Pretenţii. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1060/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 15.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul R. V. și pe pârâta P. B. ROMANIA S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta prin avocat D. V. L. care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul registratură, au fost depuse la dosar de către reclamant obiecțiuni la raportul de expertiză specialitatea contabilitate, după care:
Pârâta prin avocat solicită respingerea obiecțiunilor formulate de reclamant la raportul de expertiză.
Instanța respinge obiecțiunile la raportul de expertiză specialitatea contabilitate formulate de reclamant care privesc actualizarea sumei stabilite de expert cu indicele de inflație, apreciind că în mod corect, sub aspectul actualizării sumei de plată, expertul s-a raportat la indicele de inflație CHF făcut public de Oficiul de S. din Elveția față de împrejurarea că împrumutul a fost contractat în franci elvețieni și se restituie în aceeași monedă; de altfel chiar reclamantul a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei la restituirea unei sume exprimate tot în CHF.
Pe de altă parte, contrar susținerilor reclamantului, nu s-a fixat ca obiectiv al expertizei actualizarea sumei raportat la indicele de inflație din România, ci stabilirea cuantumului debitului, actualizat cu indicele de inflație, fiind evident că dispoziția instanței se referă la indicii pe care expertul îi apreciază ca fiind aplicabili raportat la situația de fapt din speță și moneda în care se efectuează plățile.
Totodată, instanța constată că reclamantul solicită plata debitului principal în CHF și actualizarea sumei stabilite de expert în raport de indicele de inflație al leului, ceea ce este nejustificat (de altfel în cuprinsul cererii intoductive reclamantul nu a solicitat actualizarea debitului cu indicele de inflație al monedei naționale, formulând o asemenea solicitare doar după depunerea raportului de expertiză).
În plus, împrejurarea că suma actualizată stabilită de expert este mai mică decât suma inițială nu constituie un argument care să impună refacerea raportului de expertiză, întrucât acest fapt este determinat de împrejurarea că s-a cerut actualizarea unei sume calculate în valută, care nu a suferit deprecieri.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâta prin avocat solicită respingerea acțiunii, arătând, în esență că, dobânda legală este un capăt accesoriu, aceasta fiind calculată de la momentul pronunțării judecătorești, fiind aplicabile în cauză dispozițiile codului de procedură civilă din 1864 și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22.01.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 15.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr.1060
Ședința publică de la 22.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul R. V. și pe pârâta P. B. ROMANIA S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.01.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.04.2014 sub nr._, reclamantul R. V. a chemat în judecată pe pârâta P. B. ROMANIA S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 44.143,67 CHF în echivalent lei la data plății, sumă încasată de pârâtă în baza unei clauze abuzive, actualizarea sumei cu indicele de inflație, obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente debitului, calculată de la data plății sumelor nedatorate și până la data restituirii efective a acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 11.05.2007 a încheiat cu pârâta contractul de credit nr._, dobânda fiind variabilă conform indicelui LIBOR la 3 luni și marja băncii 3,75% puncte procentuale pe an.
A mai susținut reclamantul că prin art.5.1 din contract s-a permis băncii, în mod discreționar, să modifice valoarea marjei dobânzii, ceea ce s-a și întâmplat la data de 17.04.2009, când i-a fost comunicată adresa nr.8722 prin care i s-a adus la cunoștință modificarea unilaterală a contractului prin creșterea cu 2 puncte procentuale a marjei aplicate creditului.
S-a mai arătat că prin decizia civilă nr.14R/. 29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Satu M., rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art.5.1 din contract, dispunându-se înlăturarea acesteia, astfel încât în baza acestei decizii pârâta este ținută să îi restituie 44.143,67 CHF, încasată în mod nelegal în perioada 15.06._14.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.6 din Legea nr.193/2000, art.2 și urm. din OG nr.9/2000, art.148, 194, 453 NCPC.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie certificate înscrisuri.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză specialitatea contabilitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele achitate până la data de 17.04.2011, față de data introducerii prezentei acțiuni, după curgerea unui termen mai mare de 3 ani, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Intimata a susținut, în esență, că, deși instanța a constatat caracterul abuziv al unei clauze contractuale, aceasta nu dă dreptul reclamantului să solicite restituirea sumei de 44.143,67 CHF, apreciind că sumele indicate în acțiune sunt eronat calculate.
Cu referire la capătul de cerere privind obligarea sa la plata dobânzii legale, pârâta arată că acest capăt de cerere este accesoriu și că, în eventualitatea admiterii acțiunii, dobânda ar putea fi acordată doar de la momentul pronunțării hotărârii. În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat actualizarea cu indicele de inflație, intimata a apreciat ca fiind inadmisibilă o astfel de solicitare, pe motiv că o sumă de bani exprimată în valută nu poate fi indexată.
La termenul de judecată din 18.09.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare, pentru motivele reținute în încheierea de ședință de la termenul respectiv (f.61).
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri și expertiză specialitatea contabilitate, întocmită de expertul A. S. (f.77-83).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de credit nr._13953 din data de 11.05.2007, prin care pârâta P. B. ROMANIA S.A. a acordat reclamantului R. V., în calitate de împrumutat, un credit în valoare de 580.000 CHF, pentru o perioadă de 25 ani (f.6-11).
Conform art.5.1. din contract, dobânda la creditul acordat este stabilită ca procent anual și este, la data încheierii contractului, cea menționată în art.1.2. (6,12% pe an, marja Băncii fiind de 3,75%, iar indicele de referință LIBOR la 3 luni). În cazul tipului de dobândă variabilă, aceasta se revizuiește la fiecare 3 luni în funcție de noua valoare a indicelui de referință și marja băncii, prim amodificare având loc la 3 luni de la data tragerii. Dobânda este stabilită în funcție de indicele de referință la care se adaugă marja variabilă a băncii, conform deciziei acesteia din urmă (...). Noul procent de dobândă se aplică asupra soldului existent al creditului la data modificării acesteia (f.8).
După cum reiese din notificarea nr.8722/17.04.2009, pârâta a procedat în mod unilateral la majorarea marjei băncii cu 2 puncte procentuale, de la 3,75%, cât fusese prevăzut inițial în contract, la 5,75%.
Prin decizia civilă nr.14/..2012 pronunțată în dosarul nr._ *, rămasă irevocabilă prin decizia nr.38/2014-RC din 06.02.2014 a Curții de Apel Oradea (f.28-35), Tribunalul Satu M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr.2905/2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis acțiunea reclamantului R. V. constatând caracterul abuziv al clauzei cuprinsă în art.5.1. din contractul de credit nr._13953/2007 încheiat de părți și a dispus înlăturarea clauzei din cuprinsul contractului (f.15-20).
Ca urmare a soluționării litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._ * în modul descris anterior, prin cererea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 44.143,67 CHF, încasată în mod nelegal cu titlu de dobândă în perioada 15.06._14, actualizarea sumei cu indicele de inflație precum și plata dobânzii legale aferente.
În considerentele deciziei civile nr.14/..2012, ce stă la baza prezentei acțiuni, s-a reținut că pârâta nu a oferit reclamantului posibilitatea de a negocia clauzele convenției, ci doar pe aceea de a achiesa în întregime la prevederile prestabilite ale contractului. Elementul central în raport cu care clauza inserată la art.5.1. din contract se apreciază ca fiind abuzivă este tocmai lipsa unui criteriu concret care să permită împrumutătoarei să impună un nou nivel al dobânzii prin modificarea marjei băncii.
Pârâta nu poate utiliza statutul de profesionit în servicii bancare pentru a propune clienților săi potențiali contracte prin care să impună acestora suportarea influențelor negative ale mediului economic în care își desfășoară activitatea ori ale creșterilor costurilor de finanțare.
Aceste elemente care determină modificări în costurile proprii ale Băncii pentru atragerea resurselor monetare urmează a fi suportate în întregime de bancă din veniturile realizate inclusiv prin creditare. Aceasta însă nu îndrituiește pârâta-intimată să transfere costurile către împrumutații săi în așa fel încât orice influențe negative să fie suportate în întregime de cei din urmă. Din această perspectivă tribunalul consideră că justificarea majorării marjei băncii nu este întemeiată, atribuind clauzei de la art.5.1. din contractul de împrumut un caracter abuziv.
Conform prevederilor art.430 alin.2 din NCPC, se bucură de autoritate de lucru judecat nu numai dispozitivul unei hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, dar și considerentele acesteia, care lămuresc, explică și justifică soluția adoptată de instanță.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Cum potrivit art.431 NCPC., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior pe cale judecătorească.
Această reglementare a autorității de lucru judecat, în forma prezumției irefragabile, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești succesive.
Așa fiind, instanța nu poate ignora în prezenta cauză prezumția irefragrabilă de adevăr de care se bucură decizia civilă nr.14/..2012 a Tribunalului Satu M., reținând pe cale de consecință că majorarea marjei băncii cu 2 puncte procentuale, de la 3,75%, cât fusese prevăzut inițial în contract, la 5,75%, este nelegală.
Conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, în urma recalculării plăților făcute de reclamant în baza contractului de credit nr._13953 din 11.05.2007 cu titlu de debit principal și dobânzi, prin utilizarea marjei băncii de 3,75%, în loc de 5,75%, se constată că acesta a achitat în perioada 15.06._14 dobânzi mai mari cu 32.108,30 CHF (f.83-85).
Față de situația de fapt expusă, instanța apreciază că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea sumei menționate, din totalul debitului de 44.143,67 CHF, solicitat prin cererea introductivă.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei din întâmpinare în sensul că simplul fapt că instanța a constatat caracterul abuziv al clauzei art.5.1. din contract nu dă dreptul reclamantului să solicite restituirea sumei plătite în plus, întrucât a accepta raționamentul pârâtei ar însemna golirea de conținut și de efecte a deciziei Tribunalului Satu M. (ceea ce nu poate fi admis), deși aceasta este definitivă și deci executorie.
În consecință, fundamentul juridic al cererii reclamantului, la care se face referire în întâmpinare, îl constituie chiar hotărârea amintită, o asemenea concluzie desprinzându-se din considerentele deciziei civile nr.14/., prin care s-a înlăturat clauza prevăzută de art.5.1. din cuprinsul contractului (în ceea ce privește mențiunea referitoare la posibilitatea majorării marjei băncii conform propriei decizii).
În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea sumei solicitate prin acțiune, instanța consideră că acesta este nefondat, întrucât reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei menționate în cererea introductivă în aceeași monedă în care a contractat creditul de la P. B. SA (CHF), iar o sumă de bani exprimată în valută nu poate fi indexată, cu atât mai mult cu cât francul elvețian nu a suferit o devalorizare, ci dimpotrivă, s-a apreciat considerabil în raport cu moneda națională în ultima perioadă.
De altfel, acesta este și motivul pentru care suma stabilit de expert prin raportul de expertiză cu titlu de debit principal este de 32.108,30 CHF, iar valoarea actualizată a acesteia pe perioada 15.09._14 se ridică la 31.961,01 CHF, așadar la o valoare inferioară (f.82).
Pentru motivele arătate, instanța va respinge acest petit ca neîntemeiat.
Cu privire la plata dobânzii legale, instanta reține că sunt incidente în speță dispozițiile art.1082 și 1088 C.civ. de la 1864, în vigoare la data nașterii raportului juridic care a generat prezentul litigiu (data încheierii contractului de credit), potrivit cărora “debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata.
La obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate. Aceste daune-interese se cuvin sa faca ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept”.
Instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea dobânzilor și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs creditorului un prejudiciu ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale.
Reținând însă că banca nu e de drept în întârziere (nefiind îndeplinite niciuna din ipotezele prev. de art.1079 alin.2 C.civ.), va acorda dobânda legală aferentă debitului stabilit de la data introducerii acțiunii, respectiv 15.04.2015, întrucât formularea acțiunii a avut efectul punerii în întârziere al pârâtei cu privire la sumele solicitate, conform art.1079 alin.1 C.civ.
În opinia instanței, nu sunt aplicabile în cauza de față dispozițiile deciziei nr. 1553/2009 a Curții Constituționale, invocate de pârâtă, privind natura delictuală a răspunderii comerciantului în baza Legii 193/2000 (cu consecința datorării dobânzii legale moratorii de la data pronunțării hotărârii), întrucât acestea au în vedere situația în care nu s-a încheiat un contract între profesionist și consumator, ipoteză care nu se regăsește în speță.
În consecință, instanța va obliga pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumei de 32.108,30 CHF (echivalent lei la data plății), calculată de la data de 15.04.2015 până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art.453 NCPC, instanța va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 4.184,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.000 lei onorariu de expert, 2.500 lei onorariu de avocat și 684,25 lei cheltuieli de transport și cazare ale apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea privind pe reclamantul R. V., CNP_ cu domiciliul ales la Cabinet Avocat H. V. C. din Satu M., ./2, jud. Satu M. și pe pârâta P. B. ROMANIA S.A. cu sediul ales la Cabinet Avocat Oleg L. din București, ..21, ., ., sector 1, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 32.108,30 CHF în echivalent lei la data plății, reprezentând suma încasată în plus în baza unei clauze abuzive, calculată pe perioada 15.06._14, la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată de la data de 15.04.2015 până la achitarea integrală a debitului.
Respinge capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicele de inflație ca neîntemeiat.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 4.184,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.L.E.
4 ex/05.03.2015
| ← Sechestru asigurător. Sentința nr. 1005/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 916/2015. Judecătoria... → |
|---|
