Întoarcere executare. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 4249/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 26.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimații O. N. - decedat prin moștenitori VIȘINOAIE I., G. M., G. I., C. E. – decedată prin moștenitori C. M., C. F., C. N. M. I. A., M. Ș., B. T., B. G., B. M., D. D. F., D. C. M., E. I., E. T., V. G., VIȘINOAIE I., G. M., G. I., având ca obiect contestație la executare suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații prin avocat P. Ș. C. cu împuternicire avocațială nr._ pe care o depune la dosar, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimaților învederează că reprezintă interesele acestora, cu excepția intimatei Vișinoaie I. atât în prezenta cauză cât și în faza de executare silită și depune la dosar copie certificat de moștenitor eliberat de pe urma defunctei C. E..
Instanța ia act de precizarea contestatoarei în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu moștenitorii defunctei C. E., respectiv C. M., C. F. și C. N., citați în calitate de intimați, după care acordă cuvântul asupra probatoriului.
Intimații prin avocat solicită proba cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul art.258 rap. la art.255 NCPC, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o admisibilă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra fondului.
Intimații prin apărător arată că dispozițiile OG nr.22/2002 fac referire la un termen rezonabil de 6 luni în vederea achitării despăgubirii, pe care însă contestatoarea nu l-a respectat, apreciind că OG nr.22/2002 este abuzivă pentru cetățean, deși executorul judecătoresc a respectat prevederile acestei ordonanțe. Cu referire la onorariul avocațial contestat, apărătorul intimaților arată că acest onorariu în cuantum de 1.500 lei este proporțional cu eforturile depuse de către avocat, care a efectuat toate demersurile necesare în vederea recuperării despăgubirilor, având în vedere cuantumul creanței și numărul persoanelor reprezentate, cu mențiunea că trebuia ca aceste sume să fie achitate încă din anul 2008. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, intimații prin avocat solicită respingerea acesteia ca fiind rămasă fără obiect, ca urmare a recuperării sumelor de bani. Față de cele mai sus expuse, solicită respingerea contestației și menținerea actelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 din NCPC,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 05.03.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 26.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr.4249
Ședința publică de la 05.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimații O. N. - decedat prin moștenitori VIȘINOAIE I., G. M., G. I., C. E. – decedată prin moștenitori C. M., C. F., C. N. M. I. A., M. Ș., B. T., B. G., B. M., D. D. F., D. C. M., E. I., E. T., V. G., VIȘINOAIE I. ,G. M., G. I. având ca obiect contestație la executare suspendare executare
Dezbaterile în fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.02.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a formulat în contradictoriu cu intimații O. N., C. E., M. I. A., M. Ș., B. T., B. G., B. M., D. D. F., D. C. M., E. I., E. T. și V. G., contestație la executare solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP, anularea încheierii din 14.10.2014 întocmită de B. C. R. M., anularea executării silite dispusă prin dosarul nr.99/2014 .
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că prin adresa emisă în dosarul nr.99/2014 i s-a comunicat luarea măsurii popririi la solicitarea creditorilor, în vederea recuperării sumei de 247.752,28 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.538 din 27.02.2013 prin care ANRP a fost obligată la plata către reclamanți a tranșei de 60% din despăgubirile validate prin decizia nr. 2031/27.12.2010.
Contestatoarea a precizat că poprirea a fost înființată cu încălcarea prevederilor OG nr.22/2002 care prevede un termen de 6 luni în care instituția este obligată să ia toate măsurile care se impun pentru efectuarea plății sumelor, termen ce are natura unui veritabil termen de grație.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 1.500 lei, s-a arătat că acesta este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, CEDO statuând că partea care a căștigat procesul poate obține rambursarea cheltuielilor doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.650 al.1, 2, art.700, art. 711 NCPC, Legea nr.9/1998, HG nr.1277/2007, OG nr.22/2002, OUG nr.80/2013, OUG nr.10/2014.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.
Intimații nu au formulat întâmpinare, însă s-au prezentat în instanță prin apărător ales, solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În ședința publică din 11.12.2014, instanța a admis excepția litispendenței, dispunând atașarea dosarului nr._/299/2014 la dosarul de față (f.64).
La termenul de judecată din 29.01.2015, instanța a luat act de precizarea cadrului procesual pasiv de către contestatoare, dispunând citarea numiților VIȘINOAIE I., G. M. și G. I. în calitate de moștenitori ai intimatului decedat O. N. decedat (f.104). Aceeași măsură a fost dispusă la termenul din 26.02.2015, instanța luând act de precizarea contestatoarei în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu moștenitorii intimatei decedate C. E., respectiv C. M., C. F. și C. N..
La solicitarea instanței, s-a depus copia dosarului de executare nr.99/2014 al B. C. R. M..
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.538/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1262/20.02.2014 a C.A.B., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții O. N., C. E., M. I. A., M. Ș., B. T., B. G., B. M., D. D. F., D. C. M., E. I., E. T. și V. G. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., fiind obligată aceasta din urmă la plata tranșei de 60% din despăgubirile validate prin decizia nr.2031/27.12.2010, ce urma a fi actualizată începând cu data de 01.01.2013 și până la data plății.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunavoie obligatia stabilita prin aceasta, la data de 26.08.2014 creditorii-intimați s-au adresat cu o cerere către B. C. R. M., solicitând punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 538/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă în dosarul nr._, formându-se dosarul de executare nr.99/2014 (f.38).
La data de 12.09.2014 a fost încuviințată executarea silită de Judecătoria Sectorului 1 București prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/299/2014, în baza titlului executoriu mai sus menționat, pentru recuperarea creanței în sumă de 234.056,95 lei, ce va fi actualizată, plus cheltuielile de executare (f.50).
Prin încheierea din 14.10.2014 întocmită de executorul judecătoresc, s-a procedat la actualizarea sumei de 234.056,95 lei, reprezentând despăgubiri cu indicele de creștere a prețurilor de consum, stabilindu-se cuantumul creanței la suma de 236.725,20 lei, din care 2668,25 actualizare (f.52).
La aceeași dată s-a emis încheierea prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 11.027,08 lei, din care 7667 lei onorariul executorului judecătoresc, plus 1840,08 lei TVA (f.53).
Totodată, a fost emisă somația din 24.10.2014, prin care s-a pus în vedere contestatoarei ca în temeiul dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002 să achite suma totală de 247.752,28 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare (f.58).
A fost emisă adresa de înființare poprire către terțul poprit Trezoreria Mun. București (f.54) fiind înștiințată și contestatoarea în acest sens (f.55,56).
Instanța are în vedere, cu prioritate, împrejurarea că reclamanta a înțeles să conteste în prezenta cauză executarea efectuată în dosarul de executare nr.99/2014, invocand ca motive nerespectarea disp. OG nr.22/2002, lipsa disponibilităților bănești și cuantumul excesiv al onorariului de avocat.
Instanta constata ca prezenta actiune este neintemeiata si o va respinge cu urmatoarele argumente:
Din coroborarea dispozitiilor art.2,3 din OG nr.22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca executarea silita a sumelor inscrise in titlurile executorii emise impotriva institutiilor publice incepe si se realizeaza potrivit normelor generale inscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de asteptare, in cazul in care institutia publica (se intelege: dovedeste) se afla in imposibilitate obiectiva de a plati, din lipsa de fonduri.
Asadar, creditorul unei institutii publice, avand in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu executa obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitandu-i urmarirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca institutia publica urmarita dovedeste ca nu are fonduri special alocate, la inceput de executare ori in cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul institutiei publice obligatia de a astepta 6 luni de zile pana la continuarea executarii silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune in cadrul operatiunii de interpretare juridica de buna-credinta, realizate cu luarea in seama a imperativului executarii cu celeritate a creantelor mentionate in titluri executorii-hotarari judecatoresti, imperativ derivat din art.6 CEDO, art.11, 20, 21 din Constitutia Romaniei.
In lumina celor de mai sus, facand din nou trimitere la art.2 si 3 din OG nr. 22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca somatia la care se refera art.2 din OG nr. 22/2002 este aceeasi la care se refera art.666ncpca, adica este actul incepator al executarii silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somatii, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de OG nr.22/2002 sa astepte ca institutia publica sa incerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activitatii institutiei publice si, prin urmare, incercarea de a evita afectarea interesului public.
Intelegerea procedurii de realizare a unei creante impotriva unei institutii publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept:
> interpretarea cu buna-credinta a legii,
> respectarea legii,
> executarea cu celeritate a hotararilor judecatoresti, fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de continut si lipsit de finalitate,
> in cazul in care exista dubiu, normele se interpreteaza in favoarea creditorului, iar nu a debitorului,
> institutia publica (parte in litigiul solutionat prin titlul executoriu ce o obliga) trebuie sa execute ori sa depuna toate diligentele pentru executarea de bunavoie a obligatiei, comportandu-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept,
> doar in acest context, in cazul in care institutia publica nu are fonduri special alocate executarii obligatiei din titlul executoriu (asa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silita (inceputa prin somatia emisa de organul competent de executare) va fi oprita 6 luni de zile, in care se intelege ca institutia publica va depune din nou toate diligentele pentru obtinerea de fonduri special destinate executarii obligatiilor prevazute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obtinerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este indreptatit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, avand astfel posibilitatea de a popri conturi ale institutiei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale institutiei publice.
Asadar, atat pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca il serveste institutia publica, acest tip de debitor trebuie sa depuna toate diligentele pentru a executa obligatiile de bunavoie ori, daca s-a inceput executarea silita (prin emiterea somatiei de un organ de executare competent) si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depuna toate diligentele pentru ca in 6 luni de la primirea somatiei (ori de la momentul – ulterior primirii somatiei si efectuarii diverselor acte de executare – in care se constata epuizarea fondurilor special alocate executarii obligatiilor din titluri executorii) sa obtina fondurile necesare astfel incat executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
In cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunavoie obligatia, hotararea de validare a despagubirilor fiind emisa in anul 2010 (sub nr.2031/27.12.2010), iar sentința ce constituie titlul pus în executare in anul 2013, astfel incat, la peste 3 ani după acest moment, creditorii-intimați s-au adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce îi era datorata de catre contestatoare, in deplina concordanță cu disp. OG nr.22/2002.
Cat priveste invocarea disponibilitatilor banesti reduse si celelalte asertiuni in sustinerea acestei teze, instanta le considera neintemeiate, in opinia sa o astfel de afirmatie insemnand o incalcare a dreptului de creanță al creditorului-intimat, intrucat nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinatie nu pune la adapost pe debitorul acestei obligatii, solutia contrara insemnand golirea de continut a dreptului creditorului, acesta fiind expus unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecinta prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul său ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotarare executorie si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Intimatul este titularul unui drept de creanta, asadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, in acceptiunea Conventiei europene pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Reclamantul are o creanta suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art.1 din Protocolul nr.1 (cauzele Rafinariile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. Romaniei), iar intarzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantilor, astfel cum este garantat si protejat de Conventie.
Textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (la fel si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile (art.20 alin.2 din Constitutie).
Instanta subliniaza, in acest context, si ca este esential a se interpreta aceste prevederi legale in consonanta cu jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art.6 din CEDO, care este obligatorie pentru instante, fata de prevederile art.11 si 20 din Constitutie.
Or, conform acestei jurisprudente, executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din „proces”, in sensul art.6 par.1 din CEDO, iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva- in sensul de executorie- si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Astfel, in Hotararea Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garantiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor isi pierd orice ratiune de a fi.
Or, in speta, instanta constata ca, fata de cele ce preced, nu exista nici un motiv pentru ca debitoarea-contestatoare sa refuze a da curs executarii silite declansate impotriva sa, câtă vreme nu a facut nicio proba - desi ratiuni ce tin de echitatea procedurii o obligau in acest sens - ca nu dispunea de fondurile necesare pentru a plati debitul mentionat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art.2 din OG nr.22/2002 si ca in aceste conditii orice intarziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la incalcarea art. 6 al CEDO.
In lumina celor de mai sus, instanta constata ca nu exista niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care sa justifice intarzierea contestatoarei in ceea ce priveste plata creantei intimatului.
În ceea ce priveștecuantumul excesiv al onorariului de avocat, instanta apreciaza, fata de criticile contestatoarei, raportat la cererea ce face obiectul executarii silite, ca onorariul aparatorului ales nu este unul disproportionat sau exagerat, fiind in plus atestat de chitanta nr.832/25.08.2014 (f.45), intimații plătind avocatului care îi reprezintă în această fază procesuală un onorariu în valoare de 1.500 lei, raportat și la creanța ce face obiectul executării silite, sumă pe care instanța o apreciază rezonabilă în raport de munca prestată de avocat.
De asemenea instanța mai reține că pentru această categorie profesională nu sunt reglementate onorarii maximale, iar onorariul contestat îl apreciază ca fiind rezonabil în raport de valoarea pricinii, considerând că activității desfășurate de avocat în cadrul fazei de executare nu trebuie să i se minimalizeze importanța, acesta desfășurând activități importante și în această etapă; totodată, nu trebuie avută în vedere doar suma de bani ce trebuie recuperată, rolul avocatului neoprindu-se la formularea unei cereri către executor ci implicând și alte activități, cum ar fi consultațiile acordate clientului în legătură cu modalitatea de executare pe care să o adopte, redactarea de acte, deplasările efectuate la sediul B. în vederea obținerii de date cu privire la derularea acțiunii, toate implicând timp și muncă ce trebuie corespunzator remunerată.
Potrivit art.669 alin.2 NCPC, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. Sumele datorate ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii (alin.4).
În plus executarea silită este o fază a procesului civil, iar partea este îndreptățită să recurgă la reprezentare prin avocat, lucru pe care creditoii-intimați l-au și făcut.
În consecință, instanța consideră că nu se impune în speță reducerea onorariului avocațial, apreciind că, în raport de obiectul cauzei și valoarea pretențiilor intimaților, această diminuare nu s-ar justifica, cu atât mai mult cu cât, prin atitudinea sa nediligentă, contestatoarea este cea care a determinat această situație, refuzând să execute de bună-voie titlul executoriu, ceea ce a impus declanșarea procedurii de executare silită și implicit generarea unor cheltuieli suplimentare în sarcina sa, cum sunt cheltuielile de executare și onorariul apărătorului ales al creditorilor.
Față de toate cele de mai sus, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, sens în care va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozitiile art.718 NC.proc.civ., conform cărora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În temeiul art.453 NCPC, față de soluția reținută, instanța va obliga contestatoarea să plătească intimaților (cu excepția numitei VIȘINOAIE I.) suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (f.116).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare astfel cum a fost precizată privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 și pe intimații O. N. - decedat prin moștenitori G. M., G. I., C. E. – decedată prin moștenitori C. M., C. F., C. N. M. I. A., M. Ș., B. T., B. G., B. M., D. D. F., D. C. M., E. I., E. T., V. G., VIȘINOAIE I. ,G. M., G. I., toți cu domiciliul ales la Cainet Avocat P. Ș. C. din București, ., ., ., sector 3, VIȘINOAIE I., domiciliată în com./., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea să plătească intimaților (cu excepția numitei VIȘINOAIE I.) suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.L.E.
5 ex/ 28.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2314/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria... → |
|---|
