Contestaţie la executare. Sentința nr. 1046/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1046/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1046/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1046/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimata R. V., având ca obiect contestație la executare CONTESTAȚIE LA POPRIRE, SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.01.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.01.2015, apoi la data de 22.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 09.10.2014, sub nr_ contestatoarea A. N. pentru Restituirea Proprietatilor a solicitat, in contradictoriu cu intimata R. V., anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare 392/2014, suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP, suspendarea executării silite dispusă în dosarul de executare nr.392/2014 întocmit de către B. D. C. și D. A. C. și în subsidiar restabilirea situației anterioare.
În motivarea contestatiei, s-a arătat că prin înștiințarea emisă în dosarul nr 392/2014 B. D. C. și D. A. C. a comunicat ANRP că are de achitat creditoarei suma de 95.747,47 lei, reprezentând despăgubiri din debitul stabilit prin Hotărârea nr 100/2007 emisă de către Instituția Prefectului Județului Iași pentru aplicarea Legii nr.290/2003, precum și cheltuieli de executare .
S-a mai susținut că s-a înființat poprire asupra conturilor debitoarei la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, însă, avându-se în vedere prevederile Ordonanței de Urgență nr. 10/2014, creanța invocată nu este exigibilă, astfel că procedura de executare silită a fost pornită în mod nelegal.
În drept, au fost invocate disp. art.711 si urm. C.pr.civ., Legea nr.290/2003, HG nr.1120/2006, modificată prin HG nr.57/2008.
În dovedire, au fost depuse inscrisuri (f 7-23).
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, dispunând din oficiu emiterea unei adrese la B. D. C. și D. A. C. pentru comunicarea dosarului de executare 392/2014, relațiile comunicate fiind atașate la dosar, la filele 45-76.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 100/15.03.2007 emisa de Comisia Județeană Iași de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a fost admisa cererea numitei R. V., fiind recunoscut dreptul acesteia la despagubiri in suma de_,33 lei, cu titlu de compensații bănești.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu anterior menționat intimata creditoare s-a adresat cu cerere SCPEJ D. C. și D. A. C., formându-se dosarul de executare 392/2014.
Prin incheierea pronuntata la data de 12.09.2014 în dosarul nr._/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a incuviintat executarea silită a 100/15.03.2007 emisa de Comisia Județeană Iași pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
De asemenea, prin încheierea din data de 02.10.2014 (f 68) executorul judecătoresc a stabilit cuantumul actualizat al creanței (pentru perioada martie 2007 –august 2014) și cheltuielile de executare.
La aceeași dată, executorul a emis somația de plată a sumei de_,91 lei reprezentând debit, la care se adaugă cheltuieli de executare în cuantum de 7781,56 lei..
Conform art. 711 NCPC, împotriva executarii silite însesi, precum si împotriva oricarui act de executare, se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
În ceea ce privește motivul de contestație privind justificarea neexecutării sumei stabilită în titlul executoriu dat fiind că prin OUG nr. 10/2014 a fost reglementată suspendarea plății sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin Hotărârile Comisiilor pe baza Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003, instanța reține că acesta este nefondat.
În cazurile privind titlurile emise în baza Legii nr. 290/2003 și legii nr. 9/1998 statul nu a reglementat o procedură concretă de achitare a reparațiilor recunoscute în mod definitiv prin deciziile emise și a lăsat să se scurgă o perioadă de timp nerezonabilă fără a le executa. Statul nu poate astfel să se prevaleze de reglementarea unei suspendări a plății despăgubirilor pentru titluri executorii care trebuia a fi executate în termen de maxim un an.
În speță, titlul privind despăgubirile a fost emis în anul 2007. Prin urmare, creanța pe care era îndreptățită a o primi efectiv persoana beneficiară era necesar a fi achitată în întregime în maximul un an de la comunicarea titlului sau, în caz de eșalonare, în maximum 2 ani.
Or, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 10/2014, după ce Legea nr. 290/2003 stabilea ea însăși eșalonarea pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat. Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că, deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar Legea specială și prin HG 1120/2006, această eșalonare nu a fost aplicată imediat după emiterea titlului executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr. 290/2003, precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite. Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă a executării creanțelor. În sine, această perioada de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de OUG nr. 10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 290/2003 din speță la executarea creanței stabilite încă din anul 2007.
Totodată, raportarea la sumele alocate de la buget, respectiv cu o anume destinație, invocată de contestatoare, nu poate justifica neexecutarea titlurilor executorii.
De asemenea, contestatoarea a invocat ca motiv de anulare a actelor de executare nerespectarea dispozitiilor OG 22/2002.
Sub acest aspect, instanta retine următoarele:
Art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.
Art.6 din Conventie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotarârilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta împotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.
În consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Aceste statuări trebuie respectate în privința oricăror titluri executorii care nu mai pot fi contestate și prin care autoritățile administrative ale statului recunosc drepturi de creanță persoanelor; dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească (ori un titlu executoriu necontestat) ori întârzie în executarea acestora, garanțiile art. 6 care includ și dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sau ale administrației publice, își pierd orice rațiune de a fi (M. I. P. împotriva României par. 40, 29 septembrie 2005), iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului ori în urma unei proceduri administrative a obținut o hotărâre definitivă, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Ș. împotriva României, 24 martie 2005, A. împotriva României, par. 39, 15 iunie 2006, Metaxas c. Greciei, par. 19, 27 mai 2004, Öneryildiz c. Turciei, 30 noiembrie 2004).
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
Curtea Europeană a statuat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – ImmmobiliareSaffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33). Atunci când autoritatea obligată face parte din administrație, aceasta constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției (cauza M. I. P. c României par. 40, 29 septembrie 2005 ). Or, dacă administrația refuză sau omite să execute, ori întârzie să o facă, garanțiile art. 6 își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby c. Greciei, par. 41, 19 martie 1997, D. și alții c. României, par.26,7 aprilie 2005).
Sub aspectul sustinerii contestatoarei in sensul ca actualizarea nu este corect efectuată, instanța reține că aceasta nu a indicat nici un motiv de nelegalitate a modalității de actualizare a creanței, motiv pentru care, constatând că executorul a procedat la actualizarea despăgubirii in deplina concordanta cu dispozitiile legale invocate de contestatoare și încheierea de încuviințare a executării silite, va înlătura motivul de contestație invocat.
În ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, avand in vedere dispozitiile art.718 NCPC, conform carora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum si faptul ca prin prezenta sentinta contestatia a fost solutionată pe fond, instanta va respinge cererea de suspendare a executarii, ca ramasă fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 sector 1, în contradictoriu cu intimata R. V., cu domiliul ales București, .. 45-47, . sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea de urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
4ex/ 18.02.2015
| ← Pretenţii. Hotărâre din 22-01-2015, Judecătoria SECTORUL 1... | Sechestru asigurător. Sentința nr. 1005/2015. Judecătoria... → |
|---|
