Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 19597/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr._
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
GREFIER A. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. - SEDIUL ALES LA SUCURSALA REGIONALA BUCUREȘTI și pe intimat I. G., având ca obiect contestație la executare dosar executare 1029/2015, întoarcere executare
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 27.10.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 29.06.2015 sub nr._, contestatoarea C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. a chemat în judecată pe intimatul I. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea actelor de executare silită efectuate de B.E.J. Bataila V. în dosarul de executare nr. 1029/2015, respectiv a încheierii de încuviințare a executării silite, a încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare și a raportului de expertiză prin care a fost stabilit debitul, și întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că executarea silită este nelegală, întrucât a fost stabilită o sumă mai mare decât cea efectiv datorată, iar cheltuielile de executare au fost stabilite în mod abuziv.
În dovedirea contestației, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, atașând, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, acte din dosarul de executare și alte înscrisuri.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, B.E.J. Bataila V. a comunicat, în copie certificată, înscrisurile din dosarul de executare având numărul 1029/2015.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea contestației la executare, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/05.11.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, irevocabilă, a fost obligată contestatoarea la plata către intimat a unor diferențe salariale, ce urmau a fi actualizate și la care se aplica dobânda legală.
Pentru executarea creanței menționate în acest titlu executoriu, intimatul a sesizat Biroul Executorului Judecătoresc Bataila V., care a deschis dosarul de executare având numărul 1029/2015. Prin încheierea din data de 05.06.2015, executorul judecătoresc a stabilit, pentru creanța pusă în executare, cuantumul cheltuielilor de executare compuse din onorariul executorului judecătoresc, onorariul de expert și cheltuielile necesare executării.
Contestatoarea a formulat, în termen, contestație la executare împotriva actelor de executare, criticând onorariul pretins excesiv al expertului și celelalte cheltuieli de executare, precum și faptul că debitul ar fi fost mai mic decât cel stabilit în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
Este neîntemeiată susținerea contestatoarei în sensul că executorul judecătoresc nu i-ar fi comunicat actele de executare, în condițiile în care din analiza înscrisurilor din dosarul de executare rezultă că fiecare act de executare în privința căruia legea prevede obligația comunicării este însoțit de dovada comunicării efectuate contestatoarei.
Susținerea contestatoarei în sensul că debitul ar fi fost diferit de cel real datorat nu poate fi primită de către instanță, în condițiile în care simpla susținere a contestatoarei în sensul că debitul ar fi fost calculat cu nerespectarea prevederilor legale nu poate fi coroborată cu probe certe care să susțină o astfel de concluzie.
Astfel, temeiul acestei susțineri e constituit de faptul că expertul contabil nu putea calcula dobânda legală în temeiul exclusiv al O.G. nr. 13/2011, or această afirmație este neîntemeiată în considerarea deciziei nr. 2/17.02.2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, din care rezultă că acordarea daunelor-moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, impune calcularea dobânzii legale mai mari, respectiv cea reglementată de O.G. nr. 13/2011, așadar chiar și în situațiile în care dobânda legală trebuia acordată pentru o perioadă anterioară intrării acesteia în vigoare.
În aceste condiții, instanța apreciază că în speță au fost respectate prevederile art. 628 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, în sensul că dobânda legală a fost calculată cu respectarea prevederilor legale, întrucât s-a aplicat o dobândă legală în cuantumul prevăzut de lege și ținând cont de capitalizarea acesteia, potrivit art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011 și deciziei menționate.
Referitor la legalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține prevederile art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin încheiere ce constituie titlu executoriu.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 Cod procedură civilă.
Instanța reține că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare executorul judecătoresc a respectat prevederile legale, în sensul că a avut în vedere faptul că debitoarea a fost obligată la plata unor sume de bani, ceea ce presupunea stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzătoare efortului depus și răspunderii pe care și-o asuma.
Faptul că în speță contestatoarea a refuzat punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu determină instanța să constate că stabilirea cheltuielilor de executare a fost o consecință firească, pe parcursul căreia nu s-au încălcat prevederile legale, a refuzului contestatoarei de a executa de bunăvoie hotărârea.
Astfel, pretinsa disproporție dintre suma urmărită silit și cuantumul cheltuielilor de executare nu poate constitui un motiv de anulare a executării silite, în condițiile în care din înscrisurile din dosarul de executare rezultă că acestea au fost efectuate și au fost necesare pentru realizarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
În plus, a constata existența unui motiv de nelegalitate constând în disproporția dintre debit și cheltuielile de executare ar constitui un impediment pentru executarea silită a datoriilor mici ce rezultă din titlurile executorii, care nu este prevăzut de lege și prin care nu se poate restrânge dreptul de a obține executarea silită.
În același sens, instanța reține că varietatea cheltuielilor provocate de executarea silită trebuie să se reflecte în stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzătoare diferitelor tipuri de activități necesare realizării executării silite.
Se constată astfel in prezenta cauza că nu exista nici un motiv intemeiat pentru care societatea contestatoare să refuze a da curs executării silite declanșate impotriva sa.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, care include și capătul de cerere vizând întoarcerea executării silite, care în mod implicit este neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulata de contestator C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. - SEDIUL ALES LA SUCURSALA REGIONALA BUCUREȘTI cu sediul in sector 1, București, PIAȚA GĂRII DE NORD, nr. 1 in contradictoriu cu intimat I. G. cu domiciliul in com. B., B._, nr. 190A, J. PRAHOVA ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.10.2015
P. GREFIER
| ← Actiune in regres. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 28/2015.... → |
|---|
