Contestaţie la executare. Sentința nr. 1117/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1117/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 1117/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1117/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Instanta constituita din:
Președinte: F. M. P.
Grefier: I. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și intimata R. E., intimatul P. I., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta intimatii prin avocat B. C. cu imputernicire avocatiala la fila 28 dosar, lipsa fiind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 19.01.2015, prin Serviciul Registratură, s-au depus relatiile solicitate de la B. C. R. M., dupa care:
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul pentru propunerea de probe:
Intimatii, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare si pentru intimati proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate.
Intimatii, prin avocat, solicită respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecată. Solicită sa se constate ca actualizarea a fost efectuata in mod corect si legal, fiind pusa in executare o hotarare judecatoresca, iar contestatoarea avea obligatia sa aduca la indeplinire dispozitiile de buna voie. Totodata, arata că dispozitiile prev. de O.G. nr. 10/2014 nu se aplica in cauza de fata, aceasta se refera doar la platile voluntare, și nu la hotararile judecatoresti.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.11.2014, sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat în judecată pe intimații R. E. și P. I., formulând contestație la executarea silită în dosarul de executare nr. 109/2014 aflat pe rolul B.E.J. C. R.-M., solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, suspendarea actelor de executare silită, anularea executării silite dispuse în dosarul nr. 109/2014, precum si toate actele de executare. De asemenea, a solicitat si restabilirea situatiei anterioare si intoarcerea executării silite.
În motivarea contestației, în esență, contestatoarea a arătat că prin Adresa de poprire din 24.10.2014, B.E.J. C. R.-M. a înștiințat contestatoarea că are de achitat creditorilor suma de 166.638,07 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 755/CA/23.02.2011 pronunțată de Tribunalul B. in dosar nr._ . S-a mai învederat că, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1277/2007, compensațiile se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat, legiuitorul prevăzând astfel acea situație in care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii iar ignorarea acestor prevederi duce la crearea unor angajamente de plata fără acoperire bugetara si are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane in detrimentul celor aflați la ordine.
De asemenea, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 10/2014, prin care s-a suspendat pana la 31.12.2014 plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către seful Cancelariei Primului-ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, si, respectiv, prin deciziile de plata emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 650, art. 700, art. 711 și urm. N.C.P.C., Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007, O.G. 22/2002, O.U.G. 80/2013.
De asemenea, contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 223 din Noul Cod de proc. civilă.
În dovedirea susținerilor sale, contestatorul a depus înscrisuri din dosarul de executare.
Contestația la executare este scutită de la plata taxei de timbru.
La data de 02.12.2014, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, învederând că legea nu prevede un termen expres în care să fie începută executarea voluntară, debitorul nefăcând dovada lipsei de fonduri. A menționat că O.U.G. 14/2010 nu cuprinde nicio prevedere de suspendare a procedurilor de executare silită, iar suma care face obiectul executării silite este o creanță exigibilă..
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 și urm. Cod proc. civilă, Legea 9/1998, H.G. 753/1998, O.G. 22/2002, O.U.G. 10/2014.
La solicitarea instanței, B.E.J. C. R.-M. a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în Dosarul de executare nr. 109/2014.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 755/CA/23.02.2011 pronunțată de Tribunalul B. in dosar nr._ (filele 44-45), A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a fost obligată la plata către reclamantii R. E. și P. I. a sumei de 147.496,61 lei cu titlu de compensatie potrivit Hotărârii nr. 105/12.07.2007 emisă de Comisia Județeană B. de aplicare a Legii nr. 290/2003 si a sumei de 1.600 lei cheltuieli de judecată.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunăvoie obligația stabilita prin hotărârea menționată, la data de 02.10.2014 creditorii-intimați s-au adresat cu o cerere către B.E.J. C. R.-M., solicitând punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 755/CA/23.02.2011 pronunțată de Tribunalul B. in dosar nr._, pentru suma de 147.496,61 lei cu titlu de compensatie potrivit Hotărârii nr. 105/12.07.2007 emisă de Comisia Județeană B. de aplicare a Legii nr. 290/2003, sumă ce se va actualiza cu rata inflatiei începând cu luna ianuarie 2012 si a sumei de 1.600 lei, formându-se dosarul de executare nr. 109/2014 (fila 43).
La data de 09.10.2014 a fost încuviințată executarea silită de Judecătoria Sectorului 1 București prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/299/2014, în baza titlului executoriu mai sus menționat, așa cum rezultă din dosarul de executare (fila 52).
Prin încheierea din data de 24.10.2014, B.E.J. C. R.-M. a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 8.551,20 lei, din care 20 lei taxa judiciară de timbru, iar suma de 8.531,20 lei onorariul executorului judecătoresc (fila 55).
De asemenea, prin încheierea din data de 24.10.2014, B.E.J. C. R.-M. a stabilit cuantumul actualizării titlului executoriu la suma de 10.590,26 lei conform ratei inflatiei pentru periaoda ianuarie 2012 – septmebrie 2014 (fila 54).
La aceeași dată a emisă adresa de înființare poprire către terțul poprit Trezoreria Municipiului București (fila 56), fiind înștiințată și contestatoarea în acest sens (fila 57).
Instanța are in vedere, cu prioritate, împrejurarea ca reclamanta a înțeles sa conteste in prezenta cauza executarea efectuata in dosarul de executare, invocând ca motive lipsa disponibilităților bănești si aducând critici modului de actualizare, dar si adoptarea O.U.G. 10/2014.
Instanța constata că prezenta contestație la executare este neîntemeiată și o va respinge cu următoarele argumente:
Referitor la invocarea disponibilităților bănești reduse si celelalte aserțiuni in susținerea acestei teze, instanța le considera neîntemeiate, in opinia sa o astfel de afirmație însemnând o încălcare a dreptului de creanță al creditorului-intimat, întrucât nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinație nu pune la adăpost pe debitorul acestei obligații, soluția contrara însemnând golirea de conținut a dreptului creditorului, acesta fiind expus unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul său ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotărâre executorie si obligatorie sa rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părți.
Intimatul este titularul unui drept de creanța, așadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, in accepțiunea Convenției europene pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului. Reclamantul are o creanța suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecești Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. României), iar întârzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamanților, astfel cum este garantat si protejat de Convenție.
Textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (la fel si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile (art.20 alin.2 din Constitutie).
Instanța subliniază, in acest context, si ca este esențial a se interpreta aceste prevederi legale in consonanta cu jurisprudența constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanțe, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constituție.
Or, conform acestei jurisprudențe, executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunța, trebuie considerata ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitiva - in sensul de executorie - si obligatorie sa rămână fără efect in detrimentul uneia dintre parți.
Astfel, in Hotărârea S. împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci când administrația refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori întârzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garanțiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justițiabilul in fata instanțelor își pierd orice rațiune de a fi.
Or, in speța, instanța constata ca, fata de cele ce preced, nu exista nici un motiv pentru ca debitoarea-contestatoare sa refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, câtă vreme nu a făcut nicio proba - deși rațiuni ce țin de echitatea procedurii o obligau in acest sens - ca nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menționat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art.2 din OG nr.22/2002 si ca in aceste condiții orice întârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 al CEDO.
In lumina celor de mai sus, instanta constata ca nu exista niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care sa justifice intarzierea contestatoarei in ceea ce priveste plata creantei intimatului.
Instanța apreciază că nici invocarea dispozițiilor O.U.G. nr.10/2014, potrivit cărora „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” nu poate determina nelegalitatea procedurii de executare silită.
Cum Hotărârea nr. 105/12.07.2007 a fost emisă în anul 2007, ulterior fiind pronunțată Sentința civilă nr. 755/CA/23.02.2011 pronunțată de Tribunalul B. in dosar nr._, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 10/2014, după ce HG nr. 1277/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 stabilea ea însăși eșalonarea plății pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat. Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Mai mult, instanța arată că plata despăgubirilor a fost întâi eșalonată prin art. 18 alin. (5) din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003, inițial pe o perioadă de 2 ani, apoi pe o perioadă de 10 ani prin adoptarea OUG nr. 10/2013, act normativ declarat neconstituțional prin Decizia nr. 528/2013 a Curții Constituționale, pentru ca ulterior, prin adoptarea OUG nr . 10/2014, plata sumelor stabilite prin astfel de titluri executorii să fie suspendată inițial pe o perioadă de 6 luni, iar apoi, prin adoptarea Legii nr. 112/2014, până la data de 31 decembrie 2014.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar legea specială și prin normele metodologice de aplicare a acesteia, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea fiecărui titlu executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr. 290/2003 precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite.
Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă, pe o perioadă de 10 ani, a executării creanțelor. În sine, această perioadă de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de OUG nr.10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 9/1998 din speță la executarea creanței stabilite.
Curtea Europeană a considerat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33)
Dând eficientă juridică considerentelor anterioare, constatand că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestatia la executare formulată.
Având în vedere art. 723 C. si solutia ce se va pronunța, instanța va respinge întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
F. de solutia adoptata cu privire la contestatia la executare, instanta va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect prin soluționarea cauzei.
Conform art. 453 alin. 1 C., instanța va obliga pe contestator la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariul avocațial, dovedit prin extrasul de cont emis pentru 13.11.2014.
De asemenea, conform art. 716 alin. 2 C., instanța va obliga contestatoarea la plata sumei de 58,28 lei reprezentând contravaloarea copierii dosarului de executare către Biroul Executorului Judecătoresc C. R. - M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul in București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimații R. E. și P. I., ambii cu domiciliul ales la cab. de av. B. C. în Bucuresti, Calea Calarasilor, nr. 177, ., ., sector 3, ca neîntemeiată.
Respinge întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă pe contestator la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariul avocațial.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 58,28 lei reprezentând contravaloarea copierii dosarului de executare către Biroul Executorului Judecătoresc C. R. - M..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23.01.2015.
P.,Grefier,
P. F. M.D. I. I.
Red:P.F.M/Th.red:P.F.M/D.I.I.
5 EX /21.04.2015
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 1139/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 1997/2015. Judecătoria... → |
|---|
