Pretenţii. Sentința nr. 2401/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2401/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 2401/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2401/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. P.
GREFIER: D. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA și pe pârât ., având ca obiect pretenții - drepturi de autor.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezinta partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, dupa care,
Instanta invoca din oficiu excepția necompetenței materiale si retine cauza in pronuntare pe aceasta exceptie.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._/3/2014 pe rolul Tribunalului București reclamanta U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA în contradictoriu cu parata . a solicitat ca prin hotararea care se va pronunța sa se dispuna obligarea paratei la repararea prejudiciului cauzat UPFR, constând in remunerația unica echitabila reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publica a fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora începând cu data de 01.05.2012 si pana in prezent, la care se adauga TVA, actualizata cu rata inflației, precum si plata penalităților de întârziere aferente (in cuantum de 0,1% pe zi de intarziere, din valoarea sumei scadente), incepand cu data de 01.05.2012 si pana la data plații efective; plata cheltuielilor de judecata,
În motivare, reclamanta a arătat că Parata ., detinatoare a magazinului situat in B., .-3, județ B., are calitatea de utilizator de fonograme publicate in scop comercial ori a reproducerilor acestora prin comunicare publica in sensul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, in sarcina acesteia fiind instituite o . obligații legale.Pentru utilizarea prin comunicare publica a fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora, parata trebuie sa plateasca către organismul de gestiune colectiva al producătorilor de fonograme remunerația unica echitabila, reglementata de prevederile Art. 1065 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, de Decizia Oficiului R. pentru Drepturi de Autor (ORDA) nr. 399/2006 si de Decizia Oficiului R. pentru Drepturi de Autor (ORDA) nr. 189/2013.
Prin "comunicare publica a fonogramelor publicate in scop comercial" se înțelege comunicarea acestora în spatii publice, indiferent de modalitatea realizării comunicării, prin intrebuintarea unor mijloace mecanice sau electroacustice (instalații de amplificare, aparatura de redare a înregistrărilor sonore sau audiovizuale, receptoare radio sau televizoare, echipament informatic etc.) - potrivit Pct. 1 din Decizia ORDA nr. 399/2006.
Remunerația datorata de către . producătorilor de fonograme pentru comunicarea publica a fonogramelor publicate in scop comercial in cadrul magazinului este reprezentata de o suma fixa stabilita in funcție de suprafața unitatii (mp), respectiv 3500mp, in care are loc comunicarea publica si de data de la care se desfasoara o astfel de activitate, astfel cum rezulta din dispozițiile Pct. 5 din Decizia ORDA nr. 399/2006, coroborate cu cele ale Pct. B12 din același Tabel indicat mai sus.
In acest context, a invederat faptul ca UPFR deține calitatea de organism de gestiune colectiva care reprezintă drepturile si interesele producătorilor de fonograme din Romania (drepturi conexe dreptului de autor), conform dispozițiilor Art. 1231 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, fiind desemnata drept colector al remunerațiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publica a fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora prin Decizia ORDA nr. 399/2006. In speța, parata nu si-a îndeplinit obligațiile legale care ii reveneau in calitate de utilizator, desfasurand prin intermediul magazinului activitati de comunicare publica a fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora fara a achita remunerația unica echitabila cuvenita UPFR si fara autorizarea din partea titularilor de drepturi.
In acest context, din Contractul in vederea obținerii licenței neexclusive de utilizare a muzicii nr. 4389 din 04.02.2011 incheiat intre S.C. T. R. S.R.L. si UPFR, rezulta faptul ca societatea deține mai multe puncte de lucru in cadrul carora sunt comunicate public fonograme in scop ambiental.
Prin sentinta civila nr. 1649/20.09.2012 pronunțata de către Tribunalul București, Secția a V-a civila in dosarul nr._/3/2012 s-a admis in parte cererea precizata formulata de către creditoarea UPFR in contradictoriu cu debitoarea ., somând debitoarea sa plateasca suma de 4.092 lei reprezentând remunerație ramasa neachitata datorata pentru perioada 01.09._12. Totodata, din certificatul constatator solicitat de către UPFR (cererea nr._/23.05.2014), rezulta ca societatea desfasoara doar activitatea de la sediul social, nemaiavand si alte puncte de lucru, astfel incat solicitam remunerația pe perioada 01.05.2012-prezent pentru aceasta locație. pana la data de 30.06.2014, prejudiciul cauzat UPFR - constând in remunerația unica echitabila datorata pentru perioada 01.05._14- este in cuantum de 4.865,76 Lei, suma care cuprinde TVA, dupa cum urmeaza: pentru magazin: 150 lei/luna X 20luni= 3.000 lei (+TVA)=3.720 lei conform Pct. B12 din Tabelul cuprinzând valoarea remunerațiilor cuvenite din utilizarea muzicii in regim ambiental - Decizia ORDA nr. 399/2006; 154 lei/luna X 6luni= 924 lei (+TVA)=1.145,76 lei conform Pct. Al.l din Tabelul cuprinzând valoarea remunerațiilor cuvenite din utilizarea muzicii in regim ambiental - Decizia ORDA nr. 189/2013; suma care trebuie actualizata cu rata inflației, la care se adauga penalitățile de întârziere aferente aceleiași perioade in cuantum de 0,1% pe zi de întârziere. La momentul 23.06.2014 penalitățile sunt in cuantum de 866,02 lei.
In drept, dispozițiile art. 1065 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, coroborate cu cele ale art. 1231 alin. (1) lit. f), art. 130 alin. (1) lit. a) si lit. e), art. 139 alin. (1) si (2), art. 140 alin. (1) lit. c) din același act normativ, cele ale Deciziei ORDA nr. 399/2006.
Pentru dovedirea pretențiilor acesteia, a înțeles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri si expertiza contabila.
La data de 12.08.2014 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii respingerea acțiunii. In fapt, reclamanta funcționează ca organism de colectarea de remunerații pentru drepturile conexe ale producătorilor de fonograme, si are rolul de a emite licențele de difuzare publica a fonogramelor publicate in scop comercial.Compania acesteia nu s-a dat inapoi de la indeplinirea obligațiilor insa reclamanta se face vinovata de nesocotirea normelor si neindeplinirea obligațiilor sale, respectiv dar fara a se limita la aceea de a constata in fapt, de a considera corespondentele primite, de a face modificările necesare in conformitate cu realitatea de fapt.In anul 2011, societatea acesteia a incheiat cu reclamanta contractul nr. 4389/ 04.02.2011, in vederea obținerii Licenței neexclusive de utilizare a muzicii. Avand in vedere starea de criza economica globala care a afectat major segmentul nostru de activitate, societatea acesteia a fost nevoita sa restranga activitatea, inchizind rand pe rand punctele de lucru din teritoriu. Desigur ca acest proces a dus si la restrângerea cadrului de personal.In anul 2011, s-a emis factura pentru utilizarea muzicii in valoare de 8.184 lei, din care se achitase parțial V2 din valoare cand reclamanta formulează o cerere de ^ chemare in judecata pentru suma de 19.840 lei, pentru 4 puncte de lucru, pentru Jpe"rioada 01.09._12 (!!!). punctele de lucru fuseseră inchise si se operase acest lucru pentru 2 magazine ( dar tot s-a solicitat plata remunerației si pentru acestea!).
Desigur ca instanta de judecata a respins acțiunea; intre timp, societatea inchisese si punctul de lucru din V., fapt CONSEMNAT IN CUPRINSUL SENTINȚEI CIVILE nr. 1649/20.09.2012. copie depusa la dosar de reclamanta.In data de 18.04.2013, reclamata trimite o instiintare de plata datata 15.04.2013 pentru plata remunerației de difuzare pentru punctele de lucru din B. si din V.- desi era inchis si precizat de instanța.
A formulat răspunsul inregistrat sub nr. 212/23.04.2013, prin care a solicitat din nou & se face cuvenitele inregistrari( i.e. ștergerea din evidente a punctului de lucru inchis).Nu s-a primit niciun răspuns, nu s-a corectat situatia.Dupa un an calendaristic, s-a trimis din nou societății o instiintare de plata, din nou cu punctul de lucru V. inregistrat, dar cu alta remunerație fata de cea din anul anterior.A solicitat inca odata, conform adresei nr. 282/12.05.2014 depusa la dosar si de reclamanta, efectuarea modificărilor si ne-am aratat deschiderea spre dialog pentru soluționarea amiabila a acestei chestiuni ce tergiversa deja de prea multa vreme.
Din nou niciun răspuns, pana la primirea in data de 07.07.2014 a cererii de chemare in judecata formulata in prezentul dosar.Pentru a putea face solicitarea de fata, trebuie sa faca dovada obiectului cererii, a difuzării muzicii ambientale in magazin.
A aratat ca o perioada indelungata, nu s-a difuzat astfel de fonograme, avand instalația de voce- sonorizarea defecta iar firma executanta fiind intrata in faliment din 2012, nu a remediat situatia. In dovedirea spuselor, va inaintam copia contractului de mentenanta, si extras de pe portalul instanței, privind judecarea falimentului executantului. In lipsa oricărei facturi legal intocmite, nu putem fi obligați la plata unor sume nedatorate
Mai mult, se solicita in cererea de chemare in judecata plata de penalitati de intarziere - neexistand un debit determinat, nu exista o scadenta astfel ca nu se identifica elementele esențiale pentru a invoca o astfel de plata de penalitate pentru intarziere (!).
Pe cale de consecința, a solicitat instanței respingerea cererii asa cum a fost formulata ca netemeinica si nefondata.
In drept, dispozițiile art. 205-208 Cod procedura civila.
In eventualitatea absentei acesteia de la dezbateri, a solicitat judecarea in lipsa conform dispozițiilor art. 223 Cod Proc. Civila.
In probatiune, inscrisuri.
Prin sentința civilă 1394/22.10.2014 Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamant, instanța reține că acesta a formulat o acțiune în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
După . Noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, având competența să soluționeze orice cerere care nu este dată de lege în competența altei instanțe, nefiind așadar necesară o prevedere specială în acest sens.
Competența tribunalului rezultă din prevederile art.95 pct.1 NCPC, text legal care stabilește totodată și competența sa generală, în condițiile în care legiuitorul a exclus din sfera de competență a tribunalului cererile date prin lege în ”competența altor instanțe”, fiind vorba așadar nu doar de instanțele judecătorești, ci și de orice alte organe cu activitate jurisdicțională.
Față de dispozițiile art.95 pct.1 și ale art.94 pct.1 lit.j) NCPC, se poate observa că există două criterii în raport de care se determină competența de primă instanță a tribunalului, și anume, criteriul valoric și criteriul privind inexistența unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe.
Raportând situația din prezenta cauză la cele două criterii, instanța reține inaplicabilitatea criteriului valoric, atât în considerarea conținutului normei de la art.94 pct.1 lit.j) NCPC care privește orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cât și a dispozițiilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, care prevăd că litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun.
În acest sens, este de subliniat că fiind vorba de un domeniu reglementat de o lege specială în cuprinsul căreia nu este prevăzută competența de primă instanță a judecătoriei, iar până la . Noului Cod de procedură civilă aceste litigii au fost judecate în primă instanță doar de către tribunale, nu există nicio rațiune pentru a considera că în materia drepturilor de proprietate intelectuală sunt incidente dispozițiile referitoare la criteriul valoric pentru delimitarea ariei de competență a celor două instanțe.
Astfel, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” are tocmai rolul de a evidenția caracterul de litigiu de drept comun, iar nu de litigiu specializat. În cazul în care s-ar fi urmărit prin textul art.94 pct.1 lit.j) NCPC doar o delimitare la nivel valoric a competenței, fără a se ține seama de natura litigiului, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” nici nu ar mai fost necesară, fiind suficient să se scrie “orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv”.
De altfel, dacă legiuitorul intenționa să confere judecătoriilor competența de soluționare în primă instanță a acestor litigii ar fi prevăzut în mod expres aceasta, procedând la modificarea în mod corespunzător a prevederilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, sau cel puțin ar fi adoptat în paralel și un set de măsuri legislative privind înființarea la nivelul judecătoriilor de complete specializate pentru litigiile în materia drepturilor de proprietate intelectuală, date fiind particularitățile stricte ale materiei și inexistența acestei categorii de litigii pe rolul judecătoriilor.
Astfel, dispozițiile art.2 pct.1 lit.e) din codul de procedură civilă anterior, atribuiau competență de primă instanță tribunalului pentru procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială. Or, nepreluarea ad litteram în actualul Cod de procedură civilă a acestui text legal, precum și a celor care privesc, spre exemplu, litigiile de muncă, contenciosul administrativ, procesele și cererile în materie de expropriere, nu poate fi privită nici ca o lipsă de acuratețe a legiuitorului în reglementarea competenței, din moment ce art.95 pct.1 NCPC stabilește în mod clar care este competența de primă instanță a tribunalului și care sunt criteriile în raport de care se determină această competență pentru fiecare caz concret dedus judecății.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, dând astfel eficiență criteriului privind inexistența unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe. Va constata ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA cu sediul în sector 1, București, .. 88B și pe pârât ., cu sediul în B., .-3, . B., în favoarea Tribunalului București.
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza Curții de Apel București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru grefier aflat în CO semnează grefier șef
Red. PDP 14.04.2015
| ← Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 4667/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2398/2015. Judecătoria... → |
|---|
