Uzucapiune. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 17689/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr._/2015
Ședința publică de la 02 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. I. și pe pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, P. S. 1 BUCUREȘTI, P. V., P. Ș. si P. G., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrată din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 18.09.2015 si apoi pentru astazi, 02.10.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra prezentei cauze, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2014 sub nr._, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL General și pârâta P. S. 1 București solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren situat în ., sector 1, București, în suprafață de 210 m.p., în mod continuu, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar prin uzucapiune și să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din construcție situată pe terenul di n .. 3, sector 1, București prin accesiune.
În motivarea cererii s-a arătat că, în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._ din 27.08.1991 încheiat de notariatul de Stat S. 1 București a cumpărat de la P. V., P. Ș. și P. G. imobilul compus din teren și construcție din București, .. 5, sector 1, terenul având suprafața de 126 m.p.
A mai precizat reclamantul că a îngrădit acest teren, iar în urma măsurătorilor a constatat că are în plus 210 m.p., pe care i-a posedat continuu și neîntrerupt, netulburat, sub nume de proprietar de peste 20 de ani. Imobilul a fost dobândit prin moștenire de la defuncta P. V. decedată la data de 29.12.1982, conform certificatului de moștenitor nr. 271/1983 eliberat de Notariatul de Stat S. 5 București.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1846 si urm. cod civil și art. 930-934 NCC.
La data de 24.04.2014, pârâtul M. BUCUREȘTI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate prevederile art. 205-208 C.pr.civ.
La data de 30.04.2014, pârâta P. Sectorului 1 București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sectorului 1 București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La data de 20.05.2014, reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat introducerea în cauză a pârâților P. V., P. Ș. și P. G..
A precizat reclamantul că prin chitanța din data de 08.11.1991, pârâții i-au vândut terenul situat în București, ., sector 1, în suprafață de 210 m.p.
La aceeași dată, reclamantul a depus și răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare.
In cauza a fost administrată, la solicitarea reclamantului, proba cu înscrisuri, proba cu expertize în specialitățile topografie și construcții civile, precum si proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 17.10.2014, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sectorului 1 București pentru motivele expuse în încheiere și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului București.
Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă analiza pe fond a cererii, urmând astfel să analizeze mai întâi excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. București, excepții invocate de pârât, prin întâmpinare.
Calitatea procesuală activă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. În mod similar, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Calitatea procesuală activă presupune valorificarea de către titularul unei cereri a unui drept personal dedus judecății, iar întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât si persoana obligată prin raportul juridic născut între părți, fondat pe un act sau fapt juridic.
Uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar, care, dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul sau, creează o aparență a dreptului de proprietate în beneficiul unei terțe persoane, care se comportă, la rândul său, ca un veritabil titular al dreptului real asupra imobilului. Prin urmare, pentru ca instituția uzucapiunii sa își atingă finalitatea, se impune ca acțiunea in justiție să fie promovată de persoanele care au în posesie imobilul și care s-au comportat ca proprietari ai acestuia în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului.
In speță, din probatoriul administrat, rezultă că reclamantul s-a aflat în posesia imobilului o anumită perioadă și s-a comportat ca proprietar, urmând a fi analizat pe fondul cauzei dacă sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii, însă nu rezulta ca pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce interesează cauza de fata, reclamantul neproducând niciun titlu care sa legitimeze calitatea de proprietar a pârâtului cu privire la suprafața de 210 mp, în ciuda faptului că în baza art. 1169 cod civil reclamantul are sarcina probei și ar fi trebuit să facă dovada, încă de la depunerea cererii de chemare în judecată că terenul se află în proprietatea privată a pârâtului.
De asemenea, instanța reține că reclamantul a cumpărat de la P. V., P. Ș. și P. G. suprafața de teren de 210 m.p. situată în București, ., sector 1.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual active ca neîntemeiată și va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL invocată de pârât prin întâmpinare și va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Totodată având în vedere faptul că prin încheierea de ședință din data de 17.10.2014, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sectorului 1 București, instanța va respinge cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta P. Sectorului 1 București ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Analizând probele administrate în vederea soluționării cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța retine că între reclamant și pârâții P. V., P. Ș. și P. G. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 27.08.1991 la Notariatul de Stat S. 1 București, prin care pârâții au vândut reclamantului cota indiviză de 9/12 din imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 126 m.p. și construcție din paiantă având o cameră și sală.
La data de 08.11.1991, prin înscris sub semnătură privată numit Chitanță (fila 49), pârâții P. V., P. Ș. și P. G. i-au vândut reclamantului terenul situat în București, ., sector 1, în suprafață de 210 m.p. Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 200.000 lei și a fost primit integral de vânzători la data încheierii contractului.
În ceea ce privește natura actului juridic încheiat între părți, instanța reține că necesitatea formei autentice pentru înstrăinarea terenurilor, sub sancțiunea nulității vânzării, a împiedicat transmiterea dreptului de proprietate în mod valabil de la vânzător la cumpărător, astfel încât actul încheiat de părți este apreciat de instanță în virtutea principiului conversiunii actelor juridice ca fiind în fapt un antecontract de vânzare-cumpărare, ce rezultă din faptul prevederii situației primirii prețului de către vânzător, act juridic prin care părțile și-au asumat o obligație de a face, adică de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege.
În consecință, vânzarea intervenită prin înscris sub semnătură privată la data de 08.11.1991 nu îndeplinește condițiile de valabilitate prevăzute de lege la data încheierii actului juridic, astfel încât în patrimoniul reclamantului nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului.
Potrivit art. 1890 din Codul civil, pentru a se putea dobândi dreptul de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune, cel care invocă acest mod de dobândire a proprietății, trebuie să îndeplinească două condiții: 1) să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, și anume 30 de ani si 2) posesia să fie utilă, în sensul că nu trebuie să fie afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității, precarității și echivocului.
Referitor la prima condiție, instanța reține din declarațiile martorilor (P. I. și P. D.) audiați în cauză rezultă că reclamantul a posedat terenul ce face obiectul litigiului în mod continuu, fiind considerați proprietari dina anul 1991.
Posesia astfel cum a fost definita in literatura juridica, aceasta reprezintă stăpânirea de fapt a unui bun care, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real.
Existenta posesiei este subsumata întrunirii cumulative a celor doua elemente ale sale: material, corpus, ce presupune contactul direct, efectiv cu bunul, respectiv psihologic, animus, ce se caracterizează prin voința celui care stapaneste bunul de a se comporta ca un proprietar sau ca titular al unui alt drept real.
Acest element psihologic exista atât în situația in care aceasta conduita iși are izvorul in convingerea sincera a posesorului, ca este titularul dreptului real, cat si atunci când știe sau trebuie sa știe ca nu are aceasta calitate, de aici rezultând distincția intre posesia de buna credința si cea de rea credința.
Din coroborarea tuturor probelor administrate, instanța nu poate reține că reclamanta a stăpânit suprafața de teren indicată anterior pe o perioadă de 30 de ani atât cât era necesar pentru a fi îndeplinită una dintre condițiile pentru a putea uzucapa suprafața de teren indicată în acțiune.
Pe de alta parte, pentru a putea opera joncțiunea posesiilor, este necesar ca, atât posesia actuala, cat si posesia anterioara sa fie posesii propriu-zise, iar aceasta joncțiune trebuie sa fie invocata de succesorul in drepturi al autorului, mai exact cel care se prevalează de prescripția achizitiva trebuie să dețină posesiunea de autor in baza unui raport juridic.
De asemenea, trebuie reținut că nu se poate reține că ar fi vorba de joncțiunea posesiilor în cazul în care ar fi vorba de posesia proprietarului, deoarece într-o asemenea situație, nu se regăsește acea rațiune a instituției uzucapiunii, aceea de a fi sancționată pasivitatea îndelungată a proprietarului.
Or, in cauză reclamantul invocă joncțiunea posesiilor cu cea a pârâților P. V., P. Ș. și P. G., cei pe care îi considera adevărații proprietari ai suprafeței pe care doresc să o uzucapeze.
De altfel, din probele administrate în cauză (inclusiv declarațiile martorilor audiați în cauză), nu rezultă că ar fi îndeplinită prima condiție a uzucapiunii de 30 de ani pentru dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 196 mp, identificat conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul judiciar A. D., nici dacă s-ar reține efectul joncțiunii posesiei invocată de reclamant.
Totodată, instanța reține că din cuprinsul înscrisului depus la dosarul cauzei emis de P. Municipiului București rezultă că pentru imobilul situat în .. 3, sector 1, figurează înregistrată notificare, fiind înregistrat dosarul nr. 2971, nesoluționat până în prezent.
Având în vedere cele precizate anterior, instanța reține că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 1890 C.civ., astfel că va respinge ca neîntemeiat primul capăt de cerere formulat de reclamant.
Potrivit art. 492 C. civ. – Orice construcție, plantație sau lucru făcut in pamant sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedește din contra.
Textul de lege instituie o prezumție în temeiul căreia proprietarul terenului poate dobândi prin efectul accesiunii proprietatea construcției ridicate pe teren. Prin urmare prima condiție care trebuie îndeplinită de către reclamant pentru a putea invoca beneficiul accesiunii, este aceea de a face dovada calității de proprietar asupra fondului pe care este ridicată construcția.
În cauză nefiind întrunită condiția de a fi proprietar asupra fondului pe care a fost ridicată construcția, reclamantei nu i se poate recunoaște dreptul de proprietate asupra construcției ridicate pe acest teren, deoarece, în lipsa calității de proprietar a reclamantului, prezumția instituită de art. 492 C. civ. nu poate primi eficiență.
Având în vedere cele precizate instanța va respinge și cel de al doilea capăt de cerere formulat de reclamant ca neîntemeiat.
Instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual active ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant B. I. cu domiciliul în sector 1, București, .. 5 în contradictoriu cu P. Sectorului 1 București cu sediul în sector 1, București, .. 9-13 ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. București.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant B. I. cu domiciliul în sector 1, București, .. 5 în contradictoriu cu pârâtul M. București cu sediul în sector 6, București, SPALIUL INDEPENDENȚEI, nr. 291-293 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții P. V., P. Ș. si P. G. toti cu domiciliul in com. Nana, NANA, .. 72, jud. Calarasi ca neîntemeiată.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă, în caz de formulare, la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.10.2015.
PRESEDINTEGREFIER
A. AndrescuMarius T.
Red.TehRed.A.A.
02.10.2015/8Ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
