Contestaţie la executare. Sentința nr. 9351/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9351/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 9351/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9351/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimații C. C. E., B. C., C. N., având ca obiect contestație la executare 8/2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații prin avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, intimații prin avocat arată că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimații prin avocat arată că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare și pentru intimați proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul apărătorului intimaților pentru susținerea cererilor formulate.
Intimații prin avocat depun la dosar dovada achitării onorariului de avocat și solicită respingerea acțiunii; în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, precizează că art. 11 din Legea nr. 164/2014 nu este aplicabil acestei spețe. Totodată, mai arată că, decizia prin care sentința civilă - titlu executoriu, a rămas irevocabilă a fost pronunțată înainte de . Legii nr. 164/2014. Mai invocă intimații, prin avocat, decizia nr. 686/2014 pronunțată de Curtea Constituțională care prevede că hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, nu poate fi anulată sau modificată de nici o altă autoritate publică. Cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2015 sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat în contradictoriu cu intimații C. C. E., B. C. și C. N., contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 8/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc G. M. V., solicitând instanței să dispună: anularea executării silite și suspendarea executării silite, în temeiul art. 700 alin. 1 și alin. 3 C.proc.civ., până la soluționarea prezentei cauze.
În motivare, contestatoarea a invocat faptul că, la data de 18.12.2014, a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014 prin care s-a prevăzut o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și de plată efectivă a acestora. Contestatoarea a invocat prevederile art. 9, 10 din respectivul act normativ și a susținut că nu mai are calitatea de debitor, sarcina plății revenind Ministerului Finanțelor Publice.
De asemenea, a susținut că onorariul de avocat stabilit pentru faza de executare silită, respectiv 1000 lei, este nejustificat de mare în raport cu activitatea efectiv prestată de avocat în faza de executare.
În drept, contestatoarea a invocat art. 700 și art. 711 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 9/1998, HG nr. 1277/2007, OG nr. 22/2002, Legea nr. 164/2014, solicitând judecarea în lipsă.
Contestatoarea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
La data de 19.03.2015 intimații au depus întâmpinare (filele 45-50), prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Au arătat că se impune respingerea cererii de suspendare a executării silite, întrucât contestatoarea nu a invocat niciun motiv care să justifice o asemenea măsură.
Cu privire la fondul contestației, intimații au susținut că susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate, deoarece prevederile Legii nr. 164/2014 nu sunt aplicabile în cauză. În primul rând pentru că Legea nr. 164/2014 a intrat în vigoare la data de 15.12.2014, după rămânerea definitivă a sentinței puse în executare (recursul formulat fiind respins la data de 04.12.2014) și în al doilea rând pentru că această creanță nu este menționată în enumerarea limitativă a art. 3 alin. 2 din Legea nr. 164/2014 care stabilește domeniul de aplicare al acestui act normativ.
Referitor la anularea încheierii emise la data de 25.02.2015 de către executorul judecătoresc, intimații au susținut că a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale incidente, iar onorariul de avocat în cuantum de 1.000 lei, corespunzător fazei de executare silită este pe deplin justificat de munca depusă și proporțional cu complexitatea lucrării efectuate și valoarea obiectului executării silite.
În drept, intimații au indicat dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ
În dovedirea apărărilor formulate, intimații au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Ca urmare a dispoziției instanței, la data de 03.03.2015 B. G. M. V. a comunicat dosarul de executare nr. 8/2015 (filele 25-40).
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea adresată executorului judecătoresc la 22.01.2015 (fila 34), intimații au solicitat executarea silită a contestatoarei în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2108/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 9006/04.12.2014.
Prin această hotărâre (filele 38-39) a fost admisă cererea formulată de intimați și a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 22.977,91 lei, reprezentând diferență de actualizare în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum a sumei de 110.311,62 lei pentru perioada octombrie 2007- octombrie 2010. De asemenea, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Contestatoarea a fost somată prin somația emisă la data de 26.01.2015 (fila 29) să achite debitul în sumă totală de 28.211,37 lei (23.977,91 lei reprezentând compensații bănești și 4.233,46 lei, reprezentând cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din data de 26.01.2015 (fila 31).
În drept, în ceea ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13.02.2015, prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța va avea în vedere dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă, respectiv:
„Art. 669. (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Art. 700. (1) Executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanță.
(2) Executarea se suspendă și la cererea creditorului urmăritor de către executorul judecătoresc.
(3) Pe perioada suspendării executării, actele de executare efectuate anterior, măsurile de executare dispuse de instanța de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor și conturilor bancare, rămân în ființă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel.
(4) Actele de executare efectuate în ziua soluționării cererii având ca obiect suspendarea, fie și provizorie, a executării silite sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare și a contestației la executare.
Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 718. alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
Conform Legii nr. 164/2014:
„Art. 11.
(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
(2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6).”
Astfel, în ceea ce privește susținerea contestatoarei conform căreia la data de 18.12.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014, instituind o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plată a acestora ce ar atrage nulitatea executării de față, instanța urmează să respingă această susținere ca fiind neîntemeiată.
Pentru a decide în acest sens, instanța, analizând prevederile Legii nr. 164/2014, constată că prin aceasta legiuitorul a urmărit să accelereze procedura de stabilire și de plată a drepturilor bănești ale persoanelor prevăzute la art. 1 alin. 1 și alin. 2.
De asemenea, legiuitorul a prevăzut, la art. 10, că „plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative (hotărâri consilii județene, ordin emis de Cancelaria Primului-ministru) se efectuează în ordinea cronologică emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.01.2015”.
La alin. 2 se precizează că „plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15.02.2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi se efectuează în tranșe anuale egale pentru o perioadă de 5 ani, începând cu 01.01.2015”.
Într-adevăr la art. 11 din prezentul act normativ s-a consacrat că „(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
(2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. 6.”.
Însă, legiuitorul nu a impus urmarea unei căi stricte și unice pentru obținerea de despăgubiri, ci a instituit o cale accelerată de obținere a despăgubirilor, datorită blocajelor care au fost create în trecut, în situația în care ANRP a înregistrat întârzieri deosebit de mari la plata respectivelor despăgubiri, întârzieri care au prejudiciat persoanele îndreptățite să primească despăgubiri.
Această concluzie poate fi extrasă și din analiza denumirii marginale a actului normativ: „Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor (…)”
Pe cale de consecință, instituirea unei noi căi de despăgubire a persoanelor îndreptățite, nu va lipsi de temei juridic executările care deja sunt în curs în fața ANRP, necesitatea reluării executării silite avându-l drept debitor pe Ministerul Finanțelor Publice nereieșind din nicio prevedere a legii și fiind în contradicție cu scopul urmărit de respectiva lege.
Privitor la apărarea invocată de către contestatoare legată de incidența prevederilor art. 10 alin. 4 din Legea nr. 164/2014 referitoare la procedura actualizării debitului, instanța reține că aceste prevederi nu au drept semnificație lăsarea fără suport juridic a Hotărârilor emise de Consiiile Județene care la data intrării în vigoare a Legii de față erau deja scadente și a căror actualizare era deja în faza executării silite, conform hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești, cum este cazul în dosarul de față.
Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică, ce ar trebui să se comporte în cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Față de cele reținute rezultă că somația la care se referă art.2 din OG nr. 22/2002 este aceeași cu aceea la care se referă art. 667 din C.proc.civ., adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este ținut de dispozițiile OG nr.22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri.
Este evident că scopul legii este acela de a evita blocarea activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public însă acest scop trebuie corelat cu principiile respectării legii cu bună credință și cel al asigurării executării cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate,
Pornind de la aceste premise rezultă că în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (așa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, termen în care instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă și/sau a altor legi, având astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituției ori/și de a executa silit bunuri mobile ori/și imobile ale instituției publice.
În concluzie contestatoarea trebuie să depună toate diligențele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, dacă s-a început executarea silită (prin emiterea somației de un organ de executare competent) și nu are fonduri special alocate, trebuie să depună toate diligențele pentru ca în 6 luni de la primirea somației (ori de la momentul – ulterior primirii somației și efectuării diverselor acte de executare – în care se constată epuizarea fondurilor special alocate executării obligațiilor din titluri executorii) să obțină fondurile necesare astfel încât executarea silită să nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori /și prin executare mobiliară/imobiliară.
Pe cale de consecință, instanța stabilește ca fiind neîntemeiat motivul contestației privind eșalonarea plății.
Se reține invocarea de către contestatoare a dispozițiilor Legii nr. 164/2014 – art. 10 alin. 3, potrivit cărora „Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6).”
Cum sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu în prezentul dosar de executare a rămas definitivă la data de 04.12.2014, anterior datei la care a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014 (15.12.2014) și a fost pronunțată tocmai pentru a sancționa conduita contestatoarei care a refuzat să actualizeze cu indicele de inflație sumele pe care era obligată să le achite intimaților, susținerile contestatoarei în sensul că executarea silită pornită în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească menționată sunt neîntemeiate.
Chiar și în situația în care aceste dispoziții legale ar fi aplicabile rationae temporis, ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de Legea nr. 164/2014 ar răspunde unui interes general, iar măsură prevpzută de Legea nr. 164/2014 cu privire la modalitatea de executare apare ca fiind vădit disproporționată și nejustificată.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar Legea specială și prin cele două hotărâri de guvern menționate, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea fiecărui titlu executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr. 9/1998 și de Legea nr. 290/2003, precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite. Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă, pe o perioadă de 10 ani, a executării creanțelor.
În sine, această perioada de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite (astfel cum au fost actualizate prin hotărâri judecătorești) în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de Legea nr. 164/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 9/1998 din speță la executarea creanței stabilite, astfel cum a fost stabilită de către instanțele judecătorești.
Curtea Europeană a considerat că, dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – ImmmobiliareSaffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33)
Pe cale de consecință instanța de față consideră că apărările contestatoarei referitoare la lipsa de exigibilitate a sumelor executate, în temeiul actelor normative arătate mai sus, sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei conform căreia suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru faza de executare silită stabilită prin Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 22.01.2015, este disproporționată față de munca depusă de avocat și în raport cu debitul de achitat, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
În primul rând, instanța reține că suma de 1.000 lei nu este în niciun caz disproporționată în raport cu debitul datorat de contestatoare care este în suma de 22.977,91 lei.
În al doilea rând, instanța reține că, potrivit art. 669 alin. 2 si 3 C.proc.civ.:„Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusa de aceștia. Sunt cheltuieli de executare: 3. onorariul avocatului în faza de executare silită”.
Astfel, cheltuielile de executare, inclusiv onorariul de avocat pentru faza de executare silită, sunt generate de către contestatoare, care nu a înțeles să-și execute obligația prin plată benevolă și de îndată a sumei de bani stabilite în sarcina, deși s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca executorie de drept împotriva sa. Orice creditor este îndreptățit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silită, la serviciile unui avocat, din diverse motive care nu fac obiectul analizei în speță, fiind îndrituit de asemenea la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă, deoarece, cu atât mai mult în faza executării silite, instanța trebuie să aibă în vedere tot timpul culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, determinată de neexecutarea obligației stabilite prin titlul executoriu. În acest sens, este firesc și legitim ajutorul de specialitate al unui avocat și înaintarea anticipată a unor sume de bani pentru dobândirea unei creanțe. În speță, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării creanței, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut.
De asemenea, instanța reține că, în ciuda susținerilor contrare ale contestatoarei, onorariul a fost fixat pentru toate activitățile ce țin de asistență, reprezentare și redactare acte în dosarul de executare, ceea ce nu presupune numai completarea cererii de executare silită, ci presupune întreaga activitate a apărătorului, respectiv consilierea creditorului cu privire la acțiunile și cererile pe care le are la îndemână pe parcursul executării silite, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării etc.
Având în vedere toate motivele expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, reținând că actele de executare sunt legale și temeinice.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 718 C.proc.civ., conform cărora aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Cu referire la dispozițiile art. 453 C.proc.civ., instanța urmează să oblige contestatoarea la plata către intimați a sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, achitat conform chitanței nr. 69/18.05.2015 (fila 62).
În temeiul art. 716 alin. (2) coroborat cu art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va dispune obligarea contestatoarei la plata către B. G. M. V. a sumei de 13 lei, reprezentând costul copiei dosarului de executare nr. 8/2015 (fila 25).
În baza art. 719 alin. 4 C.proc.civ., prezenta hotărâre se va comunica și B. G. M. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 în contradictoriu cu intimații C. C. E., B. C., C. N. toți cu domiciliul ales la CA T. C. G. din București, ., nr. 92, ., sector 3, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea la plata către intimați a sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Obligă contestatoarea să achite către B. G. M. V. suma de 13 lei, reprezentând costul fotocopierii dosarului de executare nr. 8/2015.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./24.06.2015/7ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9402/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9403/2015. Judecătoria... → |
|---|
