Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8857/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 8857/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 8857/2015

Document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8857/2015

Ședința publică de la 13.05.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ș. C. M.

GREFIER: B. I.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta N. N., reclamantul N. S. și pe pârâta R. B. S.A., având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta N. N. personal, identificată cu CI ., nr._, CNP_ și asistată de avocat, reclamantul N. S., prin avocat și pârâta prin consilier juridic D. G., care depune delegație în ședință publică.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 08.05.2015, pârâta a depus prin serviciul registratură întâmpinare.

Instanța comunică întâmpinarea reclamanților.

Reclamanții, prin avocat, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.

Având în vedere că procedura ordonanței președințiale este una urgentă în care întâmpinarea nu este obligatorie, instanța lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul listei, pentru a da posibilitatea reclamanților, prin avocat, să ia cunoștință de întâmpinarea depusă de la dosar de către pârâtă, apreciind că nu este necesară acordarea unui nou termen.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns reclamanta N. N. personal, identificată cu CI ., nr._, CNP_ și asistată de avocat, reclamantul N. S., prin avocat și pârâta prin consilier juridic D. G., care depune delegație în ședință publică.

Instanța pune în discuția părților excepția netimbrării invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției netimbrării, conform art. 6, alin 4 din OG 80/2013 nefiind aplicabile prevederile art. 29 lit.e din OG 80/2013.

Reclamanții, prin avocat, arată că nu a putut depune dovada achitării taxei de timbru și au trimis prin fax o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul listei pentru a veni avocatul cu chitanța pentru achitarea taxei judiciare de timbru.

Instanța respinge excepția netimbrării, constată că taxa de timbru a fost depusă, aflându-se la fila 1 din dosar și acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Pârâta, prin consilier juridic, solicită unirea excepției inadmisibilității cu fondul cauzei.

Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției întrucât sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și arată că nu au fost solicitate aspecte care țin de fondul cauzei, ci aspecte care țin de efectele negative ale menținerii unor clauze abuzive.

Instanța unește excepția inadmisibilității cu fondul cauzei, fiind necesară administrarea aceluiași probatoriu și în temeiul art. 131 C.pr.civ., pune în discuția părților competența Judecătoriei Sectorului 1 București.

Părțile, declară că instanța este competentă să soluționeze cauza.

În temeiul art 131C.pr.civ. raportat la art. 997 și art 94 lit. j din C.pr.civ, instanța constata că este competentă din punct de vedere general, material si teritorial sa soluționeze prezenta cauza.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.

Reclamanții, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei.

Pârâta, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar și arată că se opune probei cu interogatoriul, deoarece această probă privește strict fondul cauzei.

Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru reclamanți și pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar și respinge proba cu interogatoriul solicitată de reclamanți, apreciind că nu duce la soluționarea procesului.

Pârâta, prin consilier juridic, depune în ședință publică un set de înscrisuri, respectiv jurisprudență relevantă în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și arată că în cauză este vorba de un raport contractual în cadrul căruia există o . clauze abuzive care generează un prejudiciu, astfel că se impune luarea unor măsuri urgente și provizorii, fără a se prejudicia fondul cauzei. De asemenea arată că ratele și comisioanele sunt calculate în baza unor clauze abuzive care stabilesc dreptul băncii de a majora discreționar comisioanele în funcție de niște criterii care nu pot fi cuantificate. Totodată arată că până la soluționarea cauzei în fond se impune să se stabilească valoarea convenției de credit la valoarea agreată de părți, iar plățile să se efectueze în moneda națională, conform regulamentului valutar, existând suficiente temeiuri pentru a aprecia cel puțin aparența caracterului abuziv al clauzelor contractuale. Solicită să se constate că se cere luarea unor măsuri provizorii, strict până la soluționarea definitivă a cauzei și să se ia în calcul caracterul prejudiciabil al menținerii și aplicabilității clauzelor abuzive.

Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată întrucât interpretarea sau rezilierea unui contract nu se poate solicita pe calea ordonanței președințiale. De asemenea arată că nu sunt îndeplinite cele 3 condiții ale ordonanței președințiale, respectiv urgența întrucât nu se justifică prevenirea unui prejudiciu, în dosarul de fond existând un capăt de cerere distinct privind restituirea sumelor plătite în baza unor presupuse clauze abuzive. Astfel că, dacă se admite acțiunea, nu se poate vorbi de o pagubă întrucât va exista obligația de restituire a sumelor plătite. Condițiile referitoare la caracterul vremelnic și stabilirea existenței unei aparențe de drept în favoarea reclamanților nu pot fi cercetate decât după o analiză a fondului.

Reclamanții, prin avocat, arată că prejudiciul este actual și generează o insolvabilitate a reclamanților, aceștia suportând rate excesiv de mari.

Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2015, sub nr._, reclamanții N. N. și N. S., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. B. S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună emiterea unei ordonanțe președințiale, prin care, până la soluționarea definitivă a cauzei de fond nr._/299/2014, aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuzive, să dispună obligarea pârâtei la înghețarea/stabilizarea valorii convenției de credit cu nr. RM_ și stabilirea obligației de plată a reclamanților la valoarea monedei de plată a acestuia de la cursul de schimb valutar de la momentul contractării împrumutului bancar (semnării convenției de credit) și denominarea în monedă națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar, conform căruia „prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională”.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat în esență că, în data de 16.07.2008, între N. N. și N. S., în calitate de împrumutați, și R. B. S.A., în calitatea de împrumutătoare, s-a încheiat convenția de credit nr. RM_ pentru o perioadă de 372 luni, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 164.897,67 CHF. Acest contract a fost modificat succesiv prin intervenirea unor acte adiționale la data de 13.08.2009, 28.07.2010, 17.09.2010. Sub aspectul întrunirii condițiilor de admisibilitate, au precizat că sunt întrunite aceste condiții, respectiv urgența, neprejudecarea fondului, caracter provizoriu. Cu privire la urgență, au indicat că, se află în fața unei pagube iminente, datorată plăților extrem de oneroase, reprezentând contravaloarea ratelor datorate în baza convenției de credit mai sus menționate, valori fluctuante și care continuă să crească datorită valorii crescânde a parității pe piața monetară a raportului franc/leu, dublându-se de la momentul încheierii contractului. Cu privire la neprejudecarea fondului, au arătată că, judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de cereri, trebuie să se aplece totuși și asupra unei aparențe în drept a pretențiilor reclamantului, printr-o antamare sumară a fondului.

Cu privire la clauzele contractuale, reclamanții au arătat că este evident caracterul abuziv al clauzelor de risc valutar, inserate în contractul de credit privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar, clauza având caracter vădit abuziv.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 si urm. C.p.c.

In susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit art. 6 din O.U.G. 80/2013.

Legal citată, pârâta a depus întâmpinare la data de 08.05.2015, prin compartimentul registratură, prin care a invocat excepția de netimbrare a cererii, excepția inadmisibilității, cu motivarea că printre litigiile care nu se pot soluționa pe calea ordonanței președințiale, se află și executarea unui contract, interpretarea sau rezilierea unei clauze și pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

În fapt, pârâta a arătat că, reclamanții au contractat un credit în moneda CHF în sumă de 164.897,67 CH, fiind obligați conform prevederilor contractuale să restituie creditul în aceeași monedă în care au contractat. Codul civil de la 1864, cât și Noul Cod Civil, consacră principiul nominalismului, principiu potrivit căruia împrumutații trebuie să înapoieze aceeași sumă nominală primită, indiferent de modalitatea în care poate varia cursul de schimb al valutei respective, excepțiile de la aplicarea principiului nominalismului monetar fiind de strictă interpretare, expres prevăzute de lege în materia contractului de împrumut, în condițiile art. 1578 alin. 1 și 2 V.c.civ. De asemenea, a mai precizat că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile legale pentru emiterea unei ordonanțe președințiale, respectiv urgența, caracterul provizoriu și neprejudecarea fondului.

În drept, a invocat art. 205 Cod pr.civ.

Instanța a încuviințat atât pentru reclamanți, cât și pentru pârâți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii și a unit cu fondul excepția inadmisibilității.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În temeiul art. 248 alin. 1 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

Potrivit art. 996 C.pr.civ., “ (1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări..(4) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt“.

Analizând dispozițiile legale prezentate, rezultă că pentru emiterea unei ordonanțe președințiale trebuie să fie îndeplinite cele trei condiții de admisibilitate: urgența, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua pe această cale și neprejudecarea fondului prin măsura luată. Cele trei condiții sunt cumulative, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre ele face inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.

În prezenta cauză nu sunt întrunite cumulativ aceste condiții. Deși se solicită să se dispună o măsură vremelnică, respectiv înghețarea valorii convenției și denominarea în monedă națională până la data soluționării definitive a cererii pe fond, cererea de ordonanță președințială nu îndeplinește cerințele ca măsura să fie urgentă și să nu prejudece fondul cauzei.

Condiția ca măsura să fie urgentă trebuie analizată din perspectiva scopului acesteia, măsura trebuie să fie luată „pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Reclamanții au motivat urgența prin faptul că se află în fața unui prejudiciu iminent datorită plăților extrem de oneroase, a valorii fluctuante și care continuă să crească datorită valorii crescânde a parității pe piața monetară a raportului franc/leu, existând riscul executării silite imobiliare.

Atât dreptul despre care reclamanții afirmă că ar fi păgubit prin întârziere, cât și paguba descrisă nu ar fi imposibil de reparat, deoarece în situația în care se va dovedi că reclamanții au plătit pârâtei sume în plus, aceștia au posibilitatea recuperării lor pe calea acțiunii în justiție, cererea în fond a reclamanților având un astfel de capăt de cerere. De asemenea, pericolul ca reclamanții să fie executați silit și să își piardă imobilul nu este iminent, ci reprezintă doar o ipoteză lansată de reclamanți, în cauză nefăcându-se proba că pârâta ar fi declarat scadența anticipată a contractului de credit și nici că ar fi întreprins vreo măsură de executare silită asupra bunurilor reclamanților, astfel încât se constată că măsura solicitată nu este urgentă.

De asemenea, măsura solicitată de reclamanți este de natură să prejudece fondul cauzei, deoarece pentru ca aceasta să fie dispusă este necesară analizarea clauzelor despre care reclamanții afirmă că sunt abuzive. Nu este îndreptățită instanța învestită cu soluționarea ordonanței președințiale să facă aprecieri cu privire la existența sau nu a clauzelor abuzive sau necesitatea adaptării contractului, exclusiv în favoarea unei părți, o astfel de analiză fiind identică cu cea care urmează a fi făcută de către instanța învestită cu acțiunea în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, analiză incompatibilă cu condiția neprejudecării fondului pretențiilor.

Aparența dreptului, în cazul particular din speță, echivalează cu analiza existenței sau nu a unor clauze abuzive în contract și nu poate fi justificată o astfel de apreciere în ordonanța președințială.

Promovarea unui mijloc procedural greșit nu justifică admiterea acestuia numai pentru că există o eventualitate de a se proceda la executarea silită, dacă există suficiente pârghii procedurale la dispoziția debitorilor pentru a contracara un eventual demers pretins abuziv al creditoarei.

Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru emiterea unei ordonanțe președințiale, instanța va admite excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, prin întâmpinare și va respinge cererea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

Respinge cererea formulată de reclamanții N. N., cu domiciliul în sector 4, București, .. 5, .. 1, . și N. S., cu domiciliul în sector 4, București, .. 5, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. B. S.A., cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA - CLADIREA SKY TOWER, nr. 246 C, având ca obiect ordonanță președințială, ca inadmisibilă.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

15 Mai 2015

RED. I.B./C.Ș.

TEH. I.B.

5 EX.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8857/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI