Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 19696/2015
Document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ DIN: 27.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. C. N.
GREFIER: H. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. și pe intimat E. C., având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE EXECUTARE - DOSAR EXECUTARE NR. 519/2012, REJUDECARE DOSAR_/299/2013 .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor articolului 167 din codul de procedură civilă o încuviințează și constată că aceasta a fost administrată prin înscrisurile de la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 1 București la data de 21.06.2013 sub nr._/299/2013, contestatoarea A. pentru administrarea activelor statului AAAS a solicitat, în contradictoriu cu intimatul E. C. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea actelor de executare constând în somația emisă la data de 10.06.2013, proces verbal din 07.06.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare, întoarcerea executării silite, precum și suspendarea provizorie a executării silite, în dosarul de executare nr. 519/2012 al Biroului executorului judecătoresc C. B. M..
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că începerea executării este nelegală față de prevederile art. II din Legea nr. 113/2013 pentru aprobarea OUG nr. 93/2013, pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul oficial al României nr. 34, din 23.05.2013.
În al doilea rând, contestatoarea a invocat aplicarea dispozițiilor imperative ale OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale.
A susținut contestatoarea AAAS că a preluat, în baza Legii nr. 113/2013m toate drepturile și obligațiile Comisiei naționale as Valorilor Mobiliare, rezultate din acte juridice, prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabil civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul național de Investiții. A susținut contestatoarea că, deoarece Legea nr. 113/2013 a fost adoptată la 23.04.2013, termenul de 6 luni acordat de legiuitor, ca termen de grație pentru executarea voluntară a titlurilor executorii,începe să curgă de la data preluării drepturilor și obligațiilor CNVM de către AAAS. De asemenea, contestatoarea a invocat depășirea valorii maxime a onorariului executorului judecătoresc, raportat la prevederile art,. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 188/2000.
În al patrulea rând, contestatoarea a susținut că executorul judecătoresc nu a ținut seama de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor, impuse prin decizia penală nr. 164A, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei învestite la data de 24 mai 2000, în loc de sumele efectiv învestite, la data achiziționării, cum a stabilit Curtea de Apel. În plus, nu se poate verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile de fond care au fost răscumpărate. În drept, contestatoarea a invocat art. 387, 411, 399 și urm., art. 403 alin. (1) și urm. cod proc. civilă, art. 404 și urm. cod proc. civilă, Legea n. 116/2013, legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998 rep.În baza art. 242 alin. (2) cod proc. civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr._ din 15.10.2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția autorității d elucru judecat și a respins acțiunea ca atare.
Prin decizia civilă nr. 2788 din 02.10.2014, pronuntata la data de 02.10.2014, Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civilă a admis recursul formlat de AAAS si a casat sentina, cu trimitere spre reudecare.Dosarul a fost reinregistrat pe rolul Judecătorii sectorului 1 Bucuresti sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în urma cererii creditorului E. C., din 23.02.2012, s-a format dosarul de executare nr. 519/2012 la biroul executorului judecătoresc C. B. M.
În drept sunt aplicabile prevederile codului de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul începerii executării silite, deci din 10.02.2014, principiu stabilit de art. 25 cod de procedură civilă.
Criticile formulate de contestatoare sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:
1.Conform art. II alin. (1) din legea nr. 113/2013 pentru aprobarea OUG nr. 93/2013, invocat de contestatoare, „AAAS preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care CNVM a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții”. Acest text normativ instituie o subrogare legală a AAAS în toate drepturile și obligațiile CNVM. De esența instituției subrogării legale este opozabilitatea către cel care subrogă a tuturor actelor efectuate anterior, către persoana ale cărei drepturi și obligații le preia.
Contrar susținerilor contestatoarei, toate actele de executare efectuate față de CNVM, îi sunt opozabile, nepunându-se problema reemiterii acestora și nici a reînceperii curgerii vreunor termene.
2. Referitor la așa numitul termen de grație de 6 luni, instanța reține că, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 110/2007, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
De asemenea, art. 3 al O.G. nr. 22/2002, prevede ca, in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila sau /si potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.
Aceste dispozitii trebuie interpretate si prin raportate la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, dupa acest moment Conventia devenind parte integranta a sistemului roman de drept si dobandind in cadrul acestuia aplicabilitate directa.De asemenea, art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei indica modul de solutionare a unui anumit conflict intre dispozitiile Conventiei, ca tratat privitor la drepturile omului la care Romania este parte, si reglementarile interne, in sensul ca au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Sanctiunea aplicabila . este acea a inaplicabilitatii normei interne contrare Conventiei pentru raportul juridic concret si privitor la situatia conflictuala supusa examinarii. Mai mult, normele cuprinse in Conventie si in protocoalele sale aditionale alcatuiesc, impreuna cu jurisprudenta organelor sale, un . consecinta ca se impune autoritatilor nationale cu aceeasi forta juridică cu care se impun si normele conventionale.
Astfel, hotararea data in cauza Hornsby c. Greciei stabileste, pe de o parte ca dreptul la un proces echitabil nu acopera procedura numai pana la pronuntarea unei hotarari, ci pana la executarea acesteia, iar, pe de alta parte, instituie obligatia statului si a administratiei publice de a se “plia” unei hotarari judecatoresti pronuntate contra lor. De asemenea, Curtea a subliniat faptul ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca sau intarzie in executarea acesteia, garantiile articolului 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
De asemenea, in cauzele S. c. Romaniei si Metaxas c. Greciei, Curtea a reamintit ca nu este oportun sa-I ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.
Mai transant, in cauza Bourdov c. Rusiei, Curtea a stabilit ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca . Sigur, o intarziere in executarea unei hotarari poate fi justificata in circumstante speciale, dar intarzierea nu poate avea drept consecinta o atingere adusa substantei dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi c. Italiei). In cauza, reclamantul nu trebuie sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri din cauza dificultatilor financiare ale statului.
In dreptul intern, prevederile O.G. nr. 22/2002 sunt justificate prin faptul ca ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a acestor institutii. Astfel spus, in dreptul intern, activitatea administratiei nu poate fi perturbata, in schimb, este acceptabil uneori o perturbare a rezultatului activitatii justitiei. In schimb, Curtea europeana porneste de la premise ca “administratia constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrari a justitiei”.
Prin urmare, instanta apreciaza ca posibilitatea institutiei publice de a beneficia de un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata (iar nu pentru a o indeplini ) este incompatibila cu principiile stabilite in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului enuntate anterior.
Pe de alta parte, avand in vedere ca (,) Curtea a statuat ca ar fi inoportun sa-i ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță contra statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție (cauza S. împotriva României), precum si faptul ca creditorii beneficiază de o astfel de hotărâre judecătorească executorie încă din data de 17.12.2004, instanța apreciază că (,) contestatoarea nu mai poate invoca un alt termen de șase luni in favoarea sa pentru a depune diligente (iar nu doar pentru a le îndeplini) pentru a-si executa obligațiile de plată.
Prin urmare, avand in vedere interpretarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 prin raportare la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale si la jurisprudenta Curtii, instanta va respinge ca neintemeiată arguimentația contestatoarei.
3. Susținerile contestatoarei privind modul în care ar fi trebuit să procedeze creditorul – să îi transmită o notificare, apoi, după 6 luni, să îi transmită somația de începere a executării silite, nu sunt susținute de nici un temei legal. OG nr. 22/2002 modificată nu cuprinde o asemenea prevedere. Din contră, din interpretarea textului art. 2 din OG nr. 22/2002 „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a își îndeplini obligația de plată” rezultă că scopul urmărit de legiuitor a fost instituirea unei obligații suplimentare în sarcina destinatarilor acestei legi, tocmai în vederea executării cu celeritate, nicidecum contrariul, cum susține contestatoarea.
Sensul articolului este că, din momentul emiterii unui titlu executoriu, deci anterior începerii executării silite, instituțiile publice au obligația executării de bunăvoie, iar dacă nu dispun de fondurile necesare, trebuie să efectueze demersurile necesare, și eficiente, în termen de 6 luni de la momentul când titlul executoriu a căpătat acest caracter, pentru îndeplinirea acestei obligații. Invocarea acestui text tocmai pentru a paraliza executarea silită este departe de scopul urmărit de legiuitor. În susținerea acestei interpretări, instanța anexează expunerea de motive a OG nr. 22/2002 - www.cdep.ro/proiecte/2006/800/90/9/em899.pdf, un alt argument constituindu-l chiar dezbaterile parlamentare din momentul aprobării Legii nr.288/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, care se regăsesc la www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6243&idm=8 .
De aceea, stabilirea onorariului executorului judecătoresc prin raportare la la valoarea creanței, ca procent, și nu la tariful fix al unei notificări, este legală.
4.Instanța va înlătura ca neîntemeiată susținerea contestatoarei referitoare la lipsa dovezii prezentării certificatului de investitor în original și a anulării acestuia ca neîntemeiată, deoarece, așa cum reiese din dosarul de executare, originalul carnetului de investitor a fost depus la executorul judecătoresc. În ce privește anularea acestor carnete, este evident că aceasta va fi făcută de către executorul judecătoresc numai după ce creanța va fi realizată, carnetul de investitor anulat nemaiputând fi folosit ulterior de către creditor. Instanța apreciază că,m în speță, carnetul de investitor este singurul act ce dovedește calitatea de investitor și dreptul de creanță. Din cuprinsul deciziei nr. 164A/18.06.2008 pronunțată de curtea de apel București rezultă că instanța a stabilit criterii alternative, iar nu cumulative de cuantificare și acordare a despăgubirilor civile, copia carnetelor de investitor conforme cu originalul aflat în dosarul de executare fiind suficientă pentru determinarea cuantumului despăgubirilor. În ce privește modul de calcul al despăgubirilor, instanța reține că despăgubirile au fost corect calculate, în acord cu dispozițiile titlului executoriu, executorul judecătoresc ținând cont de datele cuprinse în carnetul de învestitor și înmulțind numărul de unități de fond cu valoarea unei unități de fond, valoare vare este menționată în certificatul de investitor, iar în continuare, executorul judecătoresc a actualizat suma obținută cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de S., suma finală fiind avută în vedere de executorul judecătoresc la efectuarea actelor de executare.
5. Prin actele contestate, executorul judecătoresc a stabilit valoarea creanței de executat la suma de 2.217 lei despăgubiri corespunzătoare sumelor inițial învestite, 6086,20 lei reprezentand actualizare cu indicele de inflatie și a stabilit cheltuieli de executare de 1029,20 lei onorariu executor (inclusiv TVA) și 309,20 lei cheltuieli de executare propriu zise (f. 12).
Conform art. 4 din Anexa 1 la ordinul Ministrului justiției nr. 2550/C/2006 pentru sume mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi până la 10% pentru sumele cuprinse între 50.001 lei și 80.000 lei, onorariul este de 3%, pentru sumele cuprinse între 80.001 lei și 100.000, onorariul este de 2%,pentru sumele ce depășesc 100.000 lei, onorariul este de 1%. Art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești a fost modificat prin O.U.G. Nr. 144/19.12.2007, publicată în M.Of. Nr. 880/21.12.2007 și prevede: „(1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus 3% din suma ce depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus 2% din suma ce depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite."
Ținând seama de aplicarea legii în timp, de faptul că ordonanța de urgență are valoare juridică egală cu a legii și superioară unui act administrativ normativ, cum este ordinul Ministrului, instanța reține că art.137 din legea nr. 188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 144/2007, a abrogat implicit Ordinul nr. 2550/C/2006. In cauza.,deoarece creanta este sub 50.000 lei, valorile maximale ale onorariului executorului sunt aceleasi.
Stabilirea unui onorariu de expert la valoarea maximă nu este nelegală.
În nici unul din actele normative de mai sus nu se precizează dacă sumele includ sau nu TVA.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv, fiind destinat bugetului de stat. Conform art. 125 din codul fiscal –Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, „Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat”. Conform art. 152 alin. 1 Cod fiscal - Sfera de aplicare și regulile pentru regimul special de scutire „Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei - ROL, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată”.
Altfel spus, executorul judecătoresc este plătitor sau nu de TVA în funcție de criteriul cifrei de afaceri. În consecință, instanța reține, prin prisma interpretării teleologice, adică în funcție de scopul urmărit de legiuitor, că nici Ordinul Ministrului justiției nr. 2550/14.11.2006, nici OUG nr. 144/2007 nu au avut în vedere stabilirea unui criteriu discriminator, în defavoarea executorilor judecătorești cu o cifra de afaceri superioară plafonului impus prin legislația fiscală, ci s-a referit în mod strict la sumele încasate efectiv de aceștia pentru activitatea prestată, pentru valorificarea cunoștințelor de specialitate și experienței proprii, fără a include cheltuielile materiale –trimiteri poștale, notificări .
Contrar sustinerilor contestatoarei, valoarea onorariului judecătoresc se raportează la creanța pusă în executare silită, compusă din debitul principal si eventuale accesorii, precum dobânzi, penalități de întârziere, actualizare cu rata inflației. In speță este aplicabil exact principiul conform căruia “unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, iar legiuitorul nu face diferență raportat la sursa creanței – debit principal sau accesoriu.
P. aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată. Față de soluționarea contestației la executare, va respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare privind pe contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. cu sediul în sector 1, București, .. S., nr. 50 și pe intimat E. C. cu domiciliul în FOCȘANI, .. 8, .> Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la judecătoria sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. C. N. H. A.
Red. G.C.N/Tehnored. G.C.N., H.A./4 ex, .>_
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
