Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 19716/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 28.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. C. M.
GREFIER: B. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA SA și pe pârâtul D. C., având ca obiect pretenții
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2015 sub nr._, reclamanta S.C. E. E. MUNTENIA S.A. a chemat in judecata pe pârâtul D. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2975,03 lei reprezentând consum energie electrică și/sau taxă deconectare/reconectare și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 48,94 lei, calculate conform O.G. 92/2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între reclamanta E. E. MUNTENIA S.A. și pârât s-au derulat raporturi contractuale, acestuia fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către pârât, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acestuia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către creditoare, facturi neachitate de către pârât.
Cu privire la cheltuielile furnizorului/ operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, reclamanta a precizat că aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.969 și urm C.civ., Legea 13/2007, HG nr.977/2003, HG 978/2003, Decizia nr.57/1999, C. .> În susținerea cererii au fost depuse, în copii certificate înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Instanța a administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamanta în calitate de operator și pârât în calitate de utilizator, s-au derulat raporturi juridice având ca obiect furnizarea energiei electrice, conform contractului încheiat din 1982, contract care nu se mai regăsește material în arhiva reclamantei, din cauza unei inundații, astfel cum rezultă din adresa semnată de președintele Asociației de proprietari . Griviței 198.
Ulterior încheierii contractului menționat, pentru serviciile prestate în perioada 21.06._12, reclamanta a emis factura fiscală nr. 2 MF_/26.06.2012, pentru suma de 3.023,97 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, taxă demontare contor monofazat simplu tarif, acciză de facturat, contribuție pentru cogenerare, TVA 24% și penalități.
Deși factura nu a fost acceptată la plată de pârât prin semnătură, se constată că, în speță, reclamanta complinește facturile cu alte înscrisuri care pot fi opuse debitorului pentru certificarea creanței afirmate, respectiv contractul cadru de furnizare a energiei electrice reglementat prin Decizia ANRE nr.57/1999, care reglementează modalitatea de facturare și achitare a serviciilor prestate.
Conform art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.970 cod civil convențiile trebuie executate cu bună credință.
Examinând aceste dispoziții legale în raport de situația de fapt reținută mai sus, reținând și atitudinea pârâtului care nu a furnizat vreun răspuns în raport de solicitarea reclamantei, în conformitate cu art.249 C., se constată că reclamanta a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 3023,97 lei deținută împotriva pârâtului, creanță rezultată din coroborarea prevederilor contractului cadru cu factura emisă.
În continuare, instanța are în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența temeiului plății și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Pe cale de consecință, creanța invocată de creditoare în cuantum de 3023,97 lei, îndeplinește condițiile unei creanțe certe, a cărei existență rezultă din facturile fiscale emise și acceptate la plată conform prevederilor contractuale, lichidă și exigibilă, având cuantumul și data scadenței determinate potrivit facturii emise.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art.11, alin. 1 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice reglementat prin Decizia ANRE nr.57/1999, neachitarea facturii de catre utilizator in termen de 30 de zile de la data scadenței de plată atrage plata penalităților de întârziere, în același sens, fiind și dispozițiile art.61 alin.2 lit.a din Legea nr.123/2012 care preved că, neachitarea facturii de catre utilizator la data scadentei atrage penalitati de intarziere.
Astfel, în temeiul contractului și a prevederilor legale aplicabile, instanța reține că, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 48,94 lei, începând cu data scadenței facturii, conform modului de calcul descris în tabelul atașat.
Pe cale de consecință, având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.975,03 lei reprezentând contravaloare facturi și a sumei de 48,94 lei reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul art.453 alin.1 NCPC, pârâtul ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata sumei de 216,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea formulată de reclamanta E. E. MUNTENIA SA, cu sediul în sector 2, București, .. 10A, ., în contradictoriu cu pârâtul D. C., cu domiciliul în sector 1, București, MEDRESTI, nr. 14.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.975,03 lei reprezentând contravaloare facturi și a sumei de 48,94 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 216,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Ș. C. MădălinaBunea I.
18 Noiembrie 2015
Red./Teh. Ș.C./B.I.
4 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
