Contestaţie la executare. Sentința nr. 1030/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1030/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1030/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1030/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea .. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța din oficiu invocă excepția necompetenței teritoriale în raport de dispozițiile art.172 din Codul de Procedură Fiscală, raportat la art.713 și art.107 NCPC și Decizia Curții Constituționale nr.348/17.06.2014 și reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 15.10.2014, sub nr._, contestatoarea .. a chemat in judecata pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii înregistrată sub nr._, emisă de către intimata la data de 30.09.2014, ca netemeinică și nelegală, ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse prin Decizia de instituire, respectiv poprirea conturilor deschise la ING BANK NV AMSTERDAM SUCURSALA BUCURESTI ȘI CEC BANK SA.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în realizarea obiectului de activitate achiziționează marfa din spațiul comunitar și ulterior o vinde în spațiul extracomunitar, marfa livrată neajungând niciodată pe teritoriul României. S-a menționat că, la data de 13.06.2014, la sediul acesteia s-au prezentat doi inspectori din cadrul Agenției de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală în vederea verificării operațiunilor derulate de către contestatoare în perioada 2012-2014 precum și a disciplinei financiar contabile.
Se mai arată că, în urma acestor verificări, a fost emisă Decizia de Instituire a măsurilor asiguratorii înregistrată sub nr._/30.09..2014, inspectorii fiscali estimând în mod eronat în sarcina acesteia obligații fiscale în cuantum de 304.930,5 lei.
De asemenea, s-a menționat că, la momentul controlului a prezentat toate înscrisurile din care rezultă că operațiunile pe care le desfășoară nu sunt impozabile și că bunurile achiziționate sunt livrate în afara spațiului comunitar, fără a tranzita România.
În drept, au fost invocate disp. art.129 alin.11, art.172 și art.173 din OG nr.92/2003, Ordinul nr.2605/2010 emis de ANAF, Ordinul nr.3419 din 21.12.2009, art.148, art.194 și urm. C..
În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, înscrisuri (f 2-42).
Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca fiind neîntemeiată și menținerea actelor de executare întocmite, acestea fiind conforme prevederilor legale.
La termenul de judecată din data de 22.01.2015, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale
Analizând actele și lucrările dosarului, deliberând cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr._/30.09.2014 (f 8), ANAF- Direcția Generală Antifraudă Fiscală a instituit măsuri asiguratorii pentru disponibilitățile din toate conturile bancare deschise pe numele debitoarei la toate unitățile bancare la care vor fi identificate conturi de către organele fiscale.
Împotriva acestei decizii a formulat debitoarea contestatie la executare.
Potrivit art 129 alin 11 din Codul de procedură fiscală, împotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 172.
Conform art.172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Ca atare, Codul de procedură fiscală nu cuprinde norme derogatorii de competență în ceea ce privește contestația la executare, astfel că instanța va aplica, potrivit art.2 alin.3 din actul normativ menționat, Codul de procedură civilă.
Potrivit disp. art 713 NCPC, contestația se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 650 alin 1 NCPC ca fiind „judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea” De asemenea, potrivit art 650 alin 2 NCPC instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Prin Decizia nr. 348/17.06.2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Instanța apreciază că se impune o distincție între executările silite în cazul cărora instanța de executare a fost sesizată înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 348/17.06.2014, respectiv după această dată, urmând a se ține cont de următoarele aspecte: deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor, respectiv de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României; ceea ce rezolvă instanța de executare reprezintă incidente apărute în cursul executării silite, astfel că momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite; trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta.
În speță, cum decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost emisă după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare nu mai poate aparține instanței de la sediul organului de executare, ci, asa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, instanței de la sediul debitoarei contestatoare, conform art 107 NCPC, fiind astfel transpusă în plan execuțional competența teritorială de drept comun, reglementată în prezent de art. 107 NCPC. De altfel, prin modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea 138/2014, s-a stabilit că instanta de executare este judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
În aceste condiții, cum sediul debitoarei contestatoare se află pe .-Sector 4, si avand in vedere ca dispozitiile legale menționate instituie o competenta teritoriala absoluta, instanta va admite exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si in baza art. 130, 132 NCPC va declina competenta de solutionare a cauzei avand ca obiect contestatia la executare in favoarea Judecatoriei Sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea .., cu sediul ales sector 1, București, ., ., . Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, . sector 5, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
4ex/04.02.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
