Întoarcere executare. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 20741/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
GREFIER: A. I. M.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimatele P. O. și K. M., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite, întoarcere executare.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 12.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea până astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.06.2015, sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat în judecată pe intimatele P. O. și K. M., solicitând anularea executării silite demarate în dosarul de executare nr. 565/2015 al S.C.P.E.J. „D., C. & Asociații”, în baza Somației din data de 05.06.2015, prin care s-a adus la cunoștința contestatoarei înființarea popririi asupra conturilor acesteia, anularea deciziei civile pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._/300/2014, prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a titlului executoriu, suspendarea executării silite dispuse în dosarul de executare nr.565/2015 și, în cazul admiterii contestației la executare, restabilirea situației anterioare punerii în executare a Hotărârii nr. 29/14.08.2008, emisă de Comisia Județeană A. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și întoarcerea executării silite pentru suma de 567.534,94 lei, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea contestației, contestatoarea a apreciat că procedura de executare silită a fost demarată împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor începând cu data de 18.12.2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014. Potrivit art. 3 alin. (2), dispozițiile acestei legi se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a legii, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998 republicată cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare. Art. 11 alin. (1) statuează că plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora. În concluzie, sarcina plății revine exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, contestatoarea neavând obligații privind plata despăgubirilor.
Conform art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014, actul administrativ prin care se stabilește dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora este hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare, emisă înainte de . prezentei legi. Plata compensației urmează a fi efectuată în conformitate cu art. 10 alin. (1) și alin. (6), potrivit cărora plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu 01.01.2015, respectiv pentru fiecare tranșă anuală contestatoarea emite un titlu de plată, care se comunică, în maxim 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite. Deci, în anul 2015 devine exigibilă doar plata cotei de 1/5 din compensația stabilită prin Hotărârea nr.29/14.08.2008.
În plus, față de împrejurarea că pentru fiecare tranșă anuală, contestatoarea emite un titlu de plată, ce se va comunica părților interesate în baza căruia se va efectua plata efectivă, prezenta contestație este prematur introdusă. Având în vedere că în conformitate cu art. 11 alin. (3), orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6), actele de executare silită sunt nelegale.
Referitor la încheierea privind actualizarea, prin care S.C.P.E.J. „D., C. & Asociații” a actualizat suma de 2658.080,29 lei cu indicele de inflație pe perioada ianuarie 2009 – decembrie 2014, contestatoarea a arătat că această creanță este stabilită, la data emiterii Hotărârii, iar pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014, potrivit cărora sumele neplătite aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile / definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi.
A mai arătat contestatoarea că poprirea a fost înființată cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, care prevede la art. 2 un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă datorită lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen ce curge de la data la care debitoarea a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditoarei. Prin urmare, executorul judecătoresc avea obligația emiterii unei somații de plată către debitoare, ulterior putând p5roceda la executarea silită.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 650 alin. (1) și (2), art. 700, art. 711 și următoarele C.proc.civ., ale Legii nr. 290/2003, ale H.G. nr. 1120/2006, ale O.G. nr. 22/2002, ale O.U.G. nr. 80/2013 și ale Legii nr.164/2014.
În susținerea cererii sale, contestatoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 23.07.2015, intimatele P. O. și K. M. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatele au arătat că la data de 14.08.2008, Instituția Prefectului Județului A. – Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 8/1998 a emis Hotărârea nr. 29, prin care au fost acordate despăgubiri de 265.080,29 lei. În vederea recuperării despăgubirilor, la stăruința intimatelor, S.C.P.E.J. „D., C. & Asociații” a format dosarul de executare nr.565/2015. La data de 05.07.2015, S.C.P.E.J. „D., C. & Asociații” a emis somația nr. 565, prin care a pus în vedere contestatoarei să procedeze la plata sumei de 328.142,89 lei, reprezentând valoarea totală actualizată cu indicele de inflație a despăgubirilor acordate prin Hotărâre, precum și cheltuieli de executare de 10.764,96 lei. În cererea sa, contestatoarea susține că executarea silită este nelegală, având în vedere dispozițiile Legii nr.164/2014. Cuantumul total al despăgubirilor acordate prin hotărâre este de 265.080,29 lei, contestatoarea având astfel obligația de a achita în primul an, 2008, tranșa de 40% din sumă, iar în cel de-al doilea an, 2009, restul de 60% din sumă. Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 prevede că dispozițiile referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a legii, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998 republicată cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare. În speță, Hotărârea ce reprezintă titlul executoriu a fost emisă la 14.08.2008, deci cu mult anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, lege ale cărei dispoziții nu sunt aplicabile în prezenta cauză. De asemenea, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 creanța intimatelor era eligibilă față de prevederile legale în vigoare, însă adoptarea acestei legi a dus la schimbarea caracterului eligibil al creanței, care a devenit neeligibilă prin efectul noii legi. Au mai invocat intimatele dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, care consacră principiul neretroactivității legii, inter alia.
Cu privire la temeinicia procedurii de actualizare a creanței de 265.080,29 lei, demarată de S.C.P.E.J. „D., C. & Asociații”, intimatele au arătat că aceasta respectă întocmai dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 628 alin. (2) și (3) C.proc.civ., conform cărora, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără a fi stabilit cuantumul acestora, vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. Acesta, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea creanței principale stabilite în bani, potrivit criteriilor stabilite în titlul executoriu. Dacă titlul executoriu nu conține astfel de criterii, executorul va proceda, la cererea creditorului, la actualizarea în funcție de rata inflației, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie, sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data la care creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în titlu.
Au mai apreciat intimatele că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 22/2002. Conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate în acest scop prin bugetele acestora, iar potrivit art. 2, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată.
În drept, intimatele și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ., precum și dispozițiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 29/14.08.2008 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998- Instituția Prefectului-Județul A. (fila 75), s-au acordat compensații bănești intimatelor P. O. și K. M. în cuantum de 265.080,29 lei pentru casă, anexe gospodărești și curte.
Această hotărâre a fost învestită cu formulă executorie prin decizia civilă nr. 1018A/18.03.2015 pronunțată de Tribunalul București- Secția a III-a civilă în dosarul nr._/300/2014 (filele 73-74).
Prin cererea înregistrată la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D., C. & Asociații în data de 04.06.2015 (fila 77), intimatele P. O. și K. M. au solicitat punerea în executare a hotărârii anterior arătate împotriva debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin încheierea din 05.06.2015 emisă în dosarul de executare silită nr. 565/2014 (filele 62-63), Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D., C. & Asociații a admis cererea creditoarelor, a încuviințat executarea silită și a constatat că suma totală de plată este de 338-.907,85 lei (328.142,89 lei creanță și 10.764,96 lei cheltuieli de executare).
Prin adresa emisă la data de 05.06.2015 (fila 57), s-a dispus înființarea popririi asupra terțului poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București până la concurența sumei de 338.907,85 lei, contestatoarea fiind înștiințată și somată să consemneze suma în termen de 15 zile de la comunicarea somației (filele 58-59).
Instanța reține că potrivit art. 712 alin. (1) C.proc.civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. […]”.Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite, prin care se poate obține anularea întregii executări silite sau a actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Criticile contestatoarei sunt, în opinia instanței, întemeiate, în parte.
În primul rând, instanța apreciază că instituția contestatoare nu avea, la data demarării procedurii de executare silită, calitatea de debitor al creanței stabilite prin Hotărârea nr. 29/14.08.2008 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998- Instituția Prefectului-Județul A..
Legiuitorul a stabilit, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, că plata despăgubirilor stabilite prin hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, emisă înainte de . prezentei legi, se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. Conform alin. (6) al aceluiași articol, pentru fiecare tranșă anuală, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată, iar titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite. Potrivit art. 11 din Legea nr. 164/2014, plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
Rezultă așadar că obligația de plată a despăgubirilor aparține Ministerului Finanțelor Publice, este eșalonată pe parcursul a cinci ani și este condiționată de emiterea titlului de plată de către contestatoare.
Prevederile Legii nr. 164/2014 nu se aplică retroactiv, ci unei situații viitoare (executării silite) ce decurge dintr-un act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării sale în vigoare, nefiind încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României.
Totodată, actul normativ analizat stabilește în mod expres, prin art. 3 alin. (2) și prin art. 9, că procedura de plată prevăzută de Legea nr. 164/2014 se aplică cu privire la cererile soluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, respectiv pentru plata despăgubirilor stabilite prin hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, emisă înainte de . prezentei legi.
Prevederile cuprinse în Legea nr. 164/2014 sunt obligatorii pentru toți cetățenii României, în conformitate cu art. 1 alin. 5 din Constituția României, acestea neputând fi înlăturate pentru simplul considerent că o parte dintre destinatarii normelor juridice sunt nemulțumiți de efectele produse asupra patrimoniului lor.
Totodată, în conformitate cu art. 124 din Constituția României, judecătorul înfăptuiește justiția în numele legii, nefiind permis judecătorului să înlăture consecințele juridice ale unui act normativ, deși acesta este aplicabil la situația juridică dedusă judecății.
Efectuarea unor executări silite, după . Legii nr. 164/2014, lipsește de orice eficiență măsurile luate de Statul Român în vederea rezolvării situației complexe legate de plata măsurilor reparatorii recunoscute prin Legea nr. 9/1998 și prin Legea nr. 290/2003, afectând echilibrul bugetar și conducând la menținerea situației actuale în care instituția publică nu are fondurile necesare efectuării plăților voluntare, fiind satisfăcute, fără nicio ordine, numai drepturile persoanelor care apelează la executarea silită.
Instanța constată că, în prezenta cauză, intimații-creditori nu au făcut dovada efectuării procedurii pentru plata voluntară a despăgubirilor, conform art. 18 din Norma metodologică pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 aprobată prin H.G. nr. 1120/2006, respectiv a faptului că au solicitat emiterea titlului de plată în temeiul art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014.
În al doilea rând, instanța constată că nu au fost respectate dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014, conform cărora actualizarea sumei se face prin decizia a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, actualizarea fiind realizată în cauză de către executorul judecătoresc.
În al treilea rând însă, dacă s-ar aprecia că instituția contestatoare are calitatea de debitor, instanța reține că nu au fost încălcate dispozițiile O.G. nr. 22/2002.
Reprezentând o instituție publică, contestatoarei îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 22/2002, astfel că, potrivit art. 2 din acest act normativ, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”, iar potrivit art. 3 „În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Rezultă așadar că legiuitorul a stabilit o procedură specială și obligatorie pentru ipoteza în care instituția debitoare face dovada lipsei de fonduri, executorul judecătoresc fiind obligat să adreseze instituției publice debitoare o somație prin care să-i solicite acestuia executarea de bună voie a obligației sale. De la primirea somației, debitorul beneficiază de un termen de 6 luni în care să îndeplinească obligația de plată.
Or, în cauză, instanța constată că debitoarea nu a făcut dovada lipsei de fonduri, pentru a beneficia de termenul de grație de 6 luni, și, mai mult, de la data emiterii hotărârii (14.08.2008) și până la data formulării cererii de executare silită (04.06.2015) au trecut aproape șase ani în care debitoarea putea lua măsuri pentru efectuarea plății în mod voluntar.
Finalitatea instituirii termenului de șase luni este acela de a evita blocarea activității instituției publice urmărite și prin aceasta evitarea afectării interesului public deservit de instituția respectivă.
În considerarea interesului public pe care se presupune că îl deservește instituția publică, debitorul stat trebuie să depună toate diligențele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, dacă s-a început executarea silită (prin emiterea somației de un organ de executare competent) și nu are fonduri special alocate, trebuie să depună toate diligențele pentru ca în 6 luni de la primirea somației (ori de la momentul – ulterior primirii somației și efectuării diverselor acte de executare – în care se constată epuizarea fondurilor special alocate executării obligațiilor din titluri executorii) să obțină fondurile necesare astfel încât executarea silită să nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / și prin executare mobiliară/imobiliară.
În cazul de față A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a executat de bunăvoie obligația executorie stabilită într-un titlu executoriu, astfel încât creditoarele au fost nevoite să apeleze la forța coercitivă a statului în vederea realizării creanței lor, adresându-se unui organ competent de executare, contestatoarea prevalându-se formal de termenul de șase luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Intimatele sunt titularii unui drept de creanță, așadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Intimatele au o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecești Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. României), iar întârzierea la plata sau refuzul de plata din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatelor, astfel cum este garantat si protejat de Convenție.
Prin urmare, găsind întemeiate primele două motive invocate de contestatoare, instanța urmează a anula executarea silită efectuată în dosarul nr. 565/2015 aflat pe rolul S.C.P.E.J. D., C. & Asociații.
Instanța nu va anula însă decizia civilă prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie în dosarul nr._/300/2014, întrucât învestirea nu a fost dispusă în considerarea calității de debitor a contestatoarei, ci analizându-se calitatea de creditor, existența creanței și caracterului de titlu executoriu al hotărârii.
De asemenea, față de dispozițiile art. 719 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea [...]” și față de soluționarea contestației la executare prin prezenta sentință, instanța va respinge petitul privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect, apreciind că prezenta instanță poate dispune suspendarea executării doar până la soluționarea contestației în primă instanță.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 723 și art. 724 C.proc.civ., instanța va respinge, ca lipsită de obiect, cererea de întoarcere a executării silite, având în vedere că nu s-a dovedit consemnarea sumelor de bani poprite.
De asemenea, în temeiul art. 451- art. 453 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a intimatelor, instanța le va obliga pe acestea să plătească contestatoarei suma de 52,08 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - cheltuielile privind fotocopierea dosarului de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare, formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, în contradictoriu cu intimatele P. O., domiciliată în A., ..18, ., jud. A. și K. M., domiciliată în A., ..14, ., ., ambele citate și la mandatar S. L. L., din București, . nr.15, sector 2, ambele cu domiciliul procesual ales la S.C.A. „A. & D.”, din București, ..45-47, ., sector 1.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul nr. 565/2015 aflat pe rolul S.C.P.E.J. D., C. & Asociații.
Respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a deciziei civile prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie în dosarul nr._/300/2014.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca lipsită de obiect.
Obligă intimatele să plătească contestatoarei suma de 52,08 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - cheltuielile privind fotocopierea dosarului de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Prezenta hotărâre se va comunica, la rămânerea definitivă. din oficiu și de îndată, și executorului judecătoresc.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. ConstantinescuAlexandra I. M.
Red. Jud. A.C./ Gref. A.I.M./ 24 februarie 2016.
← Obligaţia de a nu face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
---|