Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 11238/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 09.06.2015
Instanta constituita din:
Președinte A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. M. și pe pârât T. C., pârât S.C. C. A. S.A., pârât N. A. C., pârât U. A. S.A., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 19.05.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.05.2015, 02.06.2015, 09.06.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2014, reclamanta C. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții T. C., S.C. C. A. S.A., N. A. C. și UNIQUA ASIGUIRARI S.A., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 99.916,53 lei reprezentând daune materiale și morale rezultate în urma accidentului rutier produs în data de 01.06.2012.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 01.06.2012 reclamanta se afla în autoturismul marca F. Bravo înmatriculat sub nr._, condus de pârâtul NDELECU A. C., auto fiind lovit de autoturismul marca BMW înmatriculat sub nr._, condus de pârâtul T. C., ce se deplasa pe . viteză mult mai mare decât cea legală. În urma impactului, reclamanta a suferit leziuni ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri mediale iar prin ordonanța nr. 4019/P/2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului T. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1000 lei. S-a mai arătat că a fost reținut și culpa celuilalt conducător auto, pârâtul N. A. C..
Reclamanta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul fiind compus din: 4153,19 lei reprezentând contravaloarea a trei rate aferente contractului de leasing, rate achitate în perioada în care reclamanta nu s-a folosit de autovehiculul pe care îl conducea în mod obișnuit, care a fost avariat în urma accidentului; 64.813,34 lei reprezentând contravaloarea avariilor autoturismului F. Bravo, neacoperite de asigurătorul Casco UNIQUA ASIGURĂRI S.A.; 10.950 LEI cu titlu de contravaloare lipsă de folosință a autoturismului raportat la împrejurarea că activitatea desfășurată presupune deplasări frecvente în afara județului G.; 20.000 prejudiciu moral produs ca urmare a leziunilor suferite, constând în trauma suferită în urma accidentului produs dar și atitudinii organelor de urmărire penală și a instanței care au refuzat constant să facă aplicarea dispozițiilor legale și au respins apărările în pofida caracterului întemeiat al acestora. A fost invocată practica C.J.U.E.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 49, 50, 51 din Legea 136/1995, art. 2223 – art. 2226 C.civ din 2009, Ordinul 14/2011 iar în probațiune au fost anexate înscrisuri .
La data de 11.07.2015 pârâta UNIQUA ASIGURĂRI S.A. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția netimbrării pentru daunele materiale invocate, excepția lipsei calității procesuale active iar pe fond a solicitat admiterea în parte a acțiunii și acordarea unei despăgubiri de 5000 lei reclamantei. S-a susținut că indemnizația trebuie să fie echitabilă, justă, rațională, astfel încât să asigure o compensație suficientă dar nu exagerată a prejudiciului material suferit, fără a se transforma într-o sursă de venituri nejustificată. S-a mai susținut că în privința daunelor morale, Fondul de Protecție al Victimelor a întocmit un Ghid, în conformitate cu care daunele morale orientative, în cazul vătămărilor ce au necesitat mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale, se ridică la suma de 474 lei/zi.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. Ordinului C.S.A. nr. 14/2011 iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
La data de 16.07.2014 pârâta S.C. C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerea pe fond ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării s-a arătat în primul rând că pârâta a achitat suma de 35.213,11 lei, prin ordinul de plată nr. 249/09.01.2013. Referitor la daunele morale solicitate, pârâta a arătat că reclamanta nu a probat impactul psihic pe care l-ar fi suferit.
La data de 21.07.2014 pârâtul NEDELCUL A. C. a formulat o cerere denumită întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat admitere în parte a acțiunii reclamantei și constatarea culpei exclusive a pârâtului T. C. în producerea accidentului rutier precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale. În motivarea cererii s-a arătat că actele procurorului nu au autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, instanța având dreptul de a stabili o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul ordonanței organului de urmărire penală. Pârâtul a mai arătat că suma de 10.000 lei este solicitată cu titlu de daune morale și reprezintă trauma morală suferită existentă chiar în lipsa unei vătămări corporale. Totodată, s-a susținut că suferința a fost accentuată și de atitudinea organelor judiciare care au refuzat trimiterea în judecată a persoanei responsabile de producerea accidentului și au constat și culpa sa, în ciuda probelor administrate.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 28 al. 1 C.proc.pen precum și ale ordinului 14/2011 iar în probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza tehnică în specialitatea auto.
La data de 12.08.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin intermediul căruia a solicitat respingerea excepțiilor și înlăturarea apărărilor pârâților ca neîntemeiate. S-a arătat că nu se contestă cuantumul despăgubirii conferite de S.C. UNIQUA S.A., reclamanta nefiind parte în contract însă se solicită diferența de valoare a pagubei, conform constatărilor unui service autorizat și agreat UNIQUA, acest capăt de cerere având la bază principiul reparării integrale a prejudiciului. S-a mai arătat că este justificată calitatea sa procesuală activă, în condițiile în care aceasta deține calitatea de utilizator al autovehiculului, în baza contractului de leasing.
La termenul de judecată din data de 28.10.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării, a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a calificat cererea depusă de pârât ca fiind o veritabilă cerere reconvențională și a încuviințat părților proba cu înscrisurile anexate dosarului.
La termenul de judecată din data de 25.11.2014 instanța a încuviințat pârâtului reclamant proba cu expertiza tehnică în specialitatea auto, raportul de expertiză fiind anexat la dosar, filele 427-462.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 30.09.2009 între finanțatorul S.C. VB LEASING ROMANIA S.A. și utilizatorul .. reprezentată legal de numitul I. L., a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._/2009, având ca obiect autoturismul marca F. BRAVO DYNAMIC.
La data de 01.06.2012, în jurul orelor 04.50, în municipiul G., a avut loc un accident rutier între autoturismul marca F. BRAVO înmatriculat sub nr._, condus de pârâtul reclamant N. A. C. și autoturismul marca BMW, înmatriculat sub nr._ condus de pârâtul T. C..
În urma accidentului au fost accidentate trei persoane, pentru reclamantă fiind recomandate 11-12 zile de îngrijiri medicale, urmare a reexaminării medico-legale. Pârâtul reclamant N. A. C. nu a necesitat îngrijiri medicale, aspect ce reiese din cuprinsul actelor de urmărire penale confirmate prin chiar susținerile sale din cuprinsul cererii reconvenționale.
Prin ordonanța din data de 15.01.2013 pronunțată în dosarul de urmărire penală nr. 4019/P/2012, în baza art. 10 al. 1 lit. b indice 1 C.proc.pen, P. de pe lângă Judecătoria G. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului T. C. și aplicarea în sarcina acestuia a unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei.
Prin sentința penală nr. 2047/25.11.2013 Judecătoria G. a respins ca nefondată plângerea reclamantei și a pârâtului reclamant împotriva ordonanței din data de 15.01.2013, constatând că aceasta este legală și temeinică.
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinare, având în vedere caracterul acesteia de excepție de fond, peremptorie și absolută.
Calitatea procesuală activă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. În mod similar, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Calitatea procesuală activă presupune valorificarea de către titularul unei cereri a unui drept personal dedus judecății, iar întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului.
Având în vedere că suma globală solicitată de reclamantă este compusă din daune materiale și daune morale, instanța va analiza individual fiecare sumă solicitată și calitatea procesuală a reclamantei raportat la fiecare aceste sume:
- Suma de 64.813,34 lei reprezentând contravaloare avarii neacoperite de asigurătorul RCA
Astfel cum mai sus s-a arătat, autoturismul avariat a format obiectul contractului de leasing financiar nr._/2009 încheiat între finanțatorul proprietar S.C. VB LEASING ROMANIA S.A. și utilizatorul .., reprezentată legal de numitul I. L.. În acest contract reclamanta nu are nici calitatea de finanțator și nici de utilizator ci doar aceea de reprezentant convențional al reprezentantului legal al utilizatorului. Prin urmare, obiectul contractului este străin de persoana reclamantei. Susținerea că în fapt, atributul folosinței este exercitat de către reclamantă nu rezultă pe de o parte din nici un mijloc de probă (cu atât mai mult cu cât nici la data producerii evenimentului rutier reclamanta nu se afla la volanul autoturismului) iar pe de altă parte, cât timp aceasta nu deține calitatea de proprietar sau utilizator al autovehiculului, simpla îngăduință din partea utilizatorului de a permite reclamantei să circule cu autovehiculul ce formează obiectul contractului de leasing nu conferă acesteia calitatea procesuală activă necesară pentru a sta în judecată în acest dosar și a solicita contravaloarea avariilor. Mai mult, nu s-a făcut dovada unei cesiuni de creanță încheiată între societatea utilizatoare și reclamanta din prezenta cauză.
Pentru aceste motive instanța apreciază că nu există identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului dedus judecății constând în contravaloarea avariilor neacoperite de asigurătorul RCA. Practic, raportându-ne strict la această pretenție, reclamanta nu are calitatea de persoană vătămată, nefiind cea îndrituită a primi suma reprezentând contravaloarea avariilor neacoperite de societatea de răspundere civilă RCA. Mai mult, în patrimoniul reclamantei nu se poate stabili existența prejudiciului generat de contravaloarea avariilor neacoperite de RCA de vreme ce aceasta nu deține în patrimoniu nici un drept privind autoturismul în discuție. În confirmarea argumentelor mai sus expuse sunt și disp. art. A.2 din contract din care rezultă că dreptul de folosință asupra autovehiculului nu a fost extins și cu privire la alte persoane.
- Suma de 4153,19 lei cu titlu de contravaloare rate leasing
Aceleași considerente se mențin și cu privire la contravaloarea ratelor de leasing, de vreme ce îndeplinirea obligațiilor de achitare a ratelor de leasing nu îi incumbă reclamantei. Astfel, în conformitate cu disp. art. 4.2 din condițiile generale ale contractului de leasing, achitarea ratelor de leasing este în sarcina utilizatorului, în speță .. Se mai constată că chitanțele invocate în probațiune de către reclamantă (f. 36-38) nu sunt toate emise pe numele reclamantei. Chiar presupunând că reclamanta ar fi achitat toate ratele de leasing, acest aspect nu ar fi determinat dreptul său de restituire împotriva pârâților ci eventual împotriva societății finanțatoare, pentru plată nedatorată, având în vedere inexistența raporturilor contractuale între reclamantă și finanțator.
Față de aceste aspecte, constatând că în ceea ce privește cele două sume, nu există identitate între reclamantă și titularul dreptului dedus judecății, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge cele două capete de cerere ca fiind introduse de o persoană fără calitate procesuală activă.
- Suma de 10.950 lei cu titlu de contravaloare lipsei de folosință a autoturismului
Instanța reține, pe de o parte că reclamanta nu a dovedit că aceasta este titularul dreptului de folosință asupra autoturismului avariat. Astfel cum mai sus s-a arătat, atributul folosinței a fost conferit societății LIVANDOR S.R.L. prin contractul de leasing astfel încât simpla îngăduință din partea utilizatorului de a permite reclamantei să circule cu autovehiculul ce formează obiectul contractului de leasing nu conferă acesteia dreptul de a beneficia de lipsa de folosință a autoturismului, în caz de daună.
Pe de altă parte, presupunând prin absurd că ar exista un drept legal de folosință al reclamantei - dovedit, instanța reține în primul rând că reclamanta nu a anexat nici un înscris din care să rezulte suma indicată pe zi, în cuprinsul acțiunii. Practic, reclamanta s-a limitat la a susține existența unui prejudiciu în cuantum de 10.950 lei, fără a anexa la dosar acte în dovedirea existenței și întinderii prejudiciului. Prin urmare, pretențiile reclamantei referitoare la această sumă sunt vădit neîntemeiate.
- Suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale generate de trauma suferită ca urmare a producerii accidentului și de atitudinea organelor judiciare
În înțelesul noțiunii de prejudiciu moral, acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanța retine ca la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt:
- criteriul echității, care presupune existenta unei corespondențe intre prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii;
- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;
- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
Toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care sa reprezinte o justa și reala despăgubire a părții civile, cu efect de satisfacție și sa nu reprezinte o sancțiune excesiva pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părților civile.
Instanța reține că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Astfel, consecințele negative suferite de către reclamantă cauzate de accidentul de circulație din data de 01.06.2012 sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de un eveniment rutier.
Prejudiciul fiziologic încercat de partea vătămată, constând în privarea acesteia de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care aceasta a fost nevoită să-l facă pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, condiții pe care poate le-a recăpătat în timp, pretinde acordarea unei compensații bănești corespunzătoare care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere părții vătămate o necesară satisfacție.
În raport de toate criteriile arătate mai sus, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă – 20.000 lei, instanța le consideră ca fiind nejustificat de mari, ajungându-se prin suma solicitată, in ipoteza in care ar fi acordate in cuantumul cerut, practic la o îmbogățire fără just temei, motiv pentru care va admite in parte pretențiile reclamantei privind despăgubirile pentru daunele morale încercate.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța va aprecia în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum vârsta părții civile și de perioada de recuperare, de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (11-12 zile), de natura leziunilor suferite (echimoze, plaga suturată cu fire întrerupte și contuzie gambă), de faptul ca leziunile traumatice suferite nu i-au pus viața în pericol si nu constituie infirmitate. F. de toate aceste criterii, instanța apreciază că suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de reclamantă. Mai mult, instanța constată că nici reclamanta și nici pârâtul reclamant nu au anexat la dosar fișe de evaluare psihologică din care să rezulte existența necesității unei susțineri de tip psihoterapeut, care ar putea genera cheltuieli suplimentare.
În ceea ce privește culpa în producerea accidentului rutier, se constată că în conformitate cu disp. art. 28 C.proc.pen ”Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.”, motiv pentru care reține că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală pronunțată în dosarul nr. 1406/P/2012 și confirmată prin sentința penală nr. 2047/25.11.2013 Judecătoria G., nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește reținerea culpei comune a celor doi conducători auto.
Prin urmare, instanța va analiza culpa în producerea accidentului rutier, raportat la probele administrate în prezenta cauză.
Din analiza raportului de expertiză anexat la filele 427-462, a fotografiilor anexate, a înregistrării video precum și a declarațiilor conducătorilor auto, instanța reține că raportat la dinamica și avariile produse celor două autoturisme, starea de pericol care a condus la producerea accidentului rutier a fost generată în exclusivitate de către pârâtul T. C. care, conducând cu o viteză cu 101 km/h, nu a păstrat distanța de siguranță suficientă față de autoturismul condus de pârâtul reclamant N. A. C.. Astfel cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de domnul expert P. A., viteza maximă de rulare a autoturismului condus de pârâtul T. C. la care impactul ar fi putut fi evitat se situează în intervalul 61,2-72,5 km/h. Așadar, dacă pârâtul T. C. ar fi respectat dispozițiile art. 48 și art. 121 din O.U.G. 195/2002 și Regulamentul de aplicare al acestui act normativ, acesta nu ar mai fi provocat nicio stare de pericol și ar fi reușit să evite impactul cu autoturismul condus de pârâtul reclamant N. A. C..
Pe cale de consecință, instanța reține culpa exclusivă a pârâtului T. C. în producerea accidentului.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 1357 C.civ., instanța constată că pârâtul datorează reclamantei suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant N. A. C., considerentele referitoare la stabilirea daunelor morale mai sus menționate sunt valabile și în cazul pârâtului reclamant, motiv pentru care va admite in parte pretențiile pârâtului reclamant privind despăgubirile pentru daunele morale încercate.
În privința întinderii prejudiciului moral, instanța va aprecia în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum vârsta părții civile și de perioada de recuperare, de faptul că nu au fost necesare îngrijiri medicale și de faptul ca accidentul nu a pus în pericol viața pârâtului reclamant. F. de toate aceste criterii, instanța apreciază că suma de 2500 lei, cu titlu de daune morale constând în trauma psihică provocată de accidentul rutier în discuție, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit. Nici în acest caz nu au fost anexate fișe de evaluare psihologică din care să rezulte existența necesității unei susțineri de tip psihoterapeut, care ar putea genera cheltuieli suplimentare.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 1357 C.civ., instanța constată că pârâtul T. C. datorează pârâtului reclamant N. A. C. suma de 2500 lei cu titlu de daune morale.
Instanța înlătură ca vădit neîntemeiate susținerile reclamantei cât și ale pârâtului reclamant referitoare la daunele morale produse de ”lipsa de înțelegere a atitudinii organelor judiciare și trauma suferită ca urmare a sentimentului de frustrare generat de comportamentul organelor de urmărire penală și instanță care au refuzat să dispună trimiterea în judecată a pârâtului T. C.”. Astfel, ambele părți în calitate de părți în dosarul de urmărire penală și cel de instanță sunt datori să respecte dispozițiile organelor judiciare, eventualele nemulțumiri fiind admisibile numai în cazul exercitării căilor de atac prevăzute de lege împotriva actelor de urmărire/judecată. Faptul că cele două părți consideră că soluția pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria G. și de către Judecătoria G., sunt nelegale, nu conferă acestora dreptul de a solicita daune morale, pe de o parte întrucât aceste aspecte nu sunt generate de persoana responsabilă de producerea accidentului și pe de altă parte întrucât actele organelor judiciare le sunt opozabile, fiind ținute de respectarea dispozițiilor organelor abilitate cu înfăptuirea justiției.
Totodata, instanta constată că pârâtul T. C. deținea poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului la .. Potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, in baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Potrivit art. 50, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai daca acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu detinatorul autovehiculului respectiv.
Conform art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Rezultă deci că răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală, angajată în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul și nu o formă a răspunderii civile delictuale.
În consecință, asigurătorul nu poate fi obligat în solidar cu asiguratul la plata despăgubirilor către victima accidentului ci direct, nemijlocit.
Așadar, in baza art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995 instanța va obliga asiguratorul de răspundere civilă . să achite reclamantei suma de 5000 lei și pârâtului reclamant N. A. C. suma de 2500 lei, cu titlu de daune morale provocate de trauma suferită în urma accidentului rutier produs la data de 01.06.2012.
În ceea ce privește solicitarea părților reclamante de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reținând că pârâta . este partea cazută în pretenții, în conformitate cu disp. art. 451-453 C.proc.civ, va dispune obligarea acesteia să achite pârâtului reclamant N. A. C. cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu expert. Instanța va respinge solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea a fost scutită de la plata taxei de timbru iar aceasta nu anexat înscrisuri din care să rezulte alte cheltuieli efectuate în prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei privind obligarea pârâților la plata următoarelor sume: 64.813,34 lei reprezentând contravaloare avarii neacoperite de asigurătorul RCA și 4153,19 lei cu titlu de contravaloare rate leasing.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata următoarelor sume: 64.813,34 lei reprezentând contravaloare avarii neacoperite de asigurătorul RCA și 4153,19 lei cu titlu de contravaloare rate leasing, ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Admite în parte acțiunea privind pe reclamanta C. M. cu domiciliul în G., ., .. 70 și pe pârâtul T. C. cu domiciliul în G., ., ., ..C. C. A. S.A. cu sediul în SIBIU, . A-CENTRUL DE AFACERI, nr. 5, . reclamant N. A. C. cu domiciliul în G., ., .. 70, pârâta U. A. S.A cu sediul în sector 1, București, .. 25 .
Obligă pârâta S.C. C. A. S.A. să achite reclamantei suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge în rest pretențiile ca neîntemeiate, inclusiv pretenția privind cheltuielile de judecată.
Admite în parte cererea reconvențională.
Obligă pârâta S.C. C. A. S.A. să achite pârâtului reclamant N. A. C. suma de 2500 lei cu titlu de daune morale.
Respinge în rest cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Obligă pârâta S.C. C. A. S.A. să achite pârâtului reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu expert.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 09.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 05.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
