Obligaţie de a face. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 21526/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
GREFIER: A. M.
Pe rol judecarea cauzei litigii cu profesioniștii privind pe reclamanții C. A., C. E. și C. L. și pe pârâta P. B. România S.A. prin Sucursala G., având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, se prezintă pârâta, prin avocat D. V. L., care depune împuternicire avocațială, lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și acordă cuvântul asupra excepției.
Pârâta, prin avocat, solicită admiterea excepției în raport de caracterul neevaluabil al clauzelor contestate.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 03.03.2015, sub nr._, reclamanții C. A., C. E. și C. L. au chemat în judecata pe pârâta P. România S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul abuziv și implicit nulitatea clauzelor din contractul de credit nr._32987/26.06.2008, din actul adițional nr. 1/27.09.2010 și din actul adițional nr. 1/01.11.2010 la contractul de credit menționat care: permit băncii stabilirea în mod unilateral a cuantumului dobânzii, respectiv clauza prevăzută la art. 1 pct.1.2 și art. 5 pct. 5 .1 și 5.4 din contractul de credit; permit în actul adițional stabilirea în mod unilateral a cuantumului dobânzii, respectiv art. I pct. I.1 și I.3; stabilesc o dobândă penalizatoare, respectiv clauzele de la art. 5 pct. 5.5, de 4% pe an, peste dobânda curentă pentru creditul restant și alte sume restante și de 4% pentru dobânda restantă, sume care se vor calcula zilnic; permit în actul adițional stabilirea în mod unilateral a unei dobânzi penalizatoare, respectiv art. I pct. I.4; permit perceperea unui comision de acordare de 960 CHF, respectiv art. 1 pct. 1.3 lit. a, reținut din limita creditului acordat; reglementează perceperea unui comision de rambursare anticipată în art. art. 1 pct. 1.3 lit. b în procent de 2%+dobândă, calculat la suma plătită anticipat din contractul de credit, pentru primii 5 ani și 2% după 5 ani „care poate fi modificat din timp în timp de bancă”; permit băncii, în art. 1 pct. 1.3 lit. c să perceapă un comision de conversie de 3% aplicat la soldul creditului; reglementează în actul adițional perceperea unui comision unic pentru servicii prestate de 30 euro, plătibili în moneda creditului sau echivalent în RON, în art. II pct. II.1; reglementează în actul adițional perceperea unor penalități în cuantum egal cu valoarea dobânzii calculate pentru primele 6 luni de la acordarea creditului dacă nu se vor menține dispozițiile contractului de credit pentru o perioadă de 5 ani, această clauză fiind prevăzută în art. II pct. II.2; reglementează în actul adițional perceperea unui comision de administrare cont, în valoare de maxim 1 RON/lună, echivalent în moneda creditului, în art. II pct. II.3 – valoare care se poate modifica conform art. III pct. III.2; în urma constatării caracterului abuziv al clauzelor menționate și implicit a nulității acestora, au solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute și în baza acestor clauze, de la data de 26.06.2008, respectiv de la data de 27.09.2010 și 01.11.2010 și până la momentul restituirii efective, cât și obligarea la plata dobânzii legale în raport de sumele datorate; obligarea pârâtei la calcularea dobânzii soldului rămas din creditul nerambursat la nivelul cursului de schimb valutar al monedei CHF de la momentul contractării creditului ipotecar, respectiv 26.06.2008; obligarea pârâtei la convertirea creditului acordat din CHF în lei, la un curs de schimb majorat cu 10% față de cel avut în vedere la data acordării creditului, stabilirea cursului de schimb CHF – L. la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe perioada derulării contractului; obligarea pârâtei la denominarea în moneda națională a plăților; restituirea sumelor plătite în plus sumelor plătite în plus prin neaplicarea corespunzătoare a marjei băncii; cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 4 și art. 6 din Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, o.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 21/1992.
În susținerea cererii, reclamanții au depus, în copie, un set de înscrisuri (filele 8-74).
Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 07.05.2015, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., respectiv respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 107 alin. 1, art. 194 lit. d, art. 196, art. 205, art. 451, art. 453 C.pr.civ., art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, alin. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, art. 2 pct. 24 din O.G. nr. 21/1992, art. 117 alin. 2 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 37 și art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, art. 969, art. 1082, art. 1088, art. 1092 - 1121, art. 1578, art. 1584, art. 1587 - 1590 C.civ. 1864, art. 107 din Legea nr. 71/2011, art. 1 lit. din Anexa nr. 1 la Regulamentul BNR nr. 4/2005.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 107-152).
La data de 26.05.2015, prin serviciul registratură, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 8326/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, unde cauza a fost înregistrată la data de 19.10.2015, sub nr._ .
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția necompetenței materiale a instanței, față de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Instanța reține că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți cuprinde mai multe capete de cerere, respectiv: constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute de art. 1 pct. 1.2 și art. 5 pct. 5.1 și 5.4 din contractul de credit nr._32987/ 26.06.2008; art. I pct. I.1 și I.3 din actul adițional nr. 1/27.09.2010 și din actul adițional nr. 1/01.11.2010; art. 5 pct. 5.5 din contract; art. I pct. I.4 din actele adiționale; art. 1 pct. 1.3 lit. a, b și c din contract; art. II pct. II.1, II.2 și II.3, respectiv art. III pct. III.2 din actele adiționale; obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute și în baza acestor clauze și a dobânzii legale; obligarea pârâtei la convertirea creditului acordat din CHF în lei, la un curs de schimb majorat cu 10% față de cel avut în vedere la data acordării creditului; obligarea pârâtei la denominarea în moneda națională a plăților; obligarea pârâtei la calcularea dobânzii soldului rămas din creditul nerambursat la nivelul cursului de schimb valutar al monedei CHF de la momentul contractării creditului ipotecar.
Astfel, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. 2 C.pr.civ., care prevede că, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, instanța reține că art. 5.1 din contractul de credit nr._32987/26.06.2008 prevede că „ (…) Dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii. În cazul în care indicele de referință variază cu minim 0.25 puncte procentuale (în plus/minus) față de valoarea inițială a acestora / la cea mai recentă modificare, după caz, banca poate modifica dobânda în consecință, în orice moment, conform deciziei sale. În cazul ratei de dobândă variabilă noul procent se aplică soldului existent al împrumutului la data modificării acesteia”.
De asemenea, art. 5.5 prevede că „în cazul în care banca modifică marja, conform deciziei sale, noua rată a dobânzii va fi comunicată împrumutatului prin scrisoare împreună cu noul grafic de rambursare aferent considerat acceptat automat de către împrumutat.”
Instanța mai reține că, potrivit art. I.3 din actele adiționale, „având în vedere faptul că rata dobânzii poate varia în funcție de indicele de referință, informație publică, noi, părțile contractante suntem de acord ca informațiile cu privire la noua valoare a indicelui de referință să fie puse la dispoziție pe website-ul băncii www.piraeusbank.ro și la sediul oricărei unități teritoriale a Băncii. La fiecare 3 luni, graficul de rambursare se va modifica, în funcție de noua valoare a indicelui de referință, acesta fiind acceptat de către împrumutat/coplătitor/garant ipotecar, fără vreo altă formalitate. De asemenea, noi părțile contractante agreăm ca informațiile privind noua valoare a ratei dobânzii ca urmare a revizuirii valorii indicelui de referință, să ne fie puse la dispoziție la sediul oricărei unități teritoriale a Băncii.”
Analizând atât motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, cât și prevederile art. 5.1, art. 5.5 și art. I.3, instanța apreciază că aceste clauze contractuale, care permit băncii modificarea unilaterală a ratei dobânzii fără a fi indicate criteriile avute în vedere și fără a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobânzi, respectiv modalitatea de comunicare a noii rate a dobânzii nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că a fost inserată într-un contract de împrumut pentru nevoi personale, care în sine are, desigur, natură patrimonială.
Totodată, instanța apreciază că aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, având în vedere că nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
În continuare, instanța reține că celelalte prevederi pentru care s-a solicitat constatarea caracterului abuziv, referitoare la comisionul de acordare, comisionul de rambursare anticipată, comisionul de conversie, comisionul unic pentru servicii prestate, comisionul de administrare cont și penalități sunt evaluabile în bani.
În urma constatării caracterului abuziv al prevederilor contractului de credit, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor percepute abuziv (cerere accesorie), respectiv stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnării contractului și denominarea în moneda națională a plăților (capete de cerere principale).
Pe cale de consecință, analiza competenței materiale trebuie efectuată prin raportare la capătul principal al cererii de chemare în judecată prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale care permit băncii modificarea unilaterală a ratei dobânzii fără a fi indicate criteriile avute în vederea și fără a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobânzi, respectiv modalitatea de comunicare a noii rate a dobânzii, clauze care, în esență, nu sunt evaluabile din punct de vedere pecuniar.
Conform art. 95 C.pr.civ., tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a-k C.pr.civ. Instanța reține că cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art. 94 pct.1 lit. a-k C.pr.civ. și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.pr.civ., întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Astfel, având în vedere că o parte dintre capetele cererii de chemare în judecată sunt neevaluabile în bani, iar toate capetele de cerere sunt întemeiate pe titluri și cauze comune (contractul de credit nr._32987/ 26.06.2008), respectiv că art. 94 C.pr.civ. nu prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, instanța apreciază întemeiată excepția invocată din oficiu, urmând să o admită și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii privind pe reclamanții C. A., cu domiciliul în G., ., ., ., CNP_, C. E., cu domiciliul în G., ., ., CNP_, și C. L., cu domiciliul în G., ., ., ., CNP_, toți cu domiciliul în G., ., ., jud. G., și pe pârâta P. B. România S.A. prin Sucursala G., cu sediul în București, .. 29-31, sector 1 și cu sediul ales la Cabinet de Avocat L. din București, .. 21, ., ., sector 1, J_, CUI_, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. B. A. M.
Red./Thred.: SB
4ex/25.11.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
