cum a fost completată, contestatoarea S.C. S. T. Construct S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., Direcția Generală a Finanțelor Publice București, Administrația S. 1 București a Finanțelor Publice contestație la executare și cerere de suspendare a executării măsurilor asiguratorii instituite de organele fiscale până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, a susținut că se impune anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 17/18.03.2015 și a deciziei nr. 26/08.04.2015, precum și a tuturor actelor de executare deoarece aceste înscrisuri au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale, nefiind motivate în fapt și în drept. De asemenea, a susținut că aceste înscrisuri nu cuprind mențiunile expres impuse de lege, în specil sub aspectul dispozițiilor incidente și a descrierii complete a împrejurărilor relevante pentru conduita fiscală a contestatoarei.
A mai susținut că organul fiscal nu a indicat și nu a dovedit pericolul concret pentru ca societatea contestatoare să își sustragă, ascunde sau diminua patrimoniul în scopul evitării achitării unor eventuale obligații de plată, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a înregistrat nicioată datorii de acest gen.
Contestatoarea a arătat că deciziile menționate nu cuprind ordinea prevăzută de lege pentru instituirea măsurilor asiguratorii și nici motivele pentru care organul fiscalnu a procedat la valorificarea bunurilor societății, conform art. 142 C.proc.fisc. A susținut că nu există niciun motiv pentru instituirea măsurilor asiguratorii, situația fiscală a societății fiind una foarte bună, iar obligațiile de plată către stat fiind întotdeauna achitate.
De asemenea, a susținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind existența unor suspiciuni de evaziune fiscală, cu atât mai mult cu cât organele fiscale nu au dovedit aspectele menționate în cuprinsul documentelor contestate cu privire la atribuirea de contracte la suprapreț către presupuși subcontractori care nici măcar nu au fost identificați.
În drept, contestatoarea a indicat dispozițiile art. 129, art. 172, art. 2 C.proc.fisc., art. 711-718 C.proc.civ.
În dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.050 lei, conform dovezii de la f. 2.
La data de 19.05.2015 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. În acest sens, a susținut că actele contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale. Mai mult decât atât, intimata a arătat că, la încheierea inspecției fiscale au fost sesizate organele de urmărire penală pentru a efectua verificări cu privire la aspectele constate de organele fiscale.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
La data de 18.06.2015 intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că nu este emitenta actelor contestate în prezenta cauză. Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că actele de executare au fost legal întocmite și îndeplinesc condițiile de fond și de formă impuse de lege pentru validitatea lor.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 205 C.proc.civ. și art. 129 C.proc.fisc., solicitându-se încuviințarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citate, Direcția Generală regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația S. 1 București a Finanțelor Publice nu au formulat întâmpinare și nici nu au fost reprezentate în fața instanței.
La data de 15.09.2015 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea apărărilor formulate de intimate, ca fiind neîntemeiate, și admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
Prin Încheierea de ședință din data de 13.10.2015 instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Activitatea societății contestatoare a făcut obiectul controlului efectuat de organele fiscale competente, fiind emise procese verbale de control la data de 18.03.2015 (f. 137) și 08.04.2015 (f. 140) și deciziile de instituire a măsurilor asiguratorii din aceleași date.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, reținând că această instituție este cea care a emis mai multe acte de executare silită dintre cele contestate în prezenta cauză, respectiv adresele de înființare a popririi asiguratorii și procesul verbal de sechestru cu privire la bunurile debitoarei (f. 190-210), justificându-și astfel calitatea procesuală pasivă.
În urma controlului efectuat și a analizei documentelor financiar contabile aferente perioadei 2009-2014, au fost identificate mai multe nereguli, inclusiv sub aspectelor existenței unor suspiciuni de evaziune fiscală cu privire la unele operațiuni impozabile și documente ale contribuabilului supus inspecției fiscale constând în principal în: tranzacții nedeclarate, vânzare de active din patrimoniu către administratori și salariați la prețuri subevaluate.
De altfel, în cuprinsul proceselor verbale menționate a fost redată detaliat activitatea de control, fiind menționate expres operațiunile efectuate, societățile comerciale în raport cu care au fost efectuate aceste livrări nedeclarate, verificările efectuate în raport cu aceste societăți comerciale fiind analizate inclusiv prin raportare la susținerile reținute conform declarației reprezentantului legal al contestatoarei.
Mai mult decât atât, agenții de control au precizat și fiecare temei de drept pentru situația de fapt reținută, atât prin raportare la Legea nr. 82/1991 (art. 6 ți art. 11), Legea nr. 571/2003 (art. 34 și art. 151), Legea nr. 241/2005 (art. 9 alin. 1 lit. b și c) și OG nr. 92/2003 (art. 221) și au anexat proceselor verbale înscrisuri doveditoare reprezentând situația centralizată privind livrările nedeclarate, nota de relații adresată administratorului firmei care conține explicații referitoare la livrările nedeclarate.
În temeiul acestor procese verbale și a dispozițiilor art. 43 alin. 2 și art. 129 C.proc.fisc. au fost emise deciziile de instituire a măsurilor asiguratorii (f. 181 și 184), acestea cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege, atât în ceea ce privește indicarea temeiului de drept și de fapt, cât și ordinea de preferință stabilită de art. 142 alin. 11 C.proc.fisc., contrar susținerilor contestatoarei, fiind identificate bunurile supuse sechestrului, în următoarea ordine: bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit; bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit; bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele; ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 158; mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit; produse finite.
În plus, contrar susținerilor contestatoarei, instanța reține că au fost respectate dispozițiile pct. 5.5 și 5.6 din Ordinul nr. 2605/2010, fiind întocmit referatul justificativ al măsurilor asiguratorii (f. 187), referatul fiind unul dintre înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziilor de instituire a măsurilor asiguratorii menționate anterior.
Instanța reține că sunt neîntemeiate și criticile formulate de contestatoare cu privire la absența mențiunilor privind posibilitatea introducerii contestației la executare împotriva deciziilor în termen de 15 zile de la comunicare, acestea fiind prevăzute expres în cuprinsul deciziilor.
Totodată, nu pot fi reținute argumentele legate de lipsa indicării situațiilor care justifică instituirea de măsuri asiguratorii, respectiv de caracterul arbitrar al instituirii acestor măsuri, câtă vreme organele fiscale au respectat prevederile art. 2.1 din Ordinul nr. 2605/2010, realizând o descriere completă a situației de fapt. În același sens, organele fiscale nu au procedat doar la instituirea de măsuri asiguratorii, reținând că pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ci chiar au sesizat organele de urmărire penală cu privire la existența unor fapte care ar putea fi încadrate drept infracțiuni de evaziune fiscală, situație prevăzută expres și de dispozițiile indicate de Ordinul nr. 2605/2010 la care a făcut referire contestatoarea. Totodată, subsecvent emiterii deciziilor contestate, au fost stabilite și obligații fiscale în sarcina contestatoarei.
Referitor la împrejurarea că societatea contestatoare nu ar fi înregistrat debite restante la bugetul de stat, instanța reține, în primul rând, că aceste sume au fost stabilite inclusiv în urma activității de control desfășurate și, în al doilea rând, că înscrisurile depuse în susținerea acestei afirmații privesc perioada anterioară anului 2013, adeverința fiscală atașată la dosar fiind emisă în luna ianuarie 2013.
De asemenea, instanța reține că, pentru a se putea institui măsuri asiguratorii, legea impune existența unei stări de pericol cu privire la sustragerea debitorului de la executare (astfel cum a fost reținut cu ocazia controlului efectuat), nefiind în sarcina organului fiscal (și nici în atribuțiile acestuia prin raportare la dispozițiile Legii nr. 241/2005) stabilirea săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, cum în mod greșit a susținut contestatoarea.
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată contestație formulată.
Cu referire la dispozițiile art. 453 C.proc.civ. instanța urmează a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, invocată prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare privind pe contestatoarea S. T. CONSTRUCT SRL cu sediul ales la SCA Boanta, G. și Asociații din București, ., ., sector 1 și pe intimații D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE IASI cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași, A. J. A FINANTELOR PUBLICE N. cu sediul în Piatra N., . BIS, județul N., D. G. A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 2, A. S. 1 BUCUREȘTI A FINANTELOR PUBLICE cu sediul în București, .. 9-13, sector 1 .
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. V. C. I. C.
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./28.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
