Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 8850/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8850/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 8850/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8850/2015
Ședința publică de la 13.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. C. M.
GREFIER: B. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. T. E. & ASSOCIATES S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S. ITALIA SUCURSALA ROMANIA, având ca obiect – alte cereri privind executarea silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, s-a prezentat reclamanta, prin avocat T. I. E., cu împuternicire depusă în ședință publică, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată procedura legal îndeplinită in cauză și cu pârâta potrivit art. 229 cod civil, aceasta fiind citată la sediul indicat în extrasul onrc și, din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti
Reclamanta, prin apărător, a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, cererea fiind de competența instanței de executare, iar la acest moment, față de modificările legislative, instanța de executare este instanța de la domiciliul debitorului, iar pârâtul are sediul în sectorul 1, astfel cum rezultă din extrasul ONRC.
Instanța rămâne in pronunțare cu privire la excepția invocată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 17.02.2015, sub nr._, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, stabilirea dobânzilor/penalităților datorate și încuviințarea executării silite la nivelul ratei BUBOR plus 1%, ce curg de la data scadenței obligației de plată, 02.12.2008, până la data efectivă a plății, potrivit titlului executoriu și în baza art. 14 din contractul de consultanță.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 8485/14.06.2012 pronunțată de secția VI a Tribunalului București în cadrul Dosarului civil nr._/3/2011, definitivă și irevocabilă, instanța a obligat pârâta debitoare la plata sumei de 120.000 lei debit principal și penalități de întârziere calculate provizoriu până la data de 14.07.2011, în cuantum de 18.459,83 lei, constatând că pârâta debitoare datorează penalități de întârziere la nivelul ratei BUBOR+1% de la data scadenței obligației de plată, 02.12.2008, până la data plății efective, însă acestea nu au fost calculate în hotărâre după data de 14.07.2011. La cererea reclamantului de a calcula dobânda în continuare, executorul judecătoresc i-a răspuns că penalitățile nu au fost stabilite în titlul executoriu și a îndrumat să se adreseze instanței de executare pentru stabilirea acestora.
La solicitarea instanței de a preciza cererea de chemare în judecată, reclamantul a precizat că renunță la cererea de încuviințare a executării silite.
În drept, reclamantul a indicat dispozițiile art. 628, 650 C.pr.civ. și art. 1535, 1169 și 1270 Cod civil.
În probațiune, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 13.05.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 248 alin. 1 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Din înscrisul depus la fila 20 din dosar, rezultă că reclamanta din prezentul dosar a depus cerere de încuviințarea a executării silite la B. R. I.-C., după . noului cod de procedură civilă, însă cu mult înainte de decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014.
Prin încheierea din data de 27.01.2014 Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită împotriva pârâtei, la cererea reclamantului, prin B. R. I.-C., în dosarul nr._, în baza titlului executoriu menționat.
Conform art. 24. C. dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., iar art. 25 alin.1 C. dispune că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Conform art. 622 alin.2 C. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Raportat la data începerii executării silite, respectiv data depunerii cererii de executare la executor, instanța apreciază că în cauză competența instanței de executare nu va fi determinată de efectele deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 pentru următoarele considerente:
Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de executare la executor la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte „numai pentru viitor” astfel cum rezultă din art. 147 alin.(4) din Constituție, nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare; în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit și mediat, competența instanței de executare a fost fixată la data depunerii cererii la executorul judecătoresc.
Dispozițiilor de drept tranzitoriu prevăzute de art. 24 și următoarele C. au ca scop asigurarea unei judecăți sau executări silite unitare, prin aplicarea acelorași norme juridice, în vigoare, după caz, la data începerii procesului sau la data începerii executării silite, garantând astfel stabilitatea și previzibilitatea raporturilor juridice procesuale. Noua concepție a legiuitorului a fost aceea de a abandona sistemul izolării actelor de procedură, legea aplicabilă fiind stabilită în raport de fiecare act de procedură în parte (tempus regit actum), fiind preferat sistemul aplicării unitare a legii noi prin raportare la fazele procesului civil (judecata, respectiv executarea silită).
Conform art. 24 C., în sensul aplicării legii noi doar judecăților și executărilor silite începute după ., sunt aplicabile deopotrivă normelor de organizare judecătorească, de competență și de procedură propriu-zisă întrucât legea nu distinge și, ca atare, nici interpretul nu trebuie să distingă. În ce privește normele de competență, s-a arătat că aplicarea imediată a acestora implică și un efect retroactiv al acestora, „întrucât are ca efect dezînvestirea instanței legal și valabil sesizate și revenirea ex post facto asupra efectelor juridice ale cererii introductive de instanță, chiar dacă numai pentru viitor, deoarece, prin ipoteză, nu sunt puse în discuție valabilitatea sau efectele actelor de procedură deja făcute”.
Modalitatea de determinare a legii aplicabile întregii faze a procesului civil (în cazul de față, întregii executări silite) este prevăzută de art. 24 C., cererile formulate în legătură cu o executare silită în curs constituie incidente procedurale, care păstrează un anumit caracter „accesoriu” sau numai „incidental” față de executarea silită și care trebuie supuse aceleiași legi ca și executarea silită însăși. În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum încuviințarea executării silite, contestațiile la executare, întoarcerea executării, alte cereri privind executarea silită. Această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art. 650 alin. (2) C..
Așa fiind, în cazul executărilor în curs ar fi nelegale eventuale soluții de declinare a competenței instanțelor de executare desemnate de art. 650 alin. (1) C., pe temeiul că acest text de lege a fost declarat neconstituțional, întrucât s-ar ignora împrejurarea că efectele deciziilor Curții Constituționale sunt limitate la executările silite viitoare, nefiind mai energice decât o modificare legislativă a prevederilor art. 650 alin. (1) C.: în ambele cazuri, noua situație normativă nu este aplicabilă executărilor silite în curs, care rămân supuse legii în vigoare la data începerii lor art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 24 și ale art. 25 alin.(1) C..
Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța va aprecia că instanța de executare va fi determinată conform normelor de procedură în vigoare la data începerii executării silite, respectiv data depunerii cererii la executorul judecătoresc.
Potrivit dispozițiilor art. 628 alin. 4 C.pr.civ., dobânzile, penalitățile sau alte sume ce se cuvin de drept creditorului vor fi stabilite de instanța de executare, iar potrivit art. 650 C.pr.civ, în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014 și a Decizii Curții Constituționale, aplicabilă în cauză față de data introducerii cererii de executare la executorul judecătoresc, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, dosarul de executare fiind instrumentat de B. R. I.-C., cu sediul în sectorul 3.
Susținerea apărătorului reclamantei referitoare la faptul că executarea silită a încetat prin achitarea debitului și la momentul introducerii prezentei cereri nu mai există o executare silită veche fiind incidente dispozițiile modificatoare ale Legii 138/2014 pentru noua executare, nu pot fi reținute de instanță, cu motivarea că și la momentul formulării unei cereri de întoarcere a executării silite, executarea silită este încheiată, însă instanța competentă pentru soluționarea acesteia rămâne instanța de executare astfel cum era indicată în lege la momentul introducerii cererii de executare la executorul judecătoresc.
Astfel, la momentul introducerii cererii la executorul judecătoresc, instanța de executare era determinată de art. 650 alin.1 C., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, ori în raport de faptul că biroul executorului judecătoresc este situat în sectorul 3, de altfel executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Sectorului 3, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect alte cereri privind executarea silită formulată de reclamanta S.C. T. E. & ASSOCIATES S.R.L., cu sediul în sector 4, București, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S. ITALIA SUCURSALA ROMANIA, cu sediul în sector 1, București, ., . favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
22 MAI 2015
RED. Ș.C./TEH.B.I
4 EX.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 8843/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 8854/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
