Obligaţie de a face. Sentința nr. 3912/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3912/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 3912/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 3912/2015
Ședința publica de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii F. L. D. si F. V. și pe pârât S.C. U. T. BANK S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns reclamantii prin avocat si pârâta prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedință, după care,
Apărătorul reclamantilor depune la dosar delegatie de substituire si aparatorul pârâtei depune împuternicire avocatiala.
Instanta invoca din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Apărătorul reclamantilor solicita admiterea exceptiei si înaintarea cauzei la Tribunalul Bucuresti,
Apărătorul pârâtei, de asemenea, solicita admiterea exceptiei si înaintarea dosarului catre Tribunalul Bucuresti.
În temeiul art. 394 C.pr. civ. instanta declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 08.09.2014 sub nr._, reclamanții F. L. D. și F. V. a chemat în judecată pe pârâta S.C. U. T. BANK S.A., solicitând instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit nr._/10.07.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că clauzele de la punctele 3.2, .3.4, 3.5, 3.7 b, 3.8, 3.9, 3.10, 3.11, 4.5,7 din contractul de credit nr._/10.07.2008 și obligarea pârâtei să modifice Contractul de creditare și Actele adiționale astfel încât contravaloarea ratelor lunare să fie raportată la rata de schimb utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispoziția împrumutatului, să emită noi grafice de rambursare în urma constatării nulității clauzelor din convenția de credit și a recalculării denominării valutare, precum și la plata dobânzii legale pentru sumele plătite nedatorat în baza clauzelor abuzive de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a acestora.
Pentru susținerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică.
La data de 10.11.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 27.02.2015 după punerea în discuția părților instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Analizând actele dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Având în vedere că excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, conform art. 130 alin. (2) rap. la art. 129 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ., constituie o excepție de procedură, absolută și dilatorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului de către instanța ce ar urma să se dezînvestească, instanța, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal menționat anterior consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamant, instanța reține că acesta a formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulității mai multor clauze din contractul de credit, printre care și punctul 3.9 referitor la posibilitatea băncii ,,de a modifica comisioanele, rata dobânzii, inclusiv dobânda penalizatoare, menționate în prezentul contract din motive întemeiate precum modificări legislative, modificări ale condițiilor pieței financiar-bancare, modificări ale costurilor surselor de finanțare proprii”.
Văzând motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată și analizând prevederile clauzelor contractuale indicate anterior din contractul de credit nr._/10.07.2008, instanța constata ca, prevederile clauzelor prevăzute la articolele art. 3.9, nu sunt evaluabile în bani, de sine stătător. De asemenea, fără a mai reda in continuare continutul lor, instanta retine ca aceste clauze care permit modificarea unilaterală a ratei dobânzii fără a fi indicate criteriile avute în vederea și fără a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobânzi, stabilirea valutei în care urmează a fi restituit împrumutul fără a fi precizat cursul valutar care urmează a fi avut în vedere, fără posibilitatea formulării obiecțiunilor și fără îndeplinirea niciunei formalități, stabilirea dobânzilor penalizatoare, stabilirea în sarcina împrumutatului a obligației de a-și asuma riscul politic, de forță majoră, nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de credit, care în sine are, desigur, natură patrimonială.
Totodată, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
De asemenea, instanța constată incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Concluzionând, capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3.9 din contractul de credit nr._/10.07.2008 sunt neevaluabile în bani, iar capetele de cerere ale acțiunii sunt întemeiate pe un titlu comun.
Conform art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului, ca instanță de drept comun.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.94, art.129 alin.2 pct. 2 și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art.132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantii F. L. D. si F. V. ambii cu domiciliul ales in Bucuresti .. 21A, ., ., Sector 3 in contradictoriu cu pârât S.C. U. T. BANK S.A. cu sediul in Bucuresti .-25, Sector 1 având ca obiect acțiune în constatare, în favoarea Tribunalului București.
F. cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. AndrescuMarius T.
Red.TehRed. A.A.
19.03.2015/ 5 Ex
ROMÂNIA JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI |
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 |
București, .. 2 - 4, sector 4, Tel. :_,
Fax :_, e-mail: _
DOSAR NR._
CATRE,
TRIBUNALUL BUCURESTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 3912 din data de 27.02.2015 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamantii F. L. D. si F. V. ambii cu domiciliul ales in Bucuresti .. 21A, ., ., Sector 3 in contradictoriu cu pârât S.C. U. T. BANK S.A. cu sediul in Bucuresti .-25, Sector 1, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive,, in favoarea dvs, sens in care va inaintam dosarul nostru cusut si numerotat.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. A. M. T.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3481/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3347/2015. Judecătoria... → |
|---|
