Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 16818/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 24.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. N. DE CAI FERATE CFR – SA în contradictoriu cu intimatul P. I., având ca obiect contestație la executare întoarcere executare – ds exec 655/2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, prin reprezentant convențional.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost depus dosarul de executare nr. 655/2015, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra competenței instanței.
Reprezentantul convențional al contestatoarei arată că lasă la aprecierea instanței stabilirea competenței.
Procedând potrivit art. 131 alin. (1) C.proc.civ. la verificarea competenței, instanța apreciază că, în raport de dispozițiile art. 651 C.proc.civ., este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării contestației, invocată de intimat prin întâmpinare.
Intimatul, prin reprezentant convențional, solicită admiterea excepției în susținerea căreia se arată că titlul executoriu a fost primit împreună cu înființarea popririi la 11.06.2013, iar data depunerii contestației trebuia să fie la 29.06.2015, însă aceasta a fost înregistrată pe rolul instanței la 30.06.2015.
Deliberând, instanța respinge excepția tardivității formulării contestației, având în vedere că titlul executoriu, adresa de înființare a popririi, încheierea de încuviințare a executării silite și încheierea de stabilire cheltuieli de executare au fost comunicate la data de 11.06.2015, așa cum reiese din procesul-verbal de înmânare atașat la fila 127 din dosarul de executare, astfel încât contestația depusă la serviciul poștal la data de 26.06.2015 (f. 8) a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., termen care se calculează potrivit art. 181 C.proc.civ. Așadar, termenul se calculează pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Intimatul, prin reprezentant convențional, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ. instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind legală, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, asupra fondului cauzei.
Intimatul, prin reprezentant convențional, solicită respingerea contestației pentru motivele detaliate în întâmpinare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial.
Socotind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, în conformitate cu art. 394 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 30.06.2015 contestatoarea C. Națională de Căi Ferate CFR SA a solicitat, în contradictoriu cu intimatul P. I., desființarea popririi înființate asupra conturilor sale pentru suma de 19.539,18 lei, anularea încheierii din data de 27.05.2015 prin care a fost încuviințată executarea silită pentru suma de 19.539,18 lei în dosarul de executare nr. 655/2015 al B. G. C., anularea încheierii din 27.05.2015 prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în dosarul de executare amintit. Contestatoarea a solicitat, totodată, întoarcerea executării și restituirea sumelor executate silit, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 7408/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013, împotriva sa a fost începută executarea silită pentru suma de 19.539,18 lei în dosarul de executare nr. 655/2015, instrumentat de B. G. C..
Prin Sentința civilă nr. 7408/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013 societatea contestatoare a fost obligată la plata către intimat a diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite în perioada 01.10._10, actualizate cu rata inflației la data plății efective, la care urma să fie calculată dobândă legală începând cu 26.10.2012.
Contestatoarea a arătat că executorul judecătoresc nu a comunicat modul de calcul al debitului urmărit, astfel că nu a avut posibilitatea verificării corectitudinii acestuia.
În ce privește încheierea din 27.05.2015, a cărei anulare se solicită, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, contestatoarea a arătat că, în raport de valoarea debitului urmărit silit, respectiv_ lei, cheltuielile de executare în valoare de 4.978,44 lei sunt disproporționat de mari, nefiind conforme cu cele statuate de CEDO și nici de art. 669 C.civ.
S-a apreciat că onorariul avocațial în valoare de 1500 lei este disproporționat de mare în raport cu gradul de complexitate al cauzei, contestatoarea solicitând reducerea acestuia în temeiul art. 451 alin.2 C.proc.civ. De asemenea, contestatoarea a apreciat că și onorariul expertului contabil în valoare de 1000 lei este disproporționat de mare în raport cu gradul de complexitate al expertizei efectuate.
Cât privește cheltuielile de executare reprezentând consultații privind constituirea actelor execuționale, contestatoarea a apreciat că sunt nejustificate și pretinse nelegale, având în vedere că executorul judecătoresc, având pregătirea necesară întocmirii actelor execuționale, nu are nevoie de consultanță. Referitor la cheltuielile de transport în valoare de 90 lei, contestatoarea a arătat că nu au fost dovedite, iar în ce privește cheltuielile necesare desfășurării executării silite în valoare de 186 lei a arătat că au fost stabilite nelegal, nefiind detaliate de către executor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele, art. 722 alin.1, art. 453 alin. 1 C.proc.civ., art. 39 din Legea 188/2000.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la 17.08.2015, prin serviciul Registratură, intimatul a invocat excepția tardivității formulării și înregistrării contestației la executare prin raportare la termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 2 C.proc.civ.
Intimatul a solicitat, în principal, respingerea contestației la executare ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca nefondată și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Intimatul a arătat că la data de 26.03.2015, ulterior respingerii cererii de recurs formulată de CFR SA împotriva sentinței nr. 7408/24.06.2015, a solicitat debitoarei CFR SA calculul diferențelor salariale la care a fost obligată prin sentința 7408/24.06.2015, însă nici după 5 luni de la solicitare debitoarea nu a răspuns. Intimatul a precizat că, față de lipsa răspunsului debitoarei, a apelat la expertul contabil pentru calculul cuantumului drepturilor salariale și la executorul judecătoresc pentru recuperarea acestora.
În ce privește poprirea, intimatul a arătat că societatea contestatoare are obligația de a-i achita diferențe de drepturi salariale în cuantum de 14.560,74 lei ori nu de 19.539,18 lei, iar condițiile pentru înființarea popririi și menținerea acesteia sunt în concordanță cu dispozițiile prevăzute de art. 794 C.proc.civ.
Față de susținerile contestatoarei, intimatul a arătat că actele dosarului de executare nr. 655/2015 sunt accesibile atât creditorului cât și debitorului, nefiind îngrădit dreptul niciuneia dintre părți de a lua cunoștință de actele și documentele care au stat la baza întocmirii acestuia.
Referitor la onorariul avocațial, intimatul a arătat că potrivit art. 670 alin. 2 C.proc.civ. este în sarcina debitorului urmărit, menționând că pentru prestarea activităților de către avocat în cadrul fazei de executare silită a fost emisă factură fiscală în cuantum de 1500 lei, activități pe care le-a enumerat în continuare. În ce privește onorariul executorului judecătoresc, intimatul a invocat dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 și a arătat că executorul judecătoresc a respectat plafonul prevăzut de lege.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele C.proc.civ., art. 711 și următoarele C.proc.civ.
În dovedire s-au solicitat înscrisuri.
La solicitarea instanței, B. G. C. a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 655/2015.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 24.09.2015, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității contestației la executare invocată de intimată prin întâmpinare pentru considerentele expuse pe larg în încheierea de la acel termen.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7408/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere Feroviare Mișcare-Comercial București în numele membrilor de sindicat, pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. fiind obligată să plătească membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea diferențele dintre drepturile salariale cuvenite în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și cele efectiv încasate pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective și la care se va calcula dobânda legală începând cu data de 26.10.2012 și până la data plății efective.
Pentru executarea acestei hotărâri, la data de 05.05.2015, creditorul-intimat P. I., prin avocat A. M. C., a sesizat B. G. C., fiind deschis dosarul de executare nr. 655/2015.
Prin încheierea din data de 12.05.2015, B. G. C. a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei C. Națională de Căi Ferate CFR S.A. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7408/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013.
Prin încheierea din data de 12.05.2015, executorul judecătoresc a numit expertul contabil Z. N. în vederea efectuării raportului de expertiză pentru stabilirea cuantumului creanței conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7408/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în vederea executării silite, debitoarea datorează creditorului P. I. suma totală netă de_,74 lei compusă din: diferențe salariale 10.374 lei, dobândă 1.020,70 lei și diferențe din actualizare 3.166 lei.
Prin încheierea din data de 27.05.2015 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 4.978,44 lei compusă din: 1.805,44 lei onorariul executorului judecătoresc, 186 lei cheltuieli necesare executării silite, 90 lei cheltuieli transport, 147 lei taxe poștale, 248 lei consultații in legătură cu constituirea actelor execuționale, 2 lei taxă DITL, 1.000 lei onorariu expert, 1500 lei onorariu avocat.
Prin adresele emise la data de 27.05.2015 B. G. C. a dispus înființarea popririi executorii asupra conturilor debitoarei până la concurența sumei de 19.539,18 lei.
Prin înștiințarea emisă la data de 02.06.2015 debitoarei C. Națională de Căi Ferate CFR S.A. i s-a adus la cunoștință că s-a dispus înființarea popririi în dosarul de executare 655/2015, comunicându-i-se totodată încheierea de încuviințare a executării silite titlul executoriu și încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare (fila 5).
În conformitate cu art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Astfel, contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea întregii executări silite sau a actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Criticile contestatoarei sunt, în opinia instanței, neîntemeiate, prin prisma dispozițiilor art. 712 și urm. C.proc.civ.
Contestatoarea nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare încheiate, contestând în fapt cuantumul cheltuielilor de executare, nu a invocat nici un temei în fapt sau în drept în susținerea capătului de cerere prin care a solicitat anularea încheierii de încuviințare din 27.05.2015.
La data de 11.06.2015 contestatoarei i-au fost comunicate următoarele acte de executare: înștiințare poprire, adresa înființare poprire, copie încheiere încuviințare executare silită, copie titlu executoriu și încheiere stabilire cheltuieli de executare. Executorul judecătoresc a respectat prevederile obligatorii ale art. 783 C. pr. civ în sensul comunicării în copie a următoarelor acte: adresa de înființare a popririi, încheierea de încuviințare și titlul executoriu.
În ceea ce privește cheltuielile de executare,instanța reține că devine incident art. 670 alin. 2 C.proc.civ., potrivit căruia cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Pentru a evita plata cheltuielilor de executare, contestatoarea avea posibilitatea îndeplinirii benevole a obligației prevăzute în titlul executoriu. Neprocedând în acest mod, contestatoarea a determinat partea intimată să ceară îndeplinirea acestei obligații prin intermediul executorului judecătoresc și, pe cale de consecință, să efectueze cheltuieli pe care altfel nu le-ar fi făcut.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc, onorariu de expert și onorariu de avocat reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite.
Contrar susținerilor contestatoarei, în încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, se arată în mod distinct suma stabilită cu titlul de onorariu al executorului judecătoresc și suma reprezentând cheltuielile de executare.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
În speță, se constată că prin încheierea din data de 27.05.2015 executorul judecătoresc a aplicat corect dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și a anexei la ordin.
Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect prevederile Ordinului nr. 2550/2006 al Ministrului Justiție și art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000, conform cărora: (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Cum, în speță, valoarea creanței era de_,74 lei, onorariul a fost corect stabilit de executor la valoarea de 1805,44 lei, reprezentând 10% din valoarea creanței (1.456 lei) + TVA (349,44 lei).
Instanța nu poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Cu privire la onorariul de avocat înscris în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține că acesta este justificat de chitanța . nr. 13 din 30.04.2015. Având în vedere că avocatul este cel care a formulat, în numele intimatului, cererea de începere a executării, instanța stabilește că s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
În ceea ce privește onorariul avocațial, instanța reține că pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la un onorariu, ce se stabilește prin contractul de asistență juridică. În același timp, cheltuielile de judecată trebuie să fie reale, necesare și rezonabile, în privința onorariului de avocat aceste caractere apreciindu-se în raport de munca prestată de avocat, de complexitatea cauzei, de valoarea pricinii, reputația avocatului și de orice alte criterii care să asigure un echilibru între drepturile și obligațiile părților din proces.
De asemenea, instanța reține că dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ. – care dau dreptul instanței să reducă cheltuielile de judecată în sensul micșorării cuantumului la care urmează a fi obligată partea care cade în pretenții – au caracter de excepție față de regula suportării în totalitate a cheltuielilor de partea ce a pierdut procesul (regulă ce rezultă din dispozițiile alin. 1 al aceluiași articol).
Instanța mai constată că legiuitorul a acordat posibilitatea diminuării cheltuielilor de judecată în sensul art. 451 alin. 2 C.proc.civ. în scopul de a sancționa chiar partea ce câștigă procesul în acele situații în care onorariul convenit cu avocatul este disproporționat față de miza litigiului. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.proc.civ. este necesar ca suma solicitată de parte cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat să fie excesivă în raport de obiectul litigiului și munca prestată de avocat.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 670 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Deși contestatoarea susține că munca prestată de avocat nu justifică, față de complexitatea cauzei, onorariul solicitat în cauză, instanța constată că activitatea avocatului nu se rezumă numai la redactarea cererii de executare. Complexitatea dosarului de executare nu este dată doar de formularea unei cereri de executare, iar activitatea și munca efectiv realizată în cadrul dosarului nu trebuie privită doar raportat la completarea unei cereri de executare silită, activitatea îndeplinită de avocat fiind mult mai complexă. Reprezentarea creditorului în faza executării silite presupune activitatea avocatului constând în studierea dosarului de fond și obținerea titlului executoriu (copie legalizată a hotărârii judecătorești), consultații acordate clientului privind alegerea modalității de executare, competența executorului judecătoresc, caracterul executoriu al hotărârii, formularea cererii de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. De asemenea, la momentul stabilirii onorariilor de avocat, creditorii nu pot cunoaște forma în care se va realiza executarea.
Instanța mai reține și împrejurarea că la dosar există dovada realității acestei sume. Acest onorariu este apreciat de instanță ca fiind nu numai real, dar și necesar și rezonabil, reducerea nefiind justificată nici în raport de art. 451 alin. 2 C.proc.civ., nici în raport de jurisprudența CEDO, un onorariu de 1500 lei neputând fi considerat ca disproporționat ci, dimpotrivă, ținând cont de circumstanțele speței, are un caracter rezonabil.
Pe de altă parte, pentru a evita plata cheltuielilor de executare, contestatoarea avea posibilitatea îndeplinirii benevole a obligației prevăzute în titlul executoriu. Neprocedând în acest mod, contestatoarea a determinat partea intimată să ceară îndeplinirea acestei obligații prin intermediul executorului judecătoresc și, pe cale de consecință, să efectueze cheltuieli pe care altfel nu le-ar fi făcut.
Pentru aceste motive, instanța consideră că este neîntemeiată solicitarea contestatoarei de reducere a cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de avocat.
Instanța apreciază că sunt neîntemeiate susținerile contestatoarei în sensul că onorariul în cuantum de 1000 lei stabilit în vederea efectuării expertizei pentru stabilirea valorii drepturilor salariale cuvenite creditorului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită. Deși contestatoarea susține că munca prestată de expert nu ar justifica, față de complexitatea cauzei, onorariul stabilit de executorul judecătoresc, instanța constată că acesta nu este disproporționat având în vedere că drepturile salariale pentru recuperarea cărora se derulează executarea silită au fost acordate generic printr-o sentință, expertul urmând a determina aceste drepturi efectuând și actualizarea cu rata inflației, precum și calculul dobânzii legale.
Pe cale de consecință, onorariul expertului este apreciat de instanță ca fiind necesar, neputând fi considerat ca disproporționat ci, dimpotrivă, ținând cont de circumstanțele speței, are un caracter rezonabil, reducerea acestuia nefiind justificată.
De asemenea, instanța mai reține că cheltuielile necesare desfășurării executării silite au un cuantum rezonabil, fiind detaliate de executorul judecătoresc în încheierea din data de 27.05.2015.
Câtă vreme onorariul executorului judecătoresc a fost corect stabilit prin raportarea la cuantumul prevăzut de lege, iar cu privire la onorariul avocatului și la onorariul expertului nu se poate reține că ar fi disproporționat față de valoarea pricinii și munca depusă de avocat, respectiv de expert, aceste cheltuieli de executare sunt legale și justificate, fiind datorate de contestatoarea debitoare în temeiul art. 670 alin. 2 C.proc.civ., iar contestația la executare formulată de aceasta neîntemeiată.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că nu există nicio neregularitate legată de procedura executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 655/2015 al B. G. C., argumentele contestatoarei fiind neîntemeiate, motiv pentru care va respinge contestația la executare, ca atare.
Față de soluția ce va fi pronunțată cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestație la executare, instanța va respinge, ca neîntemeiată, și cererea de întoarcere a executării, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv nu a fost desființată executarea silită.
În temeiul art. 453 C. pr. civ., reținând culpa procesuală a contestatoarei față de respingerea contestației la executare, instanța o va obliga pe acesta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat (f. 21).
În baza art. 719 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărâre, după ce va rămâne definitivă, se va comunica executorului judecătoresc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. N. DE CAI FERATE CFR – SA cu sediul sector 1, București, PIATA GARII DE NORD, nr. 1 în contradictoriu cu intimatul P. I. cu domiciliul ales la av. C. A. M. sector 2, București, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, Biroului Executorului Judecătoresc G. C., după rămânerea definitivă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ICH, ES/27.11.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 2
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
