Pretenţii. Hotărâre din 30-04-2015, Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 8022/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința din publică de la 23.04.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. BUȘULESCU
Grefier – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamantul L. N. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. U. ASIGURĂRI S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul, prin avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamantul, prin avocat, față de obiecțiunile formulate și depuse la dosar, învederează dispozițiile art. 338 Cod procedură civilă și solicită efectuarea unei noi expertize, având în vedere concluziile expertului la obiecțiunile formulate. În susținerea cererii, arată că în cadrul raportului de expertiză, la capitolul convocarea părților, expertul desemnat arată că nu au fost prezente părțile, însă partea a fost prezentă, personal și prin avocat, asistând la reconstituirea de la locul evenimentului. Precizează că expertul a menționat că va efectua planșe foto, însă în cadrul raportului de expertiză se regăsesc 3 planșe fotografice, ce se arată că au fost puse la dispoziție de către partea adversă. Cu privire la răspunsul la obiecțiunile formulate, arată că expertul desemnat aduce informații contradictorii, în cadrul concluziilor formulate, întrucât nu este menționat un punct de vedere clar, lucrarea fiind efectuată superficial. Față de aceste aspecte, solicită numirea unui alt expert, pentru a efectua o expertiză concludentă, raportată la toate probele administrate în cauză, de către ambele părți.
Instanța respinge, ca neîntemeiate, obiecțiunile formulate de către reclamant la răspunsul la obiecțiuni depus la dosar de către expertul desemnat, precum și cererea de efectuare a unei noi expertize în specialitatea autovehicule, apreciind că expertul desemnat a răspuns motivat la obiectivele stabilite de instanță și la fiecare dintre obiecțiunile formulate de reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, și solicită amânarea pronunțării în vederea acordării posibilității de a formula și depune concluzii scrise.
În baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
În temeiul art. 396 Cod proc. civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 30.04.2015, pentru deliberări.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8022
Ședința publică din 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. BUȘULESCU
GREFIER – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamantul L. N. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. U. ASIGURĂRI S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, 30.04.2015, și deliberând, a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 16.10.2013, sub nr._, reclamantul L. N. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. U. A. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 30.827,06 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite pentru reparațiile efectuate asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, ce formează obiectul dosarului de daună nr. DD262695; la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi pentru întârzierea achitării debitului principal, calculate de la data scadenței și până la data achitării efective; la plata tuturor sumelor solicitate la valoarea actualizată cu indicele de inflație până la momentul plății efective; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a suferit prejudicii ca urmare a evenimentului suferit de autoturismul_, fiind emisă factura nr. AGE 60/05.06.2013. Reclamantul a precizat că a anunțat asiguratorul despre producerea daunelor asupra autovehiculului, fiind deschis dosarul de daună nr. DD262695, depunând la asigurator întreaga documentație necesară soluționării dosarului de daună, iar refuzul pârâtei de a achita despăgubirile este nejustificat.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1270, 1489, 1523 alin. 2, 1530, 1535 și 1578 Cod civil, Ordinul C.S.A. 14/2011, art. 192 și urm. Cod procedură civilă, Legea 32/2000.
Reclamantul a atașat la cererea de chemare în judecată înscrisuri, în copie certificată (filele 3-5).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1950 lei (fila 12).
La data de 14.01.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, s-a arătat că între părți s-a încheiat un contract de asigurare care stabilește drepturile și obligațiile părților, cererea de despăgubire fiind respinsă în temeiul art. 8.6 lit. c din contract, întrucât autovehiculul a fost lăsat parcat timp de aproape o lună într-o parcare de tiruri de pe centura Bucureștiului, reclamantul încălcând obligațiile asumate prin contractul de asigurare. Pârâta a învederat că din declarația dată de reclamant în cadrul dosarului de daună rezultă că acesta a luat la cunoștință de producerea avariilor la autoturismul său în data de 15.05.2013, iar înștiințarea asiguratorului a fost făcută la data de 28.05.2013. Aceasta a menționat că încadrarea evenimentului la excluderi din asigurare este justificată, având în vedere faptul că asiguratul nu și-a respectat obligațiile prevăzute în contractul de asigurare cu privire la conservarea probelor în vederea stabilirii împrejurărilor în care s-au petrecut evenimentul și întinderea pagubei. Pârâta a subliniat că în cadrul contractului de asigurare nu s-a stipulat vreo clauză penală cu privire la penalitățile de întârziere.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 și urm. Cod proc. civilă, Legea nr. 136/1995, art. 2207 și art. 1489 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 27.03.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriile reciproce pentru reclamantă și pentru pârâtă, precum și proba testimonială cu martorul B. S., solicitată de către reclamant, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar (fila 82).
De asemenea, prin încheierea din data de 08.05.2014, instanța a încuviințat pentru pârât proba cu expertiza tehnică auto, având ca obiective: să se identifice avariile prezentate de autoturism, de când datează acestea și împrejurările în care au fost produse, să se indice dacă se puteau produce în condițiile declarate de reclamant, precum și valoarea reparațiilor necesare pentru remedierea avariilor, raportul de expertiză întocmit de expertul N. I. fiind depus la dosar la data de 27.08.2014 (filele 119-128).
În ședința publică din data de 02.10.2014, instanța a încuviințat pentru reclamant proba constând în efectuarea unei noi expertize tehnice în specialitatea autoturisme, având ca obiective: 1. să se identifice avariile prezentate de autoturism, împrejurările în care au fost produse; 2. să se indice dacă acestea se puteau produce în condițiile declarate de reclamant și valoarea reparațiilor necesare pentru remedierea avariilor, raportul de expertiză întocmit de expertul M. I. fiind depus la dosar la data de 15.01.2015 (filele 166-170), răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de reclamant fiind depuse la dosar la data de 04.03.2015 (filele 225-227).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul L. N. I., în calitate de asigurat, și pârâta S.C. U. Asigurări S.A., în calitate de asigurător, s-a încheiat Polița de asigurare . nr._/12.02.2013 privind asigurarea facultativă a autovehiculelor (filele 172-173), având ca obiect asigurarea pentru avarii și furt, accidente persoane și asistență rutieră a autovehiculului marca BMW 520D cu nr. de înmatriculare_, având valabilitate pentru perioada 13.02._14.
Potrivit poliței de asigurare, suma asigurată pentru avarii și furt a fost de 64.048 lei, fără franșiză, iar prima de asigurare a fost de 7605,38 lei, plătibilă în patru rate de câte de 1901,35 lei.
Potrivit declarației reclamantului L. N. din data de 28.05.2013 (filele 44-45), în perioada 25.04._13 s-a produs avarierea autoturismului marca BMW 520D având nr. de înmatriculare_, în parcarea Restaurantului Casa I. situat în orașul Popești-Leordeni, .. 241, jud. Ilfov.
La data de 28.05.2013, reclamantul a înștiințat asiguratorul Casco despre evenimentul produs, adresând o cerere de despăgubire, fiind deschis astfel dosarul de daună nr._ din data de 28.05.2013 (fila 42).
Contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturism au fost de_,06 lei, potrivit facturii fiscale . nr. 60/05.06.2013 și a devizului de reparații anexat acesteia, reparațiile fiind efectuate la S.C. AUTO GARAGE EXPERT S.R.L. (fila 62).
Prin adresa nr. 9446/02.08.2013 (fila 43), pârâta a comunicat reclamantului respingerea plății despăgubirii în dosarul de daună nr._, în temeiul art. 3.3 lit. g din Condițiile generale de asigurare Casco, deoarece, în urma investigațiilor efectuate, a rezultat faptul că evenimentul s-a produs în cu totul alte împrejurări decât cele declarate, precum și față de prevederile art. 8.6 lit. c din Condițiile generale de asigurare Casco, care prevăd obligația asiguratului de înștiința imediat organele de cercetare și asiguratorul despre evenimentul produs.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 2207 alin. 1 Cod civil, „asiguratul este obligat să comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare”.
Prin clauza cuprinsă la art. 8.6 lit. c din Condițiile generale privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, care reprezintă parte integrantă din polița de asigurare, s-a stabilit că „în cazul producerii unui eveniment asigurat, Asiguratul este obligat să înștiințeze imediat, dacă este cazul, conform uzanțelor din țara unde s-a produs evenimentul asigurat, organele de poliție, unitățile de pompieri sau late organe de cercetare, cele mai apropiate de locul producerii evenimentului asigurat și, după caz, corespondenții din străinătate indicați de către Asigurator, solicitând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat, persoanele vinovate de producerea evenimentului asigurat și pagubele produse”, iar conform art. 8.6 lit. d din Condițiile generale privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, „în cazul producerii unui eveniment asigurat, Asiguratul este obligat să înștiințeze Asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat, în scris, în termen de 2 zile lucrătoare de la producerea, respectiv luarea la cunoștință despre producerea acestuia, dând informații asupra naturii și mărimii pagubelor. Dacă din cauza nerespectării acestui termen nu s-a putut stabili cauza și întinderea pagubei, Asiguratorul poate refuza plata despăgubirii”.
Totodată, la art. 3.3 lit. g din Condițiile generale privind asigurarea facultativă a autovehiculelor s-a prevăzut că „asigurătorul nu acordă, de asemenea, despăgubiri pentru pagubele declarate care nu s-au produs sau care s-au produs la o altă dată ori în alte împrejurări decât cele declarate de asigurat”.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule întocmit în prezenta cauză de expert ing. N. I. (filele 119-128), expertul a arătat că nu s-a putut stabili cu certitudine modalitatea de producere a avariilor, însă poziționarea și amprentele acestora conduc la concluzia că s-au produs mai multe coliziuni, iar avariile identificate la partea frontală a autovehiculului nu se puteau produce în împrejurările declarate de reclamant. Prin urmare, concluzia expertului a fost că avariile autovehiculului marca BMW 520D nu s-au produs în împrejurările declarate.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit de expertul tehnic în specialitatea autovehicule M. I. (filele 166-170), reiese că nu se pot determina cu exactitate nici condițiile și împrejurările în care s-au produs avariile autoturismului și nici data la care aceste avarii s-au produs, existând mai multe variante posibile de producere a avariilor, acestea putând fi produse de o terță persoană sau din vina conducătorului autoturismului, la locul indicat de reclamant sau în alt loc.
În acest sens, după analizarea situației de fapt, expertul a concluzionat că, în mod cert, avariile autoturismului nu se puteau produce în situația în care autoturismul era parcat în poziția indicată de reclamant.
Instanța reține concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule, întocmite de cei doi experți desemnați N. I. și M. I., având în vedere că acestea sunt temeinic argumentate, precum și faptul că acestea se coroborează atât prin concluziile formulate, cât și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Reclamantul a solicitat instanței să aibă în vedere opinia separată exprimată de expertul-parte C. S. Artemon (filele 193-196).
Analizând opinia exprimată de expertul-parte, instanța constată că susținerile acestuia au fost înlăturate în mod argumentat prin răspunsul expertului M. I. la obiecțiunile formulate de reclamant (filele 225-227), acesta arătând că potrivit celor constatate pe teren și prezentate în planșele foto, la data convocării părților în parcarea respectivă se găseau numai ansambluri de autovehicule cu tip cap tractor + remorcă, iar față de lungimea unui astfel de ansamblu (apx. 16 m – 17,5 m), precum și distanța de circa 16 m din fața autoturismului și până la corpul de clădire din fața sa, dar și poziția autoturismului în raport cu stâlpul din spatele său, în mod cert acest tip de autovehicule nu aveau spațiul necesar pentru efectuarea de manevre în special de mers cu spatele în imediata apropiere a autoturismului.
De asemenea, instanța va înlătura declarația martorei Borțoșel S. (fila 82), propusă de reclamant, aceasta nefiind credibilă cu privire la aspectul esențial al modalității de producere și de constatare a accidentului.
Cu ocazia audierii de către instanță, martora a declarat că paznicul restaurantului (restaurant situat în apropierea parcării unde reclamantul susține că a fost parcat autoturismul) a auzit într-o noapte un zgomot puternic și s-a dus în locul de unde se auzea zgomotul, găsind mașina reclamantului avariată, dar nefiind nimeni lângă ea, iar părerea paznicului a fost în sensul că mașina a fost lovită de un tir, acesta fiind destul de departe față de locul unde era parcat autovehiculul și când a ajuns acolo nu a văzut autovehiculul care ar fi putut provoca accidentul.
Instanța reține că lipsa de credibilitate a declarației martorei rezultă din faptul că, pe de o parte, martora susține că paznicul a auzit zgomotul produs de accident și a reacționat imediat, îndreptându-se spre locul unde era parcată mașina reclamantului, însă pe de altă parte, martora susține că locul unde se afla paznicul era destul de parte față de locul unde se afla parcat autoturismul reclamantului, neputând vedea până acolo. Instanța constată, astfel, că este puțin plauzibil ca paznicul să se fi aflat suficient de aproape astfel încât să audă zgomotul produs de accident și să reacționeze, dându-și seama din ce zonă s-a auzit zgomotul, dar în același timp să fie prea departe de zona producerii accidentului pentru a putea vedea autovehiculul care a produs accidentul, neputând să surprindă măcar autovehiculul în momentul părăsirii locului accidentului sau îndepărtându-se de acel loc. Totodată, instanța reține că martora a declarat că atunci când paznicul „a ajuns acolo nu a văzut autovehiculul care ar fi putut provoca accidentul”, însă în același timp a declarat că „părerea paznicului a fost în sensul că mașina a fost lovită de un tir”, nefiind astfel de înțeles, în condițiile redate, cum a ajuns paznicul la această concluzie. Mai mult, instanța subliniază că martora nu a luat cunoștință în mod nemijlocit de situația de fapt, ci doar în mod indirect, prin intermediul paznicului restaurantului.
În ceea ce privește răspunsul reclamantului la interogatoriul propus de pârâtă (filele 86-87), instanța constată că, la întrebarea nr. 4 din cadrul interogatoriului, acesta a menționat că a autovehiculul a fost rămas parcat în acel loc timp de 4-5 zile, de pe 10.05.2013 și până pe 14-15.05.2013, în timp ce, din declarația acestuia din cadrul dosarului de daună (filele 44-45), reiese că autovehiculul a fost parcat acolo în perioada 25.04._13, declarațiile sale fiind contradictorii.
În concluzie, asupra situației de fapt, instanța stabilește că pârâta a făcut proba certă a faptului că avarierea autovehiculului marca BMW 520D cu nr. de înmatriculare_ nu se putea produce în modalitatea declarată de reclamantul L. N. I. în dosarul de daună_/28.05.2013.
Astfel, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Polița de asigurare . nr._/12.02.2013 privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, pentru obligarea pârâtei la plata despăgubirii în cuantum de 30.827,06 lei solicitată de reclamant prin acțiune.
În acest sens, instanța reține că refuzul pârâtei de plată a despăgubirilor este justificat conform clauzelor cuprinse la art. 3.3 lit. g și art. 8.6 lit. c din Condițiile generale de asigurare Casco, deoarece, din mijloacele de probă administrate, a rezultat faptul că evenimentul s-a produs în alte împrejurări decât cele declarate de reclamant, precum și față de nerespectarea obligației reclamantului de înștiința imediat societatea de asigurare despre evenimentul produs, pentru a se putea stabili cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat, persoanele vinovate de producerea evenimentului asigurat și pagubele produse.
Instanța mai reține că, față de situația de fapt și de drept expusă, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ar constitui o încălcare a caracterului aleatoriu al contractului de asigurare, iar prin nerespectarea clauzelor art. 3.3 lit. g și art. 8.6 lit. c din Condițiile generale de asigurare Casco, fiind afectat și dreptul de regres al pârâtei împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată, atât în ceea ce privește capătul principal, cât și capetele accesorii, urmând a o respinge în consecință.
Totodată, fiind în culpă procesuală și fiind incidente, în cauză, dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate rămân în sarcina reclamantului, urmând a se lua act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. N. I., cu domiciliul în Popești Leordeni, .. 7, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A. S.A., cu sediul în ., sector 1, București.
Ia act că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. Bușulescu A. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.B./ Dact. A.B., A.M.
4 ex./ 27.08.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 8147/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8076/2015.... → |
|---|
