Întoarcere executare. Sentința nr. 6133/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6133/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 6133/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6133/2015
Ședința publică de la 06.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea E. M. în contradictoriu cu intimata D. G. IMPOZITE SI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C.proc.civ., instanța a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, la data de 19.11.2014 sub numărul de dosar_ contestatoarea E. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București, anularea executării, a titlului executoriu nr._/28.10.2014 și a actului de executare reprezentat de somația nr._/28.10.2014 și repunerea părților în situația anterioară prin întoarcerea executării, obligarea intimatei la determinarea corectă a obligațiilor fiscale și la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a arătat că se urmărește executarea silită a unor creanțe mai vechi, preluate din alte titluri executorii necomunicate și executarea unor obligații fiscale nedatorate, pe de o parte, iar pe de altă parte se urmărește executarea unor obligații fiscale pentru care s-a stins dreptul de a cere executarea silită ca urmare a împlinirii termenului de prescripție de cinci ani.
În motivare, contestatoarea a arătat la data de 31.10.2014 i-a fost comunicat actul de executare reprezentat de somația nr._/28.10.2014 emis în temeiul titlului executoriu nr._/28.10.2014.
Cât privește dreptul de a cere executarea silită a creanțelor anterioare anului 2007, contestatoarea l-a apreciat ca fiind prescris raportat la termenul de prescripție de 5 ani împlinit la data emiterii titlului, dar și a începerii executării silite. De asemenea, obligațiile fiscale accesorii evidențiate în titlul executoriu contestat, contestatoarea le-a apreciat ca fiind prescrise conform principiului „accesorium sequitur principalem”.
S-a arătat că deciziile de impunere pentru obligațiile principale nu au fost comunicate contestatoarei, iar intimata, în ciuda demersurilor efectuate de către contestatoare, a refuzat comunicarea unei situații actualizate a întregului debit din care să rezulte cu certitudine dacă se respectă sau nu dispozițiile sentinței civile nr. 4551/2013 pronunțată de către Judecătoria Sector 1 în dosarul_/299/2012 prin care s-a dispus asupra situației obligațiilor de plată ale contestatoarei până la sfârșitul anului 2012 inclusiv.
A arătat contestatoarea că, prin hotărârea menționată, Judecătoria Sectorului 1 a constatat următoarele:
- titlurile executorii nu au fost comunicate în mod legal, fiind aplicabil în cauză raționamentul Curții Constituționale din Decizia nr. 536/2011 cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. 2 din OUG nr. 92/2003, în sensul că, în cazul comunicării cu rea-credință prin publicitate a actului administrativ fiscal, vor fi anulate actele săvârșite ulterior acestui moment;
- pentru sumele scadente până la 15.11.2006 inclusiv, s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani, calculat de la 01.01. a anului următor celui în care a devenit scadentă obligația de plată;
- suma pusă în executare nu are caracter cert și exigibil;
- au fost efectuate plăți ale impozitului, fără ca persoana fizică – contribuabil să fie înștiințată de modul de alocare a sumelor achitate și de faptul că acestea au fost alocate pentru plata unor debite anterioare, iar creditoarea nu a respectat prevederile art. 115 alin. 4 din OUG nr. 92/2003;
- suma pentru care s-a emis titlul executoriu nr._/01.08.2012 (ce preia sumele din titlul executoriu_/08.12.2007, care nu mai produce efecte juridice ca urmare a preluării) nu este certă, lichidă și exigibilă, o parte din aceste sume fiind prescrise. Astfel, accesoriile, conform principiului accesorium sequitur principale nu pot fi solicitate.
Contestatoarea a apreciat că sunt aplicabile aspectele reținute de Judecătoria Sector 1 în sentința menționată. S-a subliniat că aceeași opinie a fost împărtășită de instanță și în dosarul nr._/299/2013 al Judecătoriei Sector 1 prin Sentința civilă nr._/28.07.2014 cu privire la o . obligații anterioare anului 2009.
În continuare, contestatoarea a apreciat că aspectele reținute de către instanțele judecătorești amintite coroborate cu emiterea unui nou titlu executoriu contestat nu vin decât să facă dovada relei-credințe a intimatei, intimata emițând noi titluri executorii în încercarea de a executa silit aceleași creanțe.
Cu privire la sumele ulterioare anului 2009 și până în anul 2014 contestatoarea a menționat că, după cum instanța a reținut prin sentința civilă 4551/2013 amintită, au fost efectuate plăți ale impozitului datorat, fără ca persoana fizică-contribuabil, să fie înștiințată de modul de alocare a sumelor achitate și de faptul că acestea au fost alocate pentru plata unor debite anterioare, iar intimata nu a respectat prevederile art. 115 alin.4 din OUG nr. 92/2003.
În ceea ce privește sumele aferente impozitului datorat pentru anul 2014 contestatoarea a arătat că au fost achitate prin mandat poștal, având în vedere că intimata a refuzat încasarea plății impozitului pentru anul 2014, apreciind că, astfel, este abuzivă executarea silită a unei obligații executate.
În drept au fost invocate prevederile art. 24, art. 44, art. 45, art. 47 alin. 2, art. 134 și art. 172-174 C.proc.civ. fisc. coroborat cu dispozițiile art. 194 și art 711 C.proc.civ.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin cererea precizatoare contestatoarea a subliniat că solicitarea sa se referă la necesitatea repunerii părților în situația anterioară executării silite prin înlăturarea din evidențele pe care intimata le are cu privire la obligațiile contestatoarei care au fost în mod eronat reținute prin actele de executare contestate.
Prin întâmpinarea depusă la 31.12.2015, intimata a invocat excepția tardivității și a solicitat constatarea decăderii contestatoarei din dreptul de a mai formula contestație la executare, prin raportare la dispozițiile art. 173 alin. 1 lit. a) C.proc.fiscală, menționând că actele de executare au fost comunicate contestatoarei la data de 31.10.2014, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 19.11.2014.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În apărare, intimata a arătat că titlul executoriu nr._/28.10.2014 și somația nr._/28.10.2014 au fost emise pentru obligații fiscale principale aferente semestrului II 2014 și obligații fiscale accesorii aferente perioadei 15.12._14. Anterior declanșării procedurii de executare silită prin emiterea somației și titlului executoriu au fost emise decizia de impunere nr._/15.01.2014 și respectiv decizia nr._/30.11.2010 referitoare la obligațiile de plată accesorii prin care au fost stabilite în sarcina contestatoarei obligațiile de plată pentru fiecare categorie de impozit/taxă și termenele de plată scadente, comunicate contestatoarei potrivit confirmării de primire și semnăturii acesteia. S-a menționat faptul că, despre modalitatea de stabilire a obligațiilor fiscale, contestatoarea a avut cunoștință, iar în eventualitatea formulării unor obiecțiuni ar fi avut la dispoziție posibilitatea de a ataca titlurile de creanță. Intimata a precizat că decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nu au fost contestate de către contestatoare potrivit dispozițiile art. 205 din OG nr. 92/2003.
Totodată, s-a subliniat că nu s-a invocat și nu s-a dovedit de către contestatoare nelegalitatea procedurii de executare silită, aceasta solicitând modalitatea de calcul a debitelor cu care figurează înregistrată în evidențele fiscale. Mai mult, au fost invocate prevederile art. 71 alin. 2 C.proc.civ. precizându-se că regula în materie o reprezintă imposibilitatea discutării și administrării de probe care să se refere la chestiuni de fond. Față de aceste precizări, s-a apreciat în continuare că instanța judecătorească nu poate cerceta și reține decât fapte sau împrejurări intervenite după obținerea titlului ce se execută, anume anularea măsurilor de executare ilegale.
Intimata a arătat că, în evidențele fiscale, contestatoarea figurează în calitate de plătitoare de impozit pe clădire și teren pentru imobilul situat în București, .-104, sector 1 și impozit pe mijlocul de transport, aceasta datorând impozit pentru bunurile deținute în proprietate.
Referitor la prescripția invocată, intimata a arătat că în speță termenul de prescripție a fost întrerupt la data comunicării somațiilor, prin urmare a declanșat executarea silită pentru recuperarea unor obligații fiscale aferente anilor 2003-2013.
S-a arătat, în ceea ce privește comunicarea deciziilor de impunere pentru obligațiile principale, că pe numele contestatoarei a fost emisă decizia de impunere anuală_/15.01.2014 comunicată contestatoarei prin poștă cu confirmare de primire. A fost emisă decizia nr._/30.11.2010 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor principale, comunicată contestatoarei în condițiile art. 44 alin. 3 alin. 3 lit. a, b.c, din OG 92/2003. S-a menționat că împotriva sentinței pronunțate în dosarul_/299/2012, invocată de contestatoare, a fost declarat recurs, astfel că nu este definitivă și irevocabilă.
În continuare s-a menționat că titlul executoriu_/28.10.2014 pentru debitul de 4645,54 lei a fost emis pentru debite aferente anilor 2000-2014, iar plățile efectuate de contestatoare la nivelul anului 2014 au stins doar o parte din debitele evidențiate în titlul executoriu a cărei anulare se solicită.
Intimata a învederat că la baza emiterii actelor de executare a stat titlul de creanță care a devenit scadent prin expirarea termenului de plată – decizia de impunere nr._/15.01.2014 și decizia nr._/30.11.2010 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale. Astfel, pentru obligațiile fiscale datorate de contestatoare în temeiul art. 85 și art. 86 din OG 92/2003 a fost emisă decizia de impunere nr._/15.01.2014 comunicată contestatoarei, care reprezintă titlu de creanță prin care au fost stabilite în sarcina acesteia obligațiile de plată și termenele scadente de plată precum și decizia nr._/30.11.2010 referitoare la obligații de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 C.proc.civ., OG nr. 92/2003.
În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 19.02.2015 instanța a admis cererea de reexaminarea formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar și a dispus scutirea contestatoarei de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 380,13 lei.
La termenul de judecată de la 05.03.2015, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării contestației, pentru considerentele expuse pe larg în încheierea de la acel termen.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În prealabil, reține că potrivit art. 172 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.”, iar în temeiul art. 172 alin. (3) din același act normativ „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Prin somația nr._/28.10.2014 (f. 10), emisa de intimată și comunicată contestatoarei la data de 31.10.2014, aceasta a fost inștiințată că figurează în evidența fiscală cu suma de plata de 4645,54 lei, pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._/28.10.2014 (f. 11), urmând ca, în cazul neachitarii acestei sume în termen de 15 zile de la primirea somației, să se procedeze la continuarea măsurilor de executare silită.
Contestația la executare este o cale specială de atac, deschisă, conform art.172 C.proc.fisc., persoanelor interesate sau vătămate prin executare, pentru a obține anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Astfel cum rezultă din mențiunile titlului executoriu, debitele pentru care a fost emis acesta sunt reprezentate de: impozit pe clădiri scadent la 30.09.2014, accesorii aferente impozitului pe clădiri calculate pentru perioada decembrie 2000 – septembrie 2014, impozit pe mijloacele de transport și accesorii ale acestuia aferente perioadei decembrie 2002 – martie 2007, impozit teren intravilan și accesorii ale acestuia aferente perioadei decembrie 2000 – septembrie 2014.
În ceea ce privește sumele menționate în titlul executoriu cu titlul de impozit pe clădiri și impozit pe teren intravilan aferente anului 2014, instanța constată că acestea au fost achitate anterior începerii executării silite. Astfel, instanța reține că toate sumele datorate cu titlul de impozit menționate în decizia de impunere pe anul 2014 nr._/15.01.2014 (f. 14) au fost achitate de contestatoare la data de 30.06.2014, astfel cum rezultă din cupoanele de mandat poștal depuse la filele 16-26.
În speță, pentru celelalte debite principale menționate în titlul executoriu, anterioare anului 2014, (impozit pe mijloacele de transport și impozit pe teren intravilan) contestatoarea a susținut că nu a primit niciodată un titlu de creanță care să individualizeze pretinsa sumă de plată, acesta nefiindu-i comunicat.
Instanța reține că nu a fost făcută dovada comunicării către contestatoare a obligației de plată a debitelor principale anterioare anului 2014 pentru care s-a emis titlul executoriu, anterior începerii executării silite.
Suma totală de 3345,32 lei, reținută în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu nr._/28.10.2014, reprezintă debite accesorii, o parte din ele fiind stabilite prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.11.2010, iar pentru cealaltă parte nefiind depus de intimată vreun titlu de creanță.
În ceea ce privește motivul invocat de contestatoare în sensul că nu i-au fost comunicate titlurile de creanță fiscale pentru debitele principale anterioare anului 2014 și pentru debitele accesorii, instanța reține că art. 141 alin. 1 și 11 din O.G. nr. 92/2003 dispune că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis, potrivit prevederilor din cod, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. 1 se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Iar alin. 2 prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În acest context, se impun a fi făcute următoarele precizări:
Art. 41 din Codul de procedură fiscală, definește actul administrativ ca fiind „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”. Titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Rezultă, deci, că noțiunea de act administrativ fiscal are o sferă mai largă decât cea a titlului de creanță fiscală, în acest sens fiind și dispozițiile art. 205 alin.1 C.proc.fisc. care vorbesc de titluri de creanță sau alte acte administrative.
Așadar, pentru a se determina curgerea termenului și, pe cale de consecință, ajungerea titlului de creanță la scadență, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de cod.
De altfel, art.45 C.proc.fisc. prevede expres că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Prin urmare, între cele două titluri există un raport de determinare, sursa fiind titlul de creanță a cărui modificare atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător (art. 141 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003), însă natura lor este diferită.
Astfel, deși au naturi juridice diferite, titlul de creanță fiscală și titlul executoriu se suprapun în ceea ce privește fondul sau conținutul dreptului pus în executare. Rezultă, în consecință, că aspectele de fond referitoare la natura sumei și cuantumul acesteia, datorarea sumei sau determinarea cuantumului, trebuie să fie invocate în procedura contestației împotriva titlului de creanță fiscală sau a altui act administrativ fiscal în legătură cu acesta, reglementată de dispozițiile art. 205 C.proc.fisc., în caz contrar ajungându-se ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ fiscale, aspect inadmisibil. Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare, fără posibilitatea de a se mai ataca conținutul acestuia în fața instanței de executare.
În conformitate cu dispozițiile art.44 C.proc.fisc., (2) Actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(21) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace:
a) prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal;
b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
(22) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (21), aceasta se realizează prin publicitate.
În speță, intimata nu a făcut dovada comunicării către contestatoare, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a deciziilor privind obligația de plată a debitelor principale anterioare anului 2014 și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.11.2010 care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/28.10.2014.
Din înscrisurile depuse intimată reiese că decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.11.2010 ar fi fost comunicată prin afișare la sediul AFP Sector 1 și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform anunțului colectiv depus la f. 62-64 din dosar, modalitate de comunicare care nu corespunde cerințelor legale. În acest sens, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.44 C.proc.fisc. se reține că actul administrativ fiscal se comunică, ca regulă, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, sub semnătură sau prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță și, doar în mod excepțional, în situația în care comunicarea nu a fost posibilă prin modalitățile anterior arătate, organul administrativ este îndreptățit să procedeze la comunicarea actului prin publicitate. Or, în speță, AFP Sector 1 a procedat direct la emiterea anunțului colectiv, fără să fi recurs în prealabil la modalitățile de comunicare prevăzute de art.44 alin.2 și alin.2 ind. 1 C.proc.fisc.
În consecință, se constată că, în cauză, titlurile de creanță nu puteau produce efecte, întrucât nu fuseseră comunicate contribuabilului, potrivit legii.
Astfel cum s-a arătat și anterior, impozitele aferente anului 2014 stabilite prin decizia de impunere pe anul 2014 nr._/15.01.2014 (f. 14) au fost achitate de contestatoare la data de 30.06.2014, astfel cum rezultă din cupoanele de mandat poștal depuse la filele 16-26. Așadar, contribuabilul a achitat voluntar aceste obligații fiscale înainte de demararea executării silite și a făcut imputația plății, menționând pe mandatele poștale debitul pe care înțelege să îl stingă.
Contribuabilul are dreptul de a alege tipul de creanță fiscală care urmează să se stingă prin plata efectuată în situația în care există mai multe tipuri de obligații fiscale. Codul de procedură fiscală stabilește o ordine obligatorie de stingere a obligațiilor fiscale ale contribuabilului doar dacă acesta nu stabilește el însuși ordinea. În speță, contribuabilul a menționat pe mandatele poștale ordinea de stingere a obligațiilor fiscale pentru care a efectuat plata.
Conform dispozițiilor art. 115 alin. 1 C.proc.fisc., dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz.
Chiar în ipoteza în care s-ar considera că intimata în mod corect a aplicat ordinea prevăzută la art. 115 C.proc.fisc., aceasta nu a comunicat contribuabilului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor, conform art. 115 alin. 4 (organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor prevăzută la alin. (1), cu cel puțin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligațiilor fiscale).
Este de menționat că art. 169 C.proc.fisc. nu este aplicabil pentru sumele plătite de contestatoare în iunie 2014 întrucât acestea nu sunt sume realizate în cursul procedurii de executare silită, nefiind încasate după comunicarea somației, ci anterior acestui moment.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale invocate, instanța reține că intimata a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală conform cărora organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului potrivit legii, motiv pentru care va admite contestația la executare și va dispune anularea executării silite, a titlului executoriu nr._/28.10.2014 și a somației nr._/28.10.2014 emise de intimată, fără a mai analiza celelalte motive invocate de contestatoare.
În ceea ce privește celelalte cereri formulate de contestatoare, instanța le va respinge ca neîntemeiate, constatând, pe de o parte, că nu s-a procedat la executarea efectivă a creanței, iar pe de altă parte, că nelegalitatea executării silite contestate nu poate conduce la scoaterea contribuabilului din evidențele fiscale (instanța nu analizează aspecte privitoare la existența sau cuantumul obligației fiscale menționate în titlul executoriu întrucât acestea privesc fondul raporturilor de drept fiscal existente între părți și pot fi soluționate numai de către instanța de contencios administrativ și fiscal. Astfel, instanța de executare nu stabilește că nu ar fi datorate de către contestatoare impozitele stabilite, ci doar că nu sunt îndeplinite condițiile pentru începerea executării silite întrucât titlul de creanță nu a fost legal comunicat).
Făcând aplicarea principiului disponibilității, instanța va lua act de manifestarea de voință a contestatoarei de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de contestatoarea E. M. cu domiciliul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata D. G. IMPOZITE SI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 21-23, sector 1.
Dispune anularea executării silite, a titlului executoriu nr._/28.10.2014 și a somației nr._/28.10.2014 emise de intimată.
Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
Ia act de manifestarea de voință a contestatoarei în sensul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 717 alin. 1 și art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ICH, ES/13.11.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 2
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6220/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6343/2015. Judecătoria... → |
|---|
