Întoarcere executare. Încheierea nr. 01/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 01/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 6367/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANCA LAURA VÎLCEANU
Grefier E.-I. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. și pe intimat V. A., terț poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, terț poprit B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI, având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE EXECUTARE - DOSAR EXECUT. 90/2011.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
În temeiul art. 167 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, ca fiind utila, pertinenta și concludenta cauzei și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va dispune amânarea pronunțării, astfel că;
DISPUNE
Amână pronunțarea în cauză la data de 08.04.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6367/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANCA LAURA VÎLCEANU
Grefier E.-I. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. și pe intimat V. A., terț poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, terț poprit B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI, având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE EXECUTARE - DOSAR EXECUT. 90/2011.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 01.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 08.04.2015 cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 26.01.2015, sub nr._ , contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., în contradictoriu cu intimatul V. A., a formulat contestatie la executare împotriva actelor de executare efectuate de SCPEJA C., Tanurca și Asociații in dosarul de executare nr. 90/2011, solicitand instantei să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, anularea actelor de executare constând în somația nr. 90/08.01.2015, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 08.01.2015 și procesul-verbal de calculare a despăgubirilor din data de 08.01.2015, precum și întoarcerea executării silite în ipoteza în care aceasta se realizează pe parcursul judecății.
In motivare, contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului de a cere și a efectua executarea silită, în temeiul art. 405, art. 720 ind. 8 C.pr.civ., excepție calificată de instanță, drept argument pe fondul contestației. Față de conținutul textelor legale invocate, contestatoarea consideră că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 04.06.2012, or, în contextul în care actele de executare contestate au fost efectuate după această dată, în temeiul art. 405 C.pr.civ., contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare.
Contestatoarea a mai arătat că începerea executării silite este nelegală față de disp. art. II din Legea nr. 113/2013, susținând că toate actele de executare întocmite asupra debitoarei CNVM sunt nule de drept, iar executorii sunt obligați să emită alte acte de executare, având în vedere că de la data intrării în vigoare a legii(26.04.2013), calitatea de debitor o are AAAS.
Contestatoarea a precizat că începerea executării silite împotriva AAAS este nelegală și deoarece somația încalcă dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002, învederând că, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, a fost acordata posibilitatea debitorilor din categoria institutiilor publice de a executa obligatiile de plata a sumelor de bani ce le revin, in temeiul unor titluri executorii, voluntar, in termen de 6 luni de la data la care au primit somatia de plata comunicata de creditori.
Prin urmare, creditorul va adresa debitorului, o somatie de plata de la primirea careia debitorul are la dispozitie un termen de 6 luni, in cadrul caruia este tinut sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. In masura in care institutiile publice debitoare nu isi indeplinesc obligatia de plata in termen de 6 luni, creditorul va solicita, conform art. 3 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007 efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila sau a altor dispozitii aplicabile in materie.
In ceea ce priveste natura juridica a termenului de 6 luni, contestatoarea a precizat ca acesta este un veritabil termen de gratie acordat de lege debitorului institutie publica, prin care executarea creantelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestor debitori este amanata pana la implinirea termenului.
Contestatoarea a solicitat totodată anularea procesului-verbal privind cheltuielile de executare considerându-l nelegal. Astfel, s-a aratat ca desi in dosarul de executare executorul judecatoresc a emis doar o somatie, acesta a stabilit in sarcina A. un onorariu de executare fara a lua in considerare faptul ca, in interiorul termenului de 6 luni prevazut de dispozitiile speciale, plata debitului poate fi facuta de bunavoie. De asemenea, a învederat că executorul judecătoresc nu a aplicat corect, pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000. A aratat că potrivit acestor dispoziții legale, în cazul unei executări pentru sume mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi de maxim 10 %. A susținut contestatoarea că dispoziția legală privitoare la onorariu trebuie interpretată restrictiv, în sensul că plafonul nu trebuie depășit sub nicio formă, deci nici prin adăugarea TVA-ului.
Contestatoarea a solicitat totodată anularea procesului-verbal de calculare a despăgubirilor, susținând că executorul nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin titlul executoriu, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24 mai 2000, în loc de sumele efectiv investite la data achiziționării.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp. art. 387, art. 411, art. 399 și urm., art. 403 alin. 1 și urm., art. 404 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 116/2013, Legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002 și OUG nr. 51/1998.
La data de 27.02.2015, contestatoarea a depus la dosar cerere completatoare(f.30) prin care a arătat că, întrucât a fost înființată poprirea asupra conturilor sale bancare, înțelege să conteste și aceste acte de executare și să se judece în contradictoriu cu terții popriți A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI.
Intimatul a depus întâmpinare(f.75), prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare legal efectuate.
La dosar s-au atasat copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele efectuate in dosarul de executare nr. 90/2011 al SCPEJA C., Tanurca și Asociații.
In cauza, instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin sentința penală nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a Î.C.C.J., s-a dispus obligarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare(CNVM), în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile către părțile civile constituite in această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă(pentru intimatul V. A.-155 unități de fond) executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.
La data de 04.01.2011, creditorul-intimat V. A. s-a adresat cu o cerere către SCPEJA C., Tanurca și Asociații, solicitând punerea în executare a sentinței penale nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, formându-se dosarul de executare nr. 90/2011.
La data de 26.04.2013 a intrat în vigoare Legea nr. 113/2013, care la art. II prevede:„(1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții.
(2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.”
Prin Încheierea de ședință din 31.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, s-a încuviințat executarea silită la solicitarea creditorului V. A. împotriva debitorului AAAS.
Prin procesul-verbal de calculare a despăgubirilor din 08.01.2015 au fost stabilite despăgubiri în sumă de 1.382,25 lei și a fost actualizată creanța intimatului cu rata inflației, rezultând un debit actualizat în sumă de 5.210,11 lei.
Prin procesul-verbal din 08.01.2015 au fost stabilite cheltuielile de executare astfel: 521,01 lei + 125,04 lei TVA=646,05 lei– onorariu executor judecătoresc, 40 lei-taxe încuviințare instanță, 37,2 lei-cheltuieli de transport.
Prin somația din 08.01.2015, contestatoarea a fost somată să se conformeze titlului executoriu și să achite suma de 5.933,36 lei, reprezentând debit actualizat și cheltuieli de executare.
La data de 11.02.2015, B. a emis adrese de înființare a popririi asupra conturilor aparținând AAAS deschise la terții popriți A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI, până la concurența creanței și cheltuielilor de executare.
Cu caracter prealabil, instanța reține că, întrucât executarea silită a început anterior datei de 15.02.2013, în conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, în speță vor fi aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea, instanta retine urmatoarele:
Dispozițiile art. 405 C.proc.civ. prevăd că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termen de prescripție care începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Conform art. 372 C.proc.civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. P. a dobândi caracter de titlu executoriu hotărârea judecătorească rămasă definitivă sau devenită irevocabilă se învestește cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 C.proc.civ.
Având în vedere că, în speță, titlul executoriu este o sentință penală, rezultă că dreptul de a cere executarea silită se naște la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Astfel fiind, aplicând dispozițiile legale mai sus mentionate la cauza de față, instanța reține că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la data de 04.06.2009, data pronunțarii deciziei penale nr. 2098/04.06.2009 a Î.C.C.J, iar intimatul a formulat cererea de executare silită la data de 04.01.2011, deci înăuntrul termenului de 3 ani stabilit de dispozițiile art. 405 C.proc.civ.
În consecință, reținând că titlul executoriu a fost pus în executare anterior împlinirii termenului de prescripție, instanța constată că acest motiv invocat în contestația la executare este neîntemeiat.
În ceea ce privește legalitatea executării silite față de disp. art. II din Legea nr. 113/2013, instanța constată că toate actele de executare s-au întocmit în mod corect față de AAAS, care s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a dobândit calitatea procesuală de debitor în dosarul de executare.
Analizând criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea somației din data de 08.01.2015, instanța constată că și acest motiv de contestație este neîntemeiat.
Referitor la incidența dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța apreciaza ca, pentru a refuza executarea silita declansata impotriva sa, contestatoarea din prezenta cauza nu se poate prelava de dispozitiile art. 1 si ale art. 2 din OG nr. 22/2002, asa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007.
Astfel, instanta retine ca, din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 387 C.pr.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă.
Dispozitiile art. 2 din OG nr. 22/2002, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 statueaza ca, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni- care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului-, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Instanta constata, din analiza acestor prevederi legale invocate in cauza de catre contestatoare, ca exista obligatia institutiei publice debitoare ca, în termen de 6 luni- care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului-, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, doar in ipoteza in care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
Altfel spus, rezulta ca, daca exista fonduri pentru a se executa (plati) de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlul executoriu, nu mai este incident termenul de 6 luni, consacrat de prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, asa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007.
Pe cale de consecinta, ., daca exista fonduri pentru a se executa (plati) creanta stabilita prin titlul executoriu, este inadmisibila orice tergiversare de catre institutia publica debitoare a executarii obligatiei de plata stabilite prin acel titlu executoriu.
Instanta subliniaza, in acest context, si ca este esential a se interpreta aceste prevederi legale in concordanta cu jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instante, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constitutie.
Or, conform acestei jurisprudente, executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva, in sensul de executorie, si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Astfel, in Hotararea Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garantiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor isi pierd orice ratiune de a fi.
Or, in speta, AAAS nu a executat de bunăvoie obligația executorie inserată într-o hotărâre judecătorească definitivă, astfel încât, la data de 04.01.2011 creditorul-intimat s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silită a sumei ce îi era datorată.
Referitor la procesul-verbal de calculare a despăgubirilor, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 3712 alin. 3 C.proc.civ., dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun astfel de criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri executorii.
În consecință, având în vedere dispozitivul hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu și ținând seama că din certificatul de investitor din dosarul de executare rezultă că V. A. a cumpărat 147 unități de fond la valoarea de_ Rol fiecare, 2 unități de fond la valoarea de_ Rol fiecare și 6 unități de fond la valoarea de_ Rol fiecare, instanța constată că în mod corect au fost stabilite de către executorul judecătoresc despăgubirile în sumă de 1.382,25 lei, procedându-se la actualizarea acestei sume cu rata inflației, rezultând un debit actualizat de 5.210,11 lei.
In ceea ce priveste cheltuielile de executare, instanta retine ca, potrivit dispozițiilor art. 387 C.p.c., în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, care are caracterul unui act începător de executare, astfel încât apare ca fiind corectă plata onorariului pentru exercitarea de către executorul judecătoresc a atribuțiilor stabilite prin art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000, referitoare la punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, atâta vreme cât creditorul l-a învestit cu o cerere de executare silită.
Somația adresată de către intimat contestatoarei, prin executorul judecătoresc, nu are semnificația juridică a unei simple notificări a unui act judiciar, cum a susținut aceasta din urmă, ci reprezintă un act prin care creditorul și-a manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu.
Instanta mai retine ca, potrivit dispozițiilor art. 3717 C.pr.civ., debitorul, inclusiv instituție publică ce nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu.
Prin confruntarea onorariului de executare silită cu dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, se observă că acest onorariu se încadrează în limitele prevăzute de acest act normativ (10 % din valoarea urmărită).
Susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a TVA-ului în onorariul de executare este neîntemeiată. Astfel, executorii judecătorești sunt ținuți a respecta disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute, insa, la onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit Codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. Din verificarea onorariului aferent activității de executare silită calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare.
În ceea ce privește formele de executare prin poprire, instanța reține că, în privința acestora, contestatorul nu a invocat nicio cauză de nulitate proprie. În plus, actele respective îndeplinesc toate condițiile impuse de art. 454 C.pr.civ., astfel încât nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate.
Raportat la considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare și, pe cale de consecință, și cererea de întoarcere a executării silite, urmare a caracterului său accesoriu.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, avand in vedere ca aceasta solicitare a fost analizata odata cu solutionarea pe fond a cauzei. va respinge aceasta cerere ca ramasa fara obiect.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare privind pe contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. - sector 1, București, .. S., nr. 50 și pe intimat V. A. - D. ALES LA ASOCIATIA INVESTITORIL - com., TARGU M., .. 22, ., terț poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - sector 4, București, .. 6-8, terț poprit B. DE E.-IMPORT A ROMÂNIEI - sector 1, București, ., nr. 6A, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
V. A. L. Ș. E.-I.
Red. V.A.L, Thred V.A.L/ Ș.E.I
6 ex/31.08.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 6098/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 6381/2015. Judecătoria... → |
|---|
