Contestaţie la executare. Sentința nr. 3562/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3562/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 3562/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR.3562/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. A. C.
GREFIER A. A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimata B. M., având ca obiect contestație la executare NR.125/2014, SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
Dezbaterile in fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 02.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 13.02.2015, respectiv pentru azi 24.02.2015.
INSTANȚA
Prin acțiunea având ca obiect contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 18.12.2014 sub nr._ contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat în judecată pe intimata B. M. solicitând instanței să dispună suspendarea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 125/2014 al B. C. R. M., suspendarea tuturor actelor de executare inclusiv a popririi asupra conturilor sale deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, anularea încheierii din data de 02.12.2014 a executorului judecătoresc și în final, anularea executării silite în dosarul menționat.
În fapt, contestatoarea a arătat că prin somația emisă în dosarul nr. 125/2014, înregistrată la ANRP sub nr._/RG/05.12.2014, B. C. R. M. a înștiințat ANRP că are de achitat intimatei suma de 42.094,52 lei, reprezentând tranșa a doua din totalul despăgubirilor actualizate și cheltuieli de executare în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1633/11.10.2012 a tribunalului Călărași, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1792/22.04.2013 a Curții de Apel București.
Susține contestatoarea că, în raport de dispozițiile OG nr.22/2002, are la dispoziție un termen de 6 luni pentru a efectua plata voluntară a creanței înscrise în titlul executoriu, termen care curge de la momentul emiterii somației de plată. Art.2 din OG nr.22/2002 prevede în mod expres că „dacă executarea creanței stabilite prin titlurile executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Termenul de 6 luni, a susținut contestatoarea, este un veritabil termen de grație acordat de legiuitor instituțiilor publice debitoare, înlăuntrul căruia poate fi efectuată plata voluntară a creanței înscrise în titlul executoriu, în scopul de a preîntâmpina grevarea bugetului instituției cu cheltuieli suplimentare, în speță, cheltuieli de executare. Conform art. 1 din OG nr. 2/2002, a continuat contestatoarea, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate din bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 1500 lei, solicitat pentru îndeplinirea formalităților de executare apreciază contestatoarea că este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită.
În final, arată că în reprezentarea intereselor Statului Român, contestatoarea trebuie să prevină eventualele prejudicii care ar putea fi aduse bugetului de stat motiv pentru care solicită instanței să aibă în vedere că în ultima perioadă s-a aflat în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil, obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art.711 și urm, art.700 alin.1 și 3 NCPC, Legea 9/1998, HG 1277/2007, OUG nr.10/2013.
Intimata nu a formulat întâmpinare însă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și respingerea contestației la executare.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, în temeiul art.728 din NCPC, s-au înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în dosarul de executare nr. 124/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1279/19.05.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Călărași, validată prin Decizia nr. 1279/19.05.2009, s-a dispus plata de compensații către intimată, eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c din HG 753/1998 cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 1633/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus admiterea acțiunii formulată de intimată în contradictoriu cu ANRP, fiind obligată să plătească intimei cota sa succesorală din tranșa a II a din despăgubirile stabilite prin hotărârea nr. 185/2006 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, sumă care va fi actualizată începând cu data de 19.05.2009 până la data plății efective.
Prin decizia civilă nr. 1792/22.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost modificată în parte sentința recurată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cota sa succesorală din tranșa a II a din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 185/02.03.2006 a Comisiei Județene Călărași pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, în condițiile și termenele prevăzute de OUG 10/2013.
Deoarece A.N.R.P. nu s-a conformat titlului executoriu menționat și nu a executat de bunăvoie obligația de plată, la data de 02.12.2014 intimata creditoare s-au adresat cu o cerere de executare silită către B. C. R. M., solicitând recuperarea sumei stabilită prin titlul executoriu.
La data de 02.12.2014, prin Încheierea executorului judecătoresc s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1633/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1792/22.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, în vederea recuperării cotei succesorale din tranșa a II a din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 185/02.03.2006 a Comisiei Județene Călărași pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, actualizată începând cu data de 19.05.2009 până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de executare silită.
Prin încheierea executorului judecătoresc din data de 02.12.2014, s-a stabilit cuantumul actualizării creanței din titlul executoriu la suma de 6.481,21 lei conform ratei inflației comunicată de Institutul Național de S. pentru perioada iunie 2009 – octombrie 2014, stabilindu-se că intimata are împotriva ANRP o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 36.116.36 lei.
Prin Încheierea din data de 02.12.2014 a executorului judecătoresc s-a dispus stabilirea sumei de 5.977,64 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.
Prin somația din 12.12.2014, comunicată contestatoarei la data de 15.12.2014, ANRP a fost somată ca în termenul prevăzut de Legea nr.110/2007, care a modificat OG nr.22/2002, să dispună luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru achitarea sumei de 36.116.36 lei la care se adaugă cheltuieli de executare în cuantum de 5977,64 lei, respectiv suma totală de 42.094 lei (fila 48 dosar).
Cu titlu de considerații preliminare, instanța reține că, prin decizia Curții Constituționale nr.528/13.12.2013, publicată în M.O. nr.63/24.01.2014, dispozițiile art.I și III din OUG nr.10/2013, care prevedeau eșalonarea plății sumelor datorate în temeiul Legii nr.290/2003 pe 10 ani începând cu data de 01.01.2014, au fost declarate neconstituționale.
Ca atare, la momentul de față nu mai există niciun impediment pentru derularea procedurii de executare silită, intimata fiind îndreptățită să solicite pe această cale plata celei de-a doua tranșe din totalul despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr.2083/20.03.2003 a Comisiei Călărași pentru aplicarea Legii nr.9/1998, câtă vreme termenul suspensiv instituit de legea specială nu mai este în vigoare, în virtutea art.31 alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992.
Cât privește termenul de grație de 6 luni de care beneficiază instituțiile publice, din coroborarea dispozițiilor art.2, 3 din OG nr.22/2002 și art.387 C.proc.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică (se înțelege: dovedește) se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri.
Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică, ce ar trebui să se comporte în cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Față de cele reținute rezultă că somația la care se referă art.2 din OG nr. 22/2002 este aceeași la care se referă art. 667 din NCPC, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de OG nr.22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri.
Este evident că scopul legii este acela de a evita blocarea activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public însă acest scop trebuie corelat cu principiile respectării legii cu bună credință și cel al asigurării executării cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate,
Pornind de la aceste premise rezultă că în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (așa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, termen în care instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă și/sau a altor legi, având astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituției ori/și de a executa silit bunuri mobile ori/și imobile ale instituției publice.
În concluzie contestatoarea trebuie să depună toate diligențele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, dacă s-a început executarea silită (prin emiterea somației de un organ de executare competent) și nu are fonduri special alocate, trebuie să depună toate diligențele pentru ca în 6 luni de la primirea somației (ori de la momentul – ulterior primirii somației și efectuării diverselor acte de executare – în care se constată epuizarea fondurilor special alocate executării obligațiilor din titluri executorii) să obțină fondurile necesare astfel încât executarea silită să nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori /și prin executare mobiliară/imobiliară.
Cu privire la actualizarea creanței, instanța reține că prin încheierea din data de 02.12.2014 a executorului judecătoresc, debitul a fost actualizat cu indicele de inflație pe perioada iunie 2009 – octombrie 2014, rezultând un debit de 36.116,36 lei.
Deși creanța nu a fost actualizată prin aplicarea indicelui prețurilor de consum, potrivit art.1 alin.4 din OUG nr.10/2013 conform căruia „sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui preturilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe”, cu toate acestea, instanța consideră că actualizarea debitului cu indicele de inflație, în loc de indicele prețurilor de consum, nu este de natură să prejudicieze contestatoarea (în ceea ce privește bugetul de despăgubiri al ANRP), ci dimpotrivă, o avantajează, întrucât potrivit relațiilor comunicate de I.N.S., rata inflației se calculează scăzând 100 din IPC (indicele prețurilor de consum), așadar este inferioară ca valoare față de indicele prețurilor de consum cu 100 de unități (anual).
În ceea ce privește onorariul avocațial în cuantum de 1500 lei, instanța apreciază că valoarea acestuia nu este nerezonabilă raportat la cuantumul debitului ce se urmărește a se executa, neimpunându-se reducerea în raport cu prevederile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, sens în care va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Văzând că prin cererea introductivă contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, având în vedere dispozițiile art.718 din NCPC, conform cărora aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că prin prezenta hotărâre contestația a fost soluționată pe fond, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect.
Totodată, admitere cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 871 din data de 09.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NATIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, CUI_ în contradictoriu cu intimata B. M., domiciliată în ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. A. CONSTANTINOFALICE A. V.
Red. M.A.C./Th.red.M.A.C./A.A.V./ 10.03.2015 / 4 exemplare
Prezenta hotarare a fost comunicată contestatoarei A. NATIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, la sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, intimatei B. M., la domiciliul în .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3369/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
