Întoarcere executare. Sentința nr. 7883/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7883/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 7883/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7883
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 29.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. B. E.
GREFIER: S. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata L. Z. C. A., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 22.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea la data de 29.04.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.12.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat in judecata pe intimata L. Z., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea executării silite, suspendarea executării silite dispusă în dosarul nr.278/2014 aflat pe rolul B. Staiculescu și Z. până la soluționarea contestației la executare, restabilirea situației anterioare și întoarcerea executării silite pentru suma de 18. 353 lei.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că prin înștiințarea de plată din data de 18.12.2014 i s-a comunicat faptul că are de achitat intimatei-creditoare suma de_ lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4231/09.12.2011, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr_/3/2011. A mai susținut contestatoarea faptul că procedura de executare silită a fost pornită împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor, față de dispozițiile Legii nr.164/2014 prin care a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plata acestora, respectiv în tranșe anuale egale, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.01.2015. Mai precizează contestatoarea că somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, în sensul că art. 2 al acestui act normativ prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar în ceea ce privește încheierea de actualizare a sumei de_ lei cu indicele de inflație pentru perioada 01.01.2008-iunie 2008, arată că pentru actualizarea creanței se aplică disp. art.10 alin.4 din Legea nr.164/2014.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.650 al.1 și 2, art.700, 711 și următoarele C., HG nr.1120/2006, OG nr.22/2002, OUG nr.80/2013, Legea nr.164/2014
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxe de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că executarea a fost începută și banii achitați înainte de . Legii nr. 164/2014, în mod corect făcându-se actualizarea sumei de bani potrivit dispozițiilor în vigoare la data începerii executării.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-208 C.P.C.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.P.C., intimata a solicitat judecata cauzei în lipsă.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, B. ASOCIAȚI STAICULESCU ȘI Z. a comunicat dosarul de executare nr.278/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 423/09.12.2011 a Tribunalului București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal (f. 36-37) a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele L. Z. C. A. și Z. E. și a fost obligată pârâta ANRP la plata către reclamante a sumei de 682.291,87 lei, reprezentând compensații acordate conform Hotărârii nr. 101/05.07.2007 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum de la 01.0.2008 și până la data plății efective.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat și nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin sentința civilă anterior menționată, irevocabilă prin respingerea recursului, învestită cu formulă executorie, la data de 17.12.2014 creditoarea-intimată L. Z. C. A. s-a adresat cu o cerere către B. A S. și Z., solicitând punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu menționat, formându-se dosarul de executare nr. 278/2014 (f.42).
La data de 18.12.2014 a fost încuviințată executarea silită de către executorul judecătoresc prin încheierea emisă în dosarul nr. 278/2014, în baza titlului executoriu mai sus menționat (f.41).
La aceeași dată s-a emis încheierea prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 2275,77 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc, inclusiv TVA (f.43).
Ulterior, a fost emisă somația nr. 278/18.12.2014, prin care s-a pus în vedere contestatoarei ca în temeiul dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002 să achite suma de 8353 lei reprezentând diferența actualizare și suma de 2275,77 lei cu titlu de cheltuieli de executare (f.44).
Contestatoarea a înțeles să conteste în prezenta cauză executarea efectuată în dosarul de executare, invocând drept motive lipsa calității sale de debitor ca urmare a adoptării Legii nr.164/2014, prin care s-a adoptat o nouă procedură de plată a despăgubirilor și nerespectarea prevederilor OG nr.22/2002.
Instanța constată că prezenta acțiune este neîntemeiată și o va respinge cu următoarele argumente:
Potrivit art.3 din Legea nr.164/2014, publicată în M.O. nr.910/15.12.2014, în vigoare din data de 18.12.2014 „dispozițiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de sentința nr. 4231/09.2.2011 a Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, prin care A.N.R.P. a fost obligată să plătească intimaților-creditori suma de_,87 lei, cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
În consecință, instanța apreciază că dispozițiile Legii nr.164/2014 nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât prin intermediul acestui act normativ s-a instituit o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr.290/2003 (aspect pe care chiar reclamanta l-a susținut), or cererea de despăgubire a creditorilor-intimați formulată în baza Legii 290/2003 a fost deja soluționată prin hotărârea nr.101/05.07.2007 emisă de Comisia Județeană B. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, așadar cu mult înainte de . Legii nr.164/2014.
Pe de altă parte, nici dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.164/2014, potrivit cărora „orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art.10 alin.6 din lege”, nu sunt incidente în speță, întrucât acestea au în vedere cererile de executare silită formulate după . legii.
Această concluzie se desprinde fără echivoc atât din textul art.11 alin.1, care instituie în sarcina Ministerului Finanțelor Publice obligația de plată a sumelor stabilite prin titlurile de plată, cât și din modul de formulare a art.11 alin.3, care face referire la sumele stabilite prin titlurile de plată emise conform art.10 alin.6 din lege, fiind astfel evident că norma citată se referă la procedurile de executare silită pornite în baza titlurilor de plată emise de A.N.R.P. după procedura instituită de Legea 164/2014.
Nu pot fi reținute nici susținerile contestatoarei cu privire la lipsa calității de debitor a A.N.R.P., în virtutea disp. art.11 alin.1 din lege, care prevede că „plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora”.
Sub acest aspect, instanța are în vedere, în primul rând, faptul că executarea silită ce face obiectul dosarului nr.443/2014 nu privește plata despăgubirii stabilite prin titlurile de plată emise de A.N.R.P. pentru fiecare tranșă anuală, conform art.10 alin.6 din lege, ci recuperarea creanței stabilite prin hotărârea nr.373/17.01.2012 emisă de Comisia Județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Pe de altă parte, deși art.3 alin.2 din Legea nr.164/2014 conține o normă tranzitorie cu privire la aplicabilitatea acesteia în procedura de plată a despăgubirilor inclusiv cererilor soluționate pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, legea are în vedere cererile de despăgubiri și litigiile de fond, nu cererile de executare silită.
În plus, legea poate fi aplicată (în temeiul textului art.3 alin.2) și cererilor aflate în curs de soluționare sau de plată, însă numai de la data intrării sale în vigoare, respectiv 18.12.2014.
Aceasta deoarece potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, principiul neretroactivității legii fiind un principiu fundamental al statului de drept.
Or, executarea silită a fost demarată în speță la data de 17.12.2014, odatăcu sesizarea organului de executare prin depunerea cererii de executare silită, conform art.622 alin.2 NCPC, așadar anterior intrării în vigoare a legii speciale invocate în cuprinsul contestației la executare.
În ceea ce priveșteactualizarea creanței,instanța reține că, pentru aceleași rațiuni expuse anterior, respectiv neretroactivitatea legii, nu sunt incidente în cauză nici prevederile art.10 alin.4 din Legea nr.164/2014 care dispun cu privire la actualizarea sumelor neplătite aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin.3 și actelor administrative prevăzute la art.9 lit.a și b din lege.
În plus, contestatoarea nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a modalității de actualizare a creanței, mulțumindu-se doar să redea prevederile art.10 alin.4 din Legea nr.164/2014, motiv pentru care, constatând că executorul judecătoresc a procedat la actualizarea despăgubirii în deplină concordanță cu dispozițiile legale incidente la data de 17.12.2014, va înlătura și acest motiv de contestație.
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor OG nr.22/2002, din coroborarea dispozitiilor art. 2,3 din OG nr.22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca executarea silita a sumelor inscrise in titlurile executorii emise impotriva institutiilor publice incepe si se realizeaza potrivit normelor generale inscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de asteptare, in cazul in care institutia publica (se intelege: dovedeste) se afla in imposibilitate obiectiva de a plati, din lipsa de fonduri.
Asadar, creditorul unei institutii publice, avand in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu executa obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitandu-i urmarirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca institutia publica urmarita dovedeste ca nu are fonduri special alocate, la inceput de executare ori in cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul institutiei publice obligatia de a astepta 6 luni de zile pana la continuarea executarii silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune in cadrul operatiunii de interpretare juridica de buna-credinta, realizate cu luarea in seama a imperativului executarii cu celeritate a creantelor mentionate in titluri executorii-hotarari judecatoresti, imperativ derivat din art.6 CEDO, art.11, 20, 21 din Constitutia Romaniei.
In lumina celor de mai sus, facand din nou trimitere la art.2 si 3 din OG nr. 22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca somatia la care se refera art.2 din OG nr. 22/2002 este aceeasi la care se refera art.666 NCPC, adica este actul incepator al executarii silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somatii, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de OG nr.22/2002 sa astepte ca institutia publica sa incerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activitatii institutiei publice si, prin urmare, incercarea de a evita afectarea interesului public.
Intelegerea procedurii de realizare a unei creante impotriva unei institutii publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu buna-credinta a legii; respectarea legii; executarea cu celeritate a hotararilor judecatoresti, fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de continut si lipsit de finalitate; in cazul in care exista dubiu, normele se interpreteaza in favoarea creditorului, iar nu a debitorului; institutia publica (parte in litigiul solutionat prin titlul executoriu ce o obliga) trebuie sa execute ori sa depuna toate diligentele pentru executarea de bunavoie a obligatiei, comportandu-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept;
D. in acest context, in cazul in care institutia publica nu are fonduri special alocate executarii obligatiei din titlul executoriu (asa cum prevede art.1 din OG nr. 22/2002), executarea silita (inceputa prin somatia emisa de organul competent de executare) va fi oprita 6 luni de zile, in care se intelege ca institutia publica va depune din nou toate diligentele pentru obtinerea de fonduri special destinate executarii obligatiilor prevazute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obtinerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este indreptatit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, avand astfel posibilitatea de a popri conturi ale institutiei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale institutiei publice.
Asadar, atat pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca il serveste institutia publica, acest tip de debitor trebuie sa depuna toate diligentele pentru a executa obligatiile de bunavoie ori, daca s-a inceput executarea silita (prin emiterea somatiei de un organ de executare competent) si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depuna toate diligentele pentru ca in 6 luni de la primirea somatiei (ori de la momentul – ulterior primirii somatiei si efectuarii diverselor acte de executare – in care se constata epuizarea fondurilor special alocate executarii obligatiilor din titluri executorii) sa obtina fondurile necesare astfel incat executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
In cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunavoie obligatia executorie stabilită prin sentința civilă nr 4231/09.12.2011, astfel incat, la peste 2 ani după acest moment, creditoarele-intimate s-au adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce le era datorata de catre contestatoare, in deplina concordanță cu disp. OG nr.22/2002.
În speță, instanța constată că, față de cele ce preced, nu există niciun motiv pentru ca debitoarea-contestatoare să refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, câtă vreme nu a facut nicio proba - deși rațiuni ce țin de echitatea procedurii o obligau în acest sens - că nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menționat în titlul executoriu, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art.2 din OG nr.22/2002 și că în aceste condiții orice întârziere în executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art.6 CEDO.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că nu există niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care să justifice întârzierea contestatoarei în ceea ce privește plata creanței intimatelor.
Față de toate cele de mai sus, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozitiile art.718 NC.proc.civ., conform cărora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Referitor la cererea de restabilire a situației anterioare executării, instanța va avea în vedere prevederile art.722 alin.1 N.C.P.C. conform cărora „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.
Având în vedere că în speță executarea silită sau titlu executoriu nu au fost desființate, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C.P.C., instanța va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, la dosar nefiind atașat niciun înscris justificativ al acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 în contradictoriu cu intimata L. Z. C. A., cu sediul în B., ..18, județul B., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2015 .
PREȘEDINTE GREFIER
Red. RBE/Tehn. RBE/SE/ 4ex /26.06.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 7982/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 7997/2015. Judecătoria... → |
|---|
