Partaj judiciar. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 17643/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr._/2015
Ședința publică de la 02 Octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte A. G. D.
Grefier I. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamanta R. I. C. și pârâta S. E., având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 02.10.2015:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 28.05.2014 sub numărul_, reclamanta R. I. C. a formulat în contradictoriu cu pârâta S. E. acțiune în partaj solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună sistarea stării de indiviziune, prin partajarea în natură, asupra:
•apartamentului nr. 1, etaj 1, nr. cadastral 6462/1, C.F. cu nr._ și
•apartamentului nr. 2, etaj 2, nr. cadastral 6462/2, C.F. cu nr._
ambele situate în București, sector 1, Calea Griviței nr. 184 B, . către fiecare coproprietar conform cotelor - părți egale deținute astfel: atribuirea, apartamentul nr. 1 reclamantei și atribuirea apartamentului nr. 2 pârâtei, precum și cheltuieli de judecată.
În fapt, prin sentința civilă nr. 3845 pronunțată în ședința publică de la 02.04.1997 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/1996 a redobândit împreună cu pârâta (sora dumneaei) în cote-părți egale dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, sector 1, Calea Griviței, nr. 184 B și a terenului aferent în suprafață de 600 mp.
Acest imobil este compus din clădire cu parter și 3 etaje cuprinzând 11 apartamente. S-a mai arătat că în anul 2010 imobilul a fost delimitat și dezmembrat pe apartamente având fiecare număr distinct de intabulare operat în Carte Funciară.
Apartamentul nr. 1 situat la etajul 1 al clădirii este compus din trei camere plus dependințe cu o suprafață utilă de 95,24 m.p. și cu balcon de 3,9 m p, are o cota indiviză aferentă de 12,26% din părțile și dependințele comune din suprafața de folosință a imobilului, cu cota de teren de 28,48 m.p.
Apartamentul nr. 2 situat la etajul 2 al clădirii este compus din trei camere plus dependințe cu o suprafață utilă de 95,91 m.p. și balcon de 1,44 m.p., are o cota indiviză aferentă de 12,35% din părțile și dependințele comune din suprafața de folosință a imobilului, cu o cotă de terende 28,68 m.p.
Reclamanta a mai arătat că locuiește neîntrerupt și are domiciliul legal declarat în apartamentul nr. 1 din anul 2004.
Reclamanta a mai arătat că împreună cu pârâta a convenit ca apartamentul nr. 2 să fie apartamentul acesteia, iar apartamentul cu nr. 1 să fie al dumneaei mutându-se apoi în acest imobil și suportând toate costurile aferente acestuia .
Reclamanta a mai învederat că după ce a efectuat dezmembrarea imobilului, pârâta începând cu anul 2011 a formulat împotriva sa plângeri penale pe care le-a depus la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.
Prin aceste plângeri reclamanta a arătat că a fost acuzată de: abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înșelăciune, fals în acte, precum și de tulburare de posesie motivate printre altele de faptul că domiciliind la această adresă îi tulbur cota sa parte de proprietate.
Toate aceste plângeri formulate au fost soluționate cu N.U.P. iar plângerile făcute împotriva rezoluțiilor procurorilor i-au fost respinse.
S-a solicitat ca pentru evitarea pe viitor să evite invitațiile la parchet pentru această acuzație, solicit sistarea stării de indiviziune în care reclamanta se află cu pârâta prin atribuirea în natură a celor 2 apartamente astfel cum sunt folosite către fiecare coproprietar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună:
Sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului nr. 1, etaj 1, cu nr. cadastral 6462/1, C.F. nr._ și a apartamentului nr. 2, etaj 2, nr. cadastral 6462/2, C.F. cu nr._, ambele situate în București, sector 1, Calea Griviței nr. 184 B, . atribuirea către reclamantă a apartamentului nr. 1 și atribuirea către pârâtă a apartamentului nr. 2 având în vedere că fiecare coproprietar deține cote-părți egale din imobile și având în vedere că aceste două loturi egale sunt partajabile în natură .
În drept, au fost invocate prevederile art.194 Cod pr. Civ., art. 631 Cod civil, art. 634 alin. 1 si 2 Cod civil, art. 669 Cod civil, art. 676 alin. 1 Cod civil, art. 1143 Cod civil.
Cererii au fost anexate următoarele înscrisuri: Chitanță privind Taxa judiciară de timbru, fotocopii carte de identitate reclamant si parat, sentinta civila nr. 3845/1997, Proces verbal nr. 14/14.04.2014, Certificat Fiscal cu valoarea de impunere a celor doua imobile, Plan de dezlipire si dezmembrare a imobilului din 14.04.2010, încheiere OCPI sector 1 nr._/2010, Extrase Carte Funciara aferente celor doua imobile, Certificate fiscale din anul 2009 si 2010, Decizie de impunere a impozitului din 2011, Sentința penală nr. 279/2014.
B. Apărări – Întâmpinare – Cerere reconvențională
Pârâta a depus la dosarul cauzei la data de 23.07.2014 (f. 43) întâmpinare prin care a arătat că înțelegerea dintre reclamantă și pârâtă a fost aceea de a vinde împreună cele două apartamente și a împărți suma în mod egal, raportat la faptul că fiecare aveau și au locuințe proprii, proprietate personala.
Pârâta a arătat că spre surprinderea sa, reclamanta si-a părăsit domiciliul si s-a mutat efectiv la alegerea sa . din imobilul supus discuției si mai mult, a sigurantat pe interior usa de de acces din holul comun al celor doua apartamente.
In condițiile expuse, reclamanta a inteles sa foloseasca dupa bunul plac cele doua apartamente si pârâta a fost in imposibilitate sa se prezinte pentru vizionare apartamentele pentru vanzare, prin incalcarea intelegerii de care a făcut vorbire mai sus.
Concluzionând, pârâta a arătat că este de acord cu acțiunea după evaluarea fiecărui apartament și atribuirea efectivă chiar cum dorește reclamanta, urmând a achita o sultă, în măsura în care apartamentele au valori diferite.
In drept, s-au invocat prev. art. 1143 -l 144, si 671 (2), Cod civil..
Pe cale de reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.000 lei pentru lipsa folosinței apartamentului ce îi revine.
S-a arătat că a fost privată de folosința apartamentului timp de peste trei ani de zile, din cauza obstaculării vizionării pentru vânzare și cu atât mai mult închirierii.
D. Întâmpinare la cererea reconvențională
La data de 13.08.2014 reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtă (f. 61).
S-a arătat că afirmațiile făcute de pârâta-reclamantă în susținerea acestei cereri sunt total nefondate și neconforme cu realitatea.
Reclamant-pârâta a arătat că imobilul situat în Calea Griviței nr. 184 B sector 1 a fost redobândit în coproprietate cu pârât-reclamanta prin sentința civilă nr. 3845 pronunțată în ședința publică de la 02.04.1997 de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/1996 este compus din 9 apartamente, aceste 9 apartamente fiind dispuse pe două scări distincte, imobilul având trei etaje.
Astfel 3 apartamente aparțin scării 1, pe fiecare etaj este câte un apartament, iar celalte 6 apartamente aparțin scării 2, pe fiecare etaj existând 2 apartamente.
Reclamant-pârâta a arătat că prin prezenta acțiune s-a solictat partajarea și ieșirea din indiviziune doar asupra a 2 din cele 9 apartamente, deoarece a convenit cu pârât-reclamanta de la momentul redobândirii imobilului ca aceste 2 apartamente să le renoveze și vor beneficia fiecare de apartamentul ales. S-a mai arătat că înțelegerea de vânzare a fost și este încă valabilă pentru celelalte 7 apartamente.
S-a mai arătat că pârât-reclamanta, anul acesta, a venit în imobilul în cauză cu doi agenți imobiliari care au vizionat imobilul în vederea găsirii de potențiali cumpărători.
Aceștia au fost invitați de pârât-reclamantă să vizioneze scara 2 pe care sunt amplasate cele 6 apartamente, vizionarea s-a efectuat în condiții perfecte, iar după ce și-au făcut o părere chiar au fost invitați în apartamentul de la scara 1 pentru a studia actele și a finaliza discuțiile. Nu s-a pus nici o clipă problema de vreo interdicție de folosință sau de îngrădire a accesului.
Reclamant-pârâta a arătat că s-a mutat în imobil încă din anul 2004, deoarece imobilul trebuia obligatoriu supravegheat întrucât mai multe familii de etnie romă au ocupat abuziv imobilul și a fost necesar să introducă în instanță numeroase acțiuni de evacuare a acestor ocupanți ilegali.
S-a arătat că accesul către scara 2 (aceasta nefiind locuită ) este securizat, dar sora mea are cheie de acces către scara 2.
De asemenea și scara 1 este securizată cu cheie, dar pârât-reclamanta are cheie și de la această ușa a scării 1, cum are și de la apartametul nr. 2, reclamanta dându-i-le personal.
Reclamant-pârâta a arătat că dorește să iasă din indiviziune față de sora sa, fiecare să își aibă proprietatea.
Față de susținerea pârâtei-reclamante că a fost în imposibilitate de a prezenta spre vizionare apartamentele s-a arătat că este total nefondată și falsă și această afirmație.
S-a precizat că în cursul acestui an pe lângă cei doi agenți imobiliari cu care a venit și au vizionat scara 2 în vederea vânzării, în primavară a mai venit cu un tânăr căruia i-a propus închirierea apartamentului ei, respectiv .>
Este singura dată când a venit cu cineva pentru a-și să închiria apartamentul, iar la această vizionare a participat și fiica pârâtei care poate certifica faptul că nu au fost nicio clipă în "imposibilitate de a viziona" apartamentul nr. 2 .
După ce au vizionat împreună apartamentul nr. 2, au vizionat și celelalte apartamente dispuse pe scara 2 și au plecat împreună, iar închirierea sau vânzarea nu s-a concretizat.
Pentru toate cele mai sus arătate a solicit respingerea cererii reconvenționale ca fiind total nefondată.
La termenul din 17.10.2014 instanța a luat act că obiectul cererii reconvenționale îl reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului nr. 2 pentru perioada 22.07.2011 – 22.07.2014.
E. Precizări finale
În urma efectuării expertizei pârât-reclamanta și-a precizat capătul de cerere privind obligarea reclamant-pârâtei la lipsa de folosință în sensul măririi cuantumului pretențiilor la 26.961 lei așa cum rezultă din raportul de expertiza depus la dosarul cauzei.
F. Probe
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c., depunându-se în probațiune de ambele părți înscrisuri.
La termenul din 17.10.2014 instanța a încuviințat proba cu interogatoriile reciproce și proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte.
Interogatoriul reclamantei a fost administrat la termenul din 21.11.2015 (f. 82), asemenea celui administrat pârâtei (f. 87).
Martorul S. M. a fost audiat la termenul din 21.11.2014 (f. 89), iar martorul V. D. C. la același termen (f. 90) declarațiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.
Totodată, la același termen s-a încuviințat și proba cu expertiza tehnică de specialitate, stabilindu-se drept obiective identificarea imobilelor, valorii de circulație a acestora, partajabilitatea acestora în natură precum și propuneri de lotizare, dar și stabilirea contravalorii de folosință a cotei de ½ din apartamentul nr. 2 pentru perioada 22.07.2011 – 22.07.2014 (f. 106).
Raportul de expertiză a fost realizat de dna. expert E. M. R., fiind depus la dosarul cauzei la data de 21.01.2015 (f. 128).
În urma obiecțiunilor părțile, raportul de expertiză tehnică judiciară a fost refăcut, fiind depus la dosarul cauzei (f. 266)
II. ÎN FAPT
Procedând la o analiză cronologică a situației imobilului propus spre partajare instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3845 pronunțată în ședința publică de la 02.04.1997 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/1996 reclamanta a redobândit împreună cu pârâta în cote-părți egale dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, sector 1, Calea Griviței, nr. 184 B și a terenului aferent în suprafață de 600 mp.
Acest imobil este compus din clădire cu parter și 3 etaje cuprinzând 11 apartamente. S-a mai arătat că în anul 2010 imobilul a fost delimitat și dezmembrat pe apartamente având fiecare număr distinct de intabulare operat în Carte Funciară.
Apartamentul nr. 1 situat la etajul 1 al clădirii este compus din trei camere plus dependințe cu o suprafață utilă de 95,24 m.p. și cu balcon de 3,9 m p, are o cota indiviză aferentă de 12,26% din părțile și dependințele comune din suprafața de folosință a imobilului, cu cota de teren de 59,25 m.p, fiind înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U1, nr. CF vechi_, nr. cadastral vechi – 6462/1 (f. 117).
Apartamentul nr. 2 situat la etajul 2 al clădirii este compus din trei camere plus dependințe cu o suprafață utilă de 95,91 m.p. și balcon de 1,44 m.p., are o cota indiviză aferentă de 12,35% din părțile și dependințele comune din suprafața de folosință a imobilului, cu o cotă de teren de 59,67 m.p, fiind înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U2, nr. CF vechi_, nr. cadastral vechi – 6462/2 (f. 118).
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 28.05.2014 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit art. 66 din Legea nr. 71/2011: ”de asemenea, dispozițiile art. 669 – 686 C.civ. se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil”.
Ținând cont că acțiunea de față a fost exercitată ulterior intrării în vigoare a Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 2009, art. 669 și urm. referitoare la partaj.
B. Soluția instanței
B.1. Soluția cu privire la capătul principal de cerere referitor la partajului imobilelor situate la adresa: București, sector 1, Calea Griviței, nr. 184B, ., respectiv ap. 2.
Conform art. 669 C.civ., ”Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând (…)”. Totodată incident este și art. 676 care atestă că ”Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul din următoarele moduri: a. atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora”.
Instanța reține, din situația faptică expusă mai sus raportată la susținerile părților că nu este tăgăduită cota din dreptul de proprietate, atât a reclamantei, cât și a pârâtei, reclamanta R. I. C. deținând ½ din imobilele supuse partajului asemenea pârâtei S. E..
În al doilea rând, nu este nici de tăgăduit dreptul de proprietate a părților asupra imobilului respectiv, conform situației faptice prezentată mai sus în mod cronologic.
Mai mult decât atât instanța reține că din cererea de chemare în judecată și întâmpinarea depusă, alături de probatoriul administrat în cauză din care rezultă în mod cert, pe de o parte, că reclamanta locuiește în apartamentul nr. 1 din 2004, iar, pe de altă parte, că pârâta este de acord cu modalitatea de partajare în natură a imobilelor în modul propus de reclamantă.
Pe cale de consecință, observând înțelegerea celor două părți față de acest aspect, instanța urmează a admite acțiunea principală. Astfel:
•atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 1 situat la etajul 1 al clădirii situat la adresa București, sector 1, Calea Griviței nr. 184 B, . trei camere plus dependințe cu o suprafață utilă de 95,24 m.p. și cu balcon de 3,9 m p, alături de o cota indiviză aferentă de 12,26% din părțile și dependințele comune din suprafața de folosință a imobilului, cu cota de teren de 59,25 m.p, înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U1, nr. CF vechi_, nr. cadastral vechi – 6462/1 reclamantei R. I. C..
•atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 2 situat la etajul 2 al clădirii compus din trei camere plus dependințe cu o suprafață utilă de 95,91 m.p. și balcon de 1,44 m.p., are o cota indiviză aferentă de 12,35% din părțile și dependințele comune din suprafața de folosință a imobilului, alături de o cotă de teren de 59,67 m.p, înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U2, nr. CF vechi_, nr. cadastral vechi – 6462/2 pârâtei S. E..
Astfel, în continuare, judecata va purta asupra sumelor care trebuie plătite de cu titlu de sultă.
Prin raportul de expertiză tehnică depus la dosarul cauzei (f. 266) doamna expert E. M. R., procedând la evaluarea apartamentelor de la etajul 1, respectiv etajul II a conchis că valoarea de circulație a apartamentului nr. 1 este de 285.518 lei, echivalent cu 63.953 Euro (f. 272), iar valoarea de circulație a apartamentului nr. 2 este de 273.842 lei echivalent cu 61.338 Euro.
În ciuda obiecțiunilor părților la raportul de expertiză efectuat în cauză, analizând metodele întreprinse de către expert, instanța reține că respectivul calcul este unul temeinic.
Instanța învederează părților că orice expertiză evaluatorie imobiliară va avea un puternic caracter subiectiv, căci expertul este chemat să statueze asupra valorii unui imobil, fără a putea, desigur, să aprecieze asupra modului în care părțile care ar fi încheiat un contract ar fi putut negocia respectivele sume.
Astfel instanța conchide asupra acestui aspect că expertul beneficiază de o marjă superioară de apreciere, rolul instanței fiind de a constata, în raport de circumstanțele faptei, dacă respectiva suma este rezonabilă și echitabilă.
Analizându-se pretențiile părților, constată că reclamanta afirmă că apartamentele au o valoare similară, diferențele între acestea fiind nesemnficative.
Însă, analizând modul de efectuare a expertizei și sumele propuse instanța conchide că diferențele între cele două apartamente au fost în mod corect analizate de expert și evidențiate.
Mai mult, raportând sumele propuse ca reprezentând valoarea celor două apartamente instanța constată că apartamentul nr. 1 este cu aproximativ 4% mai valoros decât apartamentul nr. 2, raportat la aspectul că . la .. 2 se află la etajul 2 (f. 267), iar suprafața apartamentului nr. 1 este cu 0,20 mp mai mare decât suprafața apartamentului nr. 2.
De asemenea, prin răspunsul la obiecțiuni depus la dosarul cauzei de către expert, instanța apreciază că acesta a răspuns neclarităților părților.
Totodată, raportat la nemulțumirile părților referitoare la îmbunătățirile făcute de acestea, instanța reține înțelegerea părților prezenta la dosarul cauzei (f. 200), netăgăduită de părți prin care se atestă acordul acestora la o contribuție egală asupra tuturor îmbunătățirilor.
Instanța reamintește părților că raportat la vechimea imobilului, la faptul că îmbunătățirile au fost efectuate de-a lungul unor perioade lungi de timp, expertiza evaluatorie nu poate realiza un calcul strict riguros al tuturor acestor îmbunătățiri, ci trebuie să realizeze o estimare rezonabilă, aspect pe care instanța de judecată îl consideră realizat în cauza de față.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că valoarea apartamentului nr. 1 este de 285.518 lei, iar valoarea apartamentului nr. 2 este de 273.842 lei.
Totodată, instanța va reține și acordul pârâtei cu privire la respectiva sultă, acord evidențiat în concluziile scrise și precizările depuse la dosarul cauzei anterior termenului din 18.09.2015.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 669, art. 676 C.civ și art. 993 C.p.c., va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5.838 lei cu titlu de sultă.
B.2. Soluția cu privire la cererea reconvențională
Pârât-reclamanta a solicitat obligarea reclamantelor-pârâte la plata contravalorii lipsei de folosință pentru perioada 22.07.2011 – 22.07.2014, susținând că imobilul a fost ocupat în mod injust și nelegal de către reclamant-pârâtă, nefiindu-i permis accesul în acest imobil.
Instanța analizând probatoriu administrat în cauza constată că apărările reclamant-pârâtei sunt unele temeinice, cererea reconvențională fiind eminamente neîntemeiată.
Instanța apreciază că nu s-a probat existența faptei ilicite a pârât-reclamantei, aceasta fiind ținută în temeiul art. 249 C.p.c. să-și fundamenteze susținerile și pretențiile prin probatoriul administrat în fața instanței de judecată.
În cadrul răspunderii civile delictuale pretinsă de pârât-reclamantă trebuie demonstrată fapta ilicită, prejudiciul cauzat prin fapta ilicită, vinovăția făptuitorului și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul cauzat.
În cauza de față instanța apreciază că aceste condiții nu au fost întrunite.
Astfel, instanța constată depoziția martorului propus de pârâtă (f. 90) care declară că a venit împreună cu pârâta pentru a închiria . l-a descuiat cu propria cheie, l-a vizionat împreună cu pârâta acesta oferindu-l spre închiriere, recomandându-se ca proprietar.
Totodată instanța reține și depoziția martorului reclamantei (f. 89) care a arătat că ”pârâta a venit personal și mi-a deschis . când am venit să fac reparații la . mobilat cu puține lucruri recamier, masă, scaune, fotolii. Am făcut mai multe reparații . pârâtei, ultima fiind în primăvara lui 2014 și .>
Instanța reține că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă fapta ilicită a reclamant-pârâtei de a ocupa respectivul imobil.
Desigur, din înscrisurile depuse la dosarul constând în plângeri penale și plângeri întemeiate pe art. 2781 C.p.p. ce au fost exercitate de pârât-reclamantă rezultă fără îndoială o stare de animozitate între aceasta și sora dumneaei raportat la gestionarea apartamentelor aflate în coproprietate de-a lungul timpului, însă răspunderea civilă delictuală presupune anumite condițiuni stricte, pârât-reclamanta neputând demonstra ocuparea imobilului de către reclamant-pârâtă și nici eventualul beneficiu pe care aceasta l-ar fi obținut de pe urma pretinsei încălcări.
Pe cale de consecință instanța va respinge cererea reconvențională ca fiind neîntemeiată.
B.3. Soluția cu privire la cheltuielile de judecată
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere modul de rezolvare al cererii de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia și dispozițiile art. 453 alin.1 C.p.c., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanța constată următoarele.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Reclamanta a achitat o taxă de timbru totală de 12.869 lei, conform chitanțelor atașate la dosarul cauzei și evidențiate în concluziile scrise depuse de aceasta.
Instanța conchide cu opinia reclamantei și este de părere că partajul, într-o anumită măsură, profită amânduror părți, reclamanta intrând în posesia apartamentului nr. 1, iar pârâta obținând o sultă alături de apartamentul nr. 2.
Astfel instanța consideră că jumătate din taxa de timbru achitată de reclamantă, în cuantum de 6.434,50 lei trebuie să fie achitată de pârâtă, partajul profitându-i și acesteia.
Totodată, instanța consideră întemeiate demersurile reclamantei de a apela la mediator anterior procesului de față, în scopul soluționării amiabile a litigiului, urmând a obliga pârâta la plata sumei de 150 lei reprezentând onorariu mediator.
În ceea ce privește onorariile avocațiale, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța constată că reclamanta a achitat avocatului suma de 2.500 lei reprezentând ecvhialent servicii juridice, iar pârâta a achitat onorariul avocatului în cuantum total de 5.000 lei.
Raportat la cererea reconvențională exercitată de pârâtă și respinsă de instanța de judecată și, luând în considerare, natura litigiului de față de partajare instanța constatând interesul ambelor părți în dezlegarea cererii principală, instanța va compensa în totalitate onorariile avocațiale.
Totodată, raportat la respingerea cererii reconvenționale instanța va respinge cererea pârât-reclamantei de obligare a reclamant-pârâtei la plata taxei de timbru aferent cererii reconvenționale.
Pe cale de consecință, instanța va compensa în parte cheltuielile de judecată, urmând a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.434,50 lei reprezentând jumătate din taxa de timbru achitată de reclamantă aferentă capătului de cerere privind partajarea imobilelor alături de 150 lei reprezentând onorariu mediator rezultând o sumă totală de 6.584,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de reclamanta R. I. C. domiciliata in București, CALEA GRIVITEI, nr. 184 B, ., ., in contradictoriu cu pârâta S. E. domiciliata in București, .. 8, .. D, ., sector 3.
Dispune sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilele situate la adresa: Bucuresti, sector 1, Calea Grivitei, nr. 184B, .. 1 respectiv etaj 2, apartament nr. 2.
Atribuie în deplină proprietate si linistită posesie apartamentul nr. 1 situat la etajul 1 al clădirii situat la adresa Bucuresti, sector 1, Calea Grivitei nr. 184 B, . trei camere plus dependințe cu o suprafață utilă de 95,24 m.p. și cu balcon de 3,9 mp, alături de o cota indiviză aferentă de 12,26% din părțile și dependințele comune din suprafața de folosință a imobilului, cu cota de teren de 59,25 m.p, înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U1, nr. CF vechi_, nr. cadastral vechi – 6462/1 reclamantei R. I. C..
Atribuie în deplină proprietate si linistită posesie apartamentul nr. 2 situat la etajul 2 al clădirii compus din trei camere plus dependințe cu o suprafață utilă de 95,91 m.p. și balcon de 1,44 m.p., are o cota indiviză aferentă de 12,35% din părțile și dependințele comune din suprafața de folosință a imobilului, alături de o cotă de teren de 59,67 m.p, înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U2, nr. CF vechi_, nr. cadastral vechi – 6462/2 pârâtei S. E..
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5.838 lei cu titlu de sultă.
Respinge cererea reconvențională ca fiind neîntemeiată.
Compensează în parte cheltuielile de judecată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.434,50 lei reprezentând jumătate din taxa de timbru achitată de reclamantă aferentă capătului de cerere privind partajarea imobilelor alături de 150 lei reprezentând onorariu mediator rezultând o sumă totală de 6.584,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârât-reclamantei de obligare a reclamant-pârâtei la plata taxei de timbru aferent cererii reconventionale ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Prezenta hotărâre se va comunica părților, în copie, iar la rămânerea definitivă, Biroului de Carte Funciară, conform art. 29 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 și organului fiscal competent, conform art. 771 alin. 6 Cod fiscal.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2015.
P.,Grefier,
D. A. G. D. I. I.
Data redactarii: 12.10.2015
Redactor: D. A. G.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... → |
|---|
