Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 783/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 783/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 783/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 783
Ședința publica de la 19.01.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: E. M.
GREFIER: A. A. F.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul O. D., pe pârâta O. D. si pe autoritatea tutelară P. S. 1 BUCUREȘTI, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publica a raspuns reclamantul, personal, identificat cu CI . nr._, CNP_, lipsa fiind parata si autoritatea tutelară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care invedereaza instantei faptul ca prin serviciul Registratura al instantei, la data de 14.01.2015 parata a depus note de sedinta, dupa care:
Reclamantul, personal, arata ca renunta la proba cu interogatoriul reclamantei, pe care il depune la dosarul cauzei si la proba testimoniala, precizand ca nu a mai vazut copilul de 4 luni. Mentioneaz ca parata face tot posibilul sa tergiverseze cauza, riscand ca minorul sa nu il mai recunoasca ca tata si sa planga cand il va vedea.
Instanta retine pozitia reclamantului cu privire la probatoriu, in sensul ca intelege sa renunte la proba cu interogatoriul reclamantei si la proba testimoniala.
În temeiul disp. art. 244 C.proc.civ., instanta, socotindu-se lamurita, declara cercetarea procesului incheiata si in temeiul art. 392 C. deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dand cuvantul partilor, in ordinea si conditiile prevazute la art. 216 C., pentru ca fiecare sa isi sustina cererile si apararile formulate in proces.
Reclamantul, personal, solicita admiterea cererii de ordonanta presedintiala, astfel cum a fost formulata.
În conformitate cu disp. art. 395 C.proc.civ. socotindu-se lămurită, instanța de judecată retine cauza in vederea solutionarii.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 1 București la data de 28.11.2014 sub nr. unic_, reclamantul O. D. a chemat în judecată pe pârâta O. D. și pe Autoritatea Tutelară P. S. 1 București, solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială să dispună in mod provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei de divort, stabilirea unui program de vizitare a minorului O. Darius G., nascut la data de 21.10.2013 de catre tata in al doilea si al patrulea week-end al fiecarei luni calendaristice, de sambata orele 09.00 pana duminica orele 20.00 pe durata vacantei de iarna, a vacantei intertrimestriale, a vacantei de primavara si doua saptamani pe timpul vacantei de vara incepand cu 2015 august, cu posibilitatea luarii minorului la domiciliul sau, preluarea si predarea copilului urmand sa se realizeze in fata Judecatoriei Ploiesti.
În motivarea cererii se arată că parata a parasit domiciliul comun la data de 06.09.2014, luand si copilul in varsta de 1 an cu ea. De la acel moment, parata a refuzat orice colaborare in interesul minorului, nu a mai raspuns la telefon, reclamantul fiind amenintat cu bataia si cu moartea de catre cei 11 frati ai acesteia, fiind formulata plangere la Sectia 5 Politie.
A mai aratat reclamantul faptul ca in familia paratei exista violenta extrema, acesta fiind motivul pentru care nu doreste sa isi vada copilul la domiciliul acesteia. In plus, parata nu il anunta cu privire la locatia copilului, desi el doreste sa il vada chiar cu riscul de a fi agresat de rudele sotiei, lucru grav in dezvoltarea psihica a copilului, fiind amenintat de parata ca va pune tiganii din localitate sa il bata in cazul unor discutii contradictorii.
F. de cele mentionate, apreciaza ca ruptura sentimentala intre tata si copil ar putea provoca probleme grave in dezvoltarea copilului.
A mai aratat reclamantul, ca pe rolul instantei se mai afla si dosarul nr._/299/2014, cu identitate, obiect si cauza, suspendat in temeiul disp. art. 411 al. 1 pct 2 C.. La data de 24.11.2014.
In drept, au fost invocate disp. art. 401 C.civ.
In probatiune, reclamantul a solicitat incuviintarea probei testimoniale, a probei cu inscrisuri, a probei cu interogatoriul si inregistrari audio.
În susținerea acțiunii s-au atașat înscrisuri, reprezentand copia cartii de identitate a reclamantului, copia certificatului de nastere al minorului, copie certificat de casatorie.
Instanța a încuviințat pentru reclamant in sedinta publica din data de 07.01.2015 proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul paratei, probe la care reclamantul a renuntat in sedinta publica din data de 19.01.2015.
La data de 14.01.2015 parata a depus cerere cuprinzand aparari, prin care a aratat ca reclamantul nu plateste pensie de intretinere din data de 06.09.2014, nu este de acord ca reclamantul sa ia minorul la domiciliul sau, insa poate sa vina sa il viziteze oricand doreste, precizand ca a parasit domiciliul din cauza violentelor reclamantului, manifestate chiar si in fata copilului (f. 38).
La dosar a fost atasat referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul reclamantului in dosarul initial de ordonanta presedintiala nr._/299/2014 (f. 44).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Instanța a fost investită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială prin care se solicită de către reclamant, în mod provizoriu, stabilirea unui program de legaturi personale cu minorul in al doilea si al patrulea week-end al fiecarei luni calendaristice, de sambata orele 09.00 pana duminica orele 20.00 pe durata vacantei de iarna, a vacantei intertrimestriale, a vacantei de primavara si doua saptamani pe timpul vacantei de vara incepand cu 2015 august, cu posibilitatea luarii minorului la domiciliul sau, preluarea si predarea copilului urmand sa se realizeze in fata Judecatoriei Ploiesti, motivat de împrejurarea că sotia sa a parasit domiciliul comun la data de 06.09.2014, luand si copilul in varsta de 1 an cu ea, iar de la acel moment ii interzice reclamantului posibilitatea de a-si vedea fiul.
Pe lângă condițiile generale de exercitare a acțiunii civile, referitoare la formularea unei pretenții, justificarea unui interes, capacitatea și calitatea procesuală, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea unor condiții speciale, care se desprind din conținutul art. 982 alin. 1 C.proc.civ.
Potrivit acestei dispoziții legale, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, după ce constată că în favoarea reclamantului există aparența de drept.
Astfel, rezultă din textul de lege că acesta impune îndeplinirea a trei condiții de admisibilitate, respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii luate și neprejudecarea fondului dreptului prin luarea acestei măsuri.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale instanța reține:
În primul rând, ținând seama de faptul că, din formularea cererii introductive, reiese că reclamantul urmărește luarea unei măsuri limitate în timp, instanța constată că, sub aspectul caracterului vremelnic și al neprejudecării fondului, cererea de ordonanță președințială este admisibilă, caracterul vremelnic urmând a fi raportat la soluția ce se va da în cadrul acțiunii de divorț (dosar nr._/299/2014 – f. 33-36), iar în ceea ce privește neprejudecarea fondului, fiind o măsură vremelnică ea nu se bucură de autoritate de lucru judecat, putând fi schimbată în funcție de situația de fapt, respectiv de schimbarea împrejurărilor.
Sub aspectul urgenței, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, instanța trebuie să constate existența sau inexistența unei situații caracterizate prin urgență care să se încadreze în ipotezele enumerate de art. 982 alin. 1 C.proc.civ., respectiv: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Constatând indeplinite, conditiile de admisibilitate mai sus enuntate, instanta va analiza temeinicia cererii formulate.
În ceea ce privește solicitarea de stabilire a dreptului de a avea legături personale cu minorul, instanța reține că dreptul de a avea legături personale cu minorul este recunoscut și reglementat de dispozițiile art. 401 cod civil, care stabilesc că părintele sau părinții separați de copilul lor, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, de unde reiese cu atât mai pregnant dreptul părintelui care nu este divorțat de a avea legături personale cu copilul lui minor.
De asemenea, promovând principiul interesului superior al copilului, Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului reglementează, în art. 14, dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Pornind de la situația de fapt, instanța constată ca dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul trebuie analizat prin prisma interesului superior al copilului. Aceasta este și opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că autoritățile trebuie să țină seama de interesele, de drepturile și libertățile minorilor, în special de interesul superior al copilului și de drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. În ipoteza în care contactele cu părinții riscă să amenințe aceste interese sau să încalce drepturile respective, autoritățile naționale trebuie să vegheze la stabilirea unui raport de proporționalitate între ele.
Potrivit L. 272/2004 principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copii. Articolul 3 alin. 1 din Convenția O., cu privire la drepturile la drepturile copilului (ratificată prin L. 18/1990 cu privire la drepturile copilului), consacră același principiu al interesului superior al copilului. Astfel, potrivit acestui articol, „în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate”.
În interpretarea art. 8 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului, tot Curtea Europeană a statuat că în cauzele referitoare la viața de familie, mai concret, la relațiile dintre părinți și copii, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului copilului este întotdeauna de o importanță fundamentală, interesul copilului trebuind considerat ca primordial, chiar și în raport cu dreptul părintelui de a dezvolta o relație de familie și de a-și exercita drepturile părintești în raport cu copilul său.
Din probele sumar administrate în cauză (ancheta sociala - f. 38) nu se poate reține că reclamantul ar pune în pericol integritatea fizică și psihică a minorului, că prin stabilirea unui program de legături personale cu reclamantul minorul ar putea fi afectat în mod negativ.
De altfel, parata prin apărarea formulată în cadrul cererii din data de 14.01.2015 (f. 38), dar și prin atitudinea sa pasiva in cadrul procesului, nu a relevat vreun aspect care îl face incapabil pe reclamant de a se putea îngriji într-un anumit interval de timp de minor, singurele argumente aduse fiind acelea ca tatal nu a mai platit pensie de intretinere din septembrie 2014 si că nu doreste ca acesta sa ia copilul la domiciliul sau din cauza varstei mici a copilului.
În consecință, reținând prejudiciul reclamantului din punct de vedere afectiv și al dreptului de a veghe la creșterea și educarea minorului, instanța urmează a constata îndeplinită condiția urgenței.
În ceea ce privește programul de legături personale solicitat de reclamant, instanța l-a cenzurat admițându-l în parte apreciind că programul menționat de instanță răspunde mai bine interesului minorului fără însă a-l prejudicia pe reclamant în exercitarea dreptului său.
Instanța reține că pe cale de ordonanță președințială se impune a se stabili minime legături personale dintre părinte și minorul cu care nu mai locuiește în fapt, fără ca prin această măsură provizorie să se tindă la stabilirea unui program care să se circumscrie unui program definitiv ce ar trebui statornicit de către instanța care soluționează fondul după administrarea probelor, astfel încât instanța a cenzurat solicitarea privind stabilirea programului de legături personale pe perioada vacantelor, urmand ca reclamantul sa poata lua copilul a doua si a patra saptamana din luna sambata si duminica, in intervalul orar 10.00 – 18.00 din domiciliul mamei si sa il readuca la acelasi domiciliu la terminarea programului de vizitare.
La aprecierea programului de vizitare, instanța a avut în vedere faptul că minorul are o anumită vârstă (1 an) care îi impune un anumit program de hrană și odihnă, necesar unei dezvoltări armonioase, de stabilitate în mediul locativ în special în timpul nopții, știut fiind că minorii până la o anumită vârstă sunt dependenți din punct de vedere psihologic de pătuțul lor, de camera lor, de jucăriile care le conferă siguranță, precum și condiția imperios necesară a adaptarii cu schimbarea mediului, care, in conditiile in care va evolua satisfacator, fara modificari negative in dezvoltarea copilului, să aibă loc și extinderea programului de vizitare.
Instanța a stabilit ca întreg programul de vizitare provizoriu să se poată realiza prin luarea minorului din domiciliul mamei și readucerea în același domiciliu la terminarea programului de vizitare, avand in vedere ca intervalul de timp statornicit de instanță pentru realizarea legăturilor personale este unul adecvat acestei limitări și care nu–l afectează pe minor într-o măsură foarte mare. Instanța reține că este în interesul minorului să se realizeze o legătură firească cu tatal, legătură care nu se poate realiza decât în lipsa paratei (dat fiind starea de tensiune care există între cei doi părinți) și prin lăsarea minorului pe o perioadă de timp în grija acestuia, astfel încât să se dea posibilitate acestora să se apropie firesc fără constrângeri din partea unei alte persoane, fie ea și parata. In acest sens, instanța constata lipsa unor impedimente în oferirea acestei posibilități din moment ce reclamantul dispune de condiții optime de găzduire a minorului, acesta locuind . de la o persoana fizica prin contractul de inchirere nr. 9132/2014 pentru o perioada de 4 ani, locuinta corespunzator mobilata si intretinuta, racordata la utilitati (ancheta sociala - f.44).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte actiunea avand ca obiect „ordonanta presedintiala” formulata de reclamantul O. D., CNP_, cu domiciliul in sector 1, București, .-4, ., . in contradictoriu cu pe pârâta O. D., CNP_, cu domiciliul in FLOREȘTI, ., J. PRAHOVA si cu autoritatea tutelară P. S. 1 BUCUREȘTI, cu sediul in sector 1, București, .. 9-13.
Stabileste provizoriu, pana la solutionarea dosarului de divort nr._/299/2014, in favoarea reclamantului program de legaturi personale cu minorul a doua si a patra saptamana din luna sambata si duminica, in intervalul orar 10.00 – 18.00.
Programul de vizitare se va realiza prin luarea minorului din domiciliul mamei si readucerea la acelasi domiciliu la terminarea programului de vizitare.
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19.01.2015.
P.,GREFIER,
Red. E.M./Tehred. AF../22.01.2015 / 5 ex
DOSAR NR._
Proces-verbal
19.01.2015
La dispozitia instantei, s-a dispus dezatasarea referatului de ancheta sociala nr. L/_/13.11.2014 + plicul atasat din dosarul nr._/299/2014 (f. 35, 36), unde s-a lasat o xerocopie de pe acestea si atasarea in dosarul nr._ (f. 44, 45), motiv pentru care am incheiat prezentul proces-verbal.
Grefier,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 383/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
