Pretenţii. Sentința nr. 2948/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 2948/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 2948/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2948/2015

Ședința publică de la 17.02.2015

Instanta constituita din:

Președinte A. A. P.

Grefier E. A. S.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. F., în contradictoriu cu pârâții S. C., W. H. LTD, W. R. S.A., W. C. SERVICES S.R.L., S.C. S. S. STOCK EXCHANGE S.A., A. DE S. FINANCIARA ASF., având ca obiect pretenții.

Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 27.01.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.02.2015, 10.02.2015, 17.02.2015 când:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.12.2012, sub nr._ , reclamantul F. G. a solicitat instanței obligarea în solidar a pârâților C. S., W. H. LTD, W. R. S.A., W. C. SERVICES S.R.L., S.C. S. S. STOCK EXCHANGE S.A. și COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, la plata sumei de 34.381,90 USD reprezentând prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârâtul C. S. în calitate de autor, cu participarea tuturor celorlalți pârâți; obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente calculată începând cu data de 27.06.2012 până la restituirea efectivă a debitului principal; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, la data de 16.07.2009, în calitate de proprietar al grupului de Presă B. a încheiat la sediul ziarului B., în nume personal, contractul de servicii de investiții financiare nr. 433/16.07.2009 cu W. H. LTD prin C. S., manager W.. Conform datelor cuprinse în cartea de vizită, din cuprinsul acesteia lipsea precizarea că este vorba de H. LTD, precizare ce lipsește și din înscrisurile de pe mapa care a conținut documentația contractului. De asemenea, această precizare nu a fost făcută nici măcar verbal de către C. S. în cursul întrevederii în care a fost semnat contractul. S-a arătat că la momentul respectiv pârâtul C. S. era cunoscut drept acționar principal și președinte al W. R. S.A. fără a fi cunoscut că acesta deținea o entitate offshore cu sediul în Insulele Virgine Britanice, a cărei reprezentanță în România avea sediul la aceeași adresă ca pârâta W. R. S.A. Astfel, omisiunea particulelor H. LTD a indus confuzia între cele două entități, sădind înșelător convingerea că actul a fost semnat cu W. R. S.A.

Reclamantul a arătat că determinant în decizia de investiții a fost angajamentul pârâtului C. S. de a nu investi banii pe piața de capital românească, motivat de faptul că reclamantul comenta evoluțiile pârâtului prin intermediul articolelor din ziarul B.. Totodată s-a arătat că reclamantul a solicitat pârâtului C. S. să deschisă un cont discreționar astfel încât să nu fie consultat niciodată cu privire la deciziile concrete de investire a banilor și nici cu privire la instrumentele în care au fost investiți banii.

S-a mai arătat că numai clauza returnării banilor investiți și cea a investițiilor exclusive pe piața de capital externă au fost analizele efectuate asupra contractului, reclamantul susținând că nu a verificat numele entității cu care a încheiat contractul. După semnarea contractului, la data de 22.07.2009 a fost virată suma de 20.000 euro în contul indicat de pârâtul C. S., prin intermediul casieriei ziarului B.. Ulterior, cu toate că ceruse să nu fie informat, au fost primite zilnic prin e-mail, de la pârâta W. R. S.A. informații continue privind mersul investiției.

La data de 20.06.2012 reclamantul a solicitat retragerea sumei de 5000 USD însă banii nu au fost depuși în contul personal motiv pentru care reclamantul a decis ca la data de 27.06.2012 să închidă contul, transmițând un e-mail către una din persoanele de contact. Cu toate că a îndeplinit formalitățile necesare, s-a susținut că banii nu au mai fost virați în cont. La data de 30.08.2012 a fost formulată o cerere scrisă de retragere a soldului, înregistrată la W. R. sub nr. 02/30.08.2012 însă aceasta a rămas fără răspuns iar ulterior a început scandalul mediatic în care a fost implicat pârâtul C. S..

Reclamantul a arătat că prejudiciul suferit este o urmare directă a acțiunii de înșelătorie complexă a pârâtului C. S. și a celorlalți pârâți care au participat în calitate de complici, tăinuitori sau favorizatori la săvârșirea faptei ilicite.

În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale s-a arătat că fapta ilicită a pârâtului C. S. constă în aproprierea de către acesta a sumelor investite iar la săvârșirea acestei fapte ilicite și-au adus contribuția toți ceilalți pârâți, motiv pentru care se solicită tragerea la răspundere în solidar. Reclamantul a susținut că personalitatea juridică a pârâtei W. H. LTD nu este opozabilă, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 193 C.civ din 2009. Ca urmare a inopozabilității personalității juridice a pârâtei, intervine răspunderea pârâtului C. S. în calitate de constituent al acestei societăți și persoană care a exercitat controlul asupra societăților implicate și răspunderea celorlalți pârâți care au participat la producerea prejudiciului.

Referitor la aplicarea art. 193 C.civ s-a arătat că personalitatea juridică a W. H. LTD ascunde frauda care a fost deja dovedită în urma investigațiilor efectuate de instituțiile competente din materia pieței de capital, prin sancționarea contravențională a pârâtului C. S. și a pârâtei W. R. S.A. A fost invocată cauza ilicită a contractului, astfel cum este definită de disp. art. 137 C.civ, contractul reprezentând un instrument de fraudă la lege, urmărindu-se eludarea legii române prin crearea fictivă a unei societăți de tip H., structura folosită de pârâtul C. S. fiind recunoscută în practică și doctrină ca un paravan pentru săvârșirea unor fapte ilicite. Astfel, pârâtul a sustras activitatea acestei societăți de la controlul permanent pe care CNVM îl exercită asupra SSIF –urilor autorizate în România.

O dovadă în sensul confuzie de patrimonii s-a susținut că este ordonanța de sancționare emisă de CNVM nr. 367/01.11.2012 prin care s-a constatat că pârâta W. R. S.A. a păstra disponibilități proprii în conturile destinate păstrării fondurilor clienților, cu încălcarea disp. art. 90 și 91 din regulamentul CNVM nr. 32/2006.

Reclamantul a mai arătat că beneficiază de prezumția de bună-credință, în baza art. 14 al. 2 C.civ din 2009, contractul fiind încheiat având în vedere notorietatea de care pârâtul C. S. se bucura în materia pieței de capital.

Referitor la caracterul solidar al răspunderii delictuale, reclamantul a arătat că pârâții au calitatea de participanți la frauda comisă de pârâtul C. S., fiind invocate disp. art. 1369 și 1370 C.civ din 2009. Astfel, calitatea de autor al faptei o deține pârâtul C. S. care a gândit și a implementat întreaga schemă frauduloasă, folosindu-se de personalitatea juridică aparentă a W. H. LTD prin intermediul căreia a desfășurat în mod idrect și nemijlocit activitatea ilicită.

S-a arătat că pârâta W. R. S.A. este participantul cheie în cadrul structurii complexe controlate de autor, pretinsele tranzacții ale W. H. LTD fiind realizate prin intermediul W. R. S.A., activitățile celor două societăți fiind greu de separat, aspect constatat prin ordonanța CNVM nr. 367/2012. Cu privire la răspunderea W. C. SERVICES, s-a arătat că participarea acestei societăți nu poate fi pusă la îndoială, din informațiile existente în registrul Comerțului rezultând că asociatul unic este chiar pârâta W. H. LTD. Răspunderea CNVM intervine ca urmare a neglijenței de care a dat dovadă, prin inacțiunea sa devenind un complice și tăinuitor al fraudei realizate de pârâtul C. S.. Astfel, această pârâtă trebuia să realizeze un control continuu în zona de monopol a SSIF –urilor, pentru a impune menținerea activității în limitele legale însă prin neglijența sa, CNVM a dat dovadă de lipsă de diligență, eșuând în atingerea unui din obiectivele principale, respectiv protecția investitorilor. Un alt indiciu al participării pârâtei la săvârșirea faptei ilicite este acțiunea acesteia de amânare a Adunării generale a Acționarilor S. care ar fi trebuit să aibă loc la data de 22/23.09.2012. S.C S. S. a fost un instrument folosit de pârâtul C. S., acesta folosindu-se de S. și de calitatea sa de președinte al acestei societăți, pentru a tranzacționa pe această piață banii clienților pe care ar fi trebuit să îi tranzacționeze pe piețele externe.

Prejudiciul constă în suma de 34.381,90 USD, astfel cum reiese din ultima raportare asupra soldului reclamantului, acesta rezultând neîndoielnic din fapta ilicită a pârâtului de apropriere a sumelor de bani care aparțineau reclamantului.

Reclamantul a susținut că vinovăția pârâtului C. S. este notorie, acesta constituind cu intenție o structură frauduloasă prin intermediul căreia a reușit să își însușească banii aparținând reclamantului. Au fost invocate disp. art. 1358 C.civ din 2009, cauză de agravare a răspunderii civile, față de calitatea pârâtului C. S. de profesionist al pieței de capital.

Referitor la plata dobânzii legale, s-a arătat că o dată cu repararea prejudiciului prin restituirea debitului principal se impune și acordarea dobânzii legale aferente acestei sume, de la data la care reclamantul a solicitat închiderea contului, respectiv 27.06.2012 și până la restituirea efectivă a sumei, în baza art. 1523 al. 2 C.civ.

În drept au fost invocate disp. art. 193 al. 2 C.civ, art. 1369, 1370 și 1357 C.civ, legea 297/2004, regulamentul 32/2006, regulamentul CNVM 3/2006 iar în probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu.

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 4055 lei – f. 218.

La data de 12.06.2013 pârâtul C. S. a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția necompetenței instanțelor românești și excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că simpla nerespectare a dispozițiilor contractuale nu conduce la ideea inopozabilității personalității juridice a pârâtei W. H. LTD, reclamantul creînd deliberat o confuzie între ideea de culpă în nerespectarea dispozițiilor contractuale și ideea de fraudă.

Pârâtul a susținut că reclamantul nu aduce nicio dovadă în susținerea sa privind fapta ilicită constând în aproprierea de către pârâtul C. S. a sumelor investite de reclamant. De asemenea, s-a arătat că sancționarea contravențională a persoanelor din conducerea unor societăți comerciale nu conduce în mod automat la concluzia că în contractele cu terți, acea societate ar fi avut o conduită ilicită. De altfel, pârâtul a apreciat că reclamantul a recurs la artificiul invocării răspunderii delictuale întrucât nu are argumente concrete raportate la contractul încheiat care să justifice atragerea unei răspunderi contractuale. S-a mai arătat că reclamantul confundă notorietatea cu excesiva mediatizare, alegațiile acestuia neavând un suport probatoriu concret iar singura faptă ilicită invocată de reclamant, este în fapt contractul.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 și urm. C.proc.civ, art. 969 și urm. C.civ iar în probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori.

La data de 14.06.2013 pârâta W. R. S.A. a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe disp. art. 193 C.civ, inadmisibilității acțiunii în răspundere civilă delictuală, excepția necompetenței instanțelor românești din România și excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că reclamantul nu a încheiat niciodată un contract de servicii financiare cu pârâta W. R. și nici nu l-a determinat pe C. S. să cauzeze un prejudiciu, nu l-a ajutat și nici nu a tăinuit bunuri.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 și urm C.proc.civ iar în probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriu.

La termenul de judecată din data de 18.06.2013 pârâta A.S.F. (fosta C.N.V.M.) a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția necompetenței generale și excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe disp. art. 702 indice C.proc.civ, a inadmisibilității acțiunii în răspundere civilă delictuală și excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea pe fond s-a arătat că W. H. LTD și W. R. S.A. sunt două societăți distincte iar prin vizualizarea informațiilor afișate pe site-ul CNVM reclamantul ar fi putut cu ușurință să se informeze dacă pârâta W. H. LTD se află pe lista intermediarilor autorizați de CNVM să tranzacționeze pe teritoriul României. S-a mai arătat că reclamantul a recunoscut că nu a dat dovadă de diligență în semnarea contractului iar plata efectuată la data încheierii contractului nu s-a realizat în niciunul din conturile W. R. S.A.

Cu privire la reținerea în ordonanța CNVM nr. 367/2012 a constatării referitoare la păstrarea de disponibilități proprii ale W. R. S.A. în conturile destinate fondurilor clienților, s-a arătat că încălcarea disp. art. 90 și 91 din Regulamentul CNVM 32/2006 se referă că la anumite date W. R. S.A. deținea în conturile bancare utilizate pentru decontare, pentru păstrarea disponibilităților bănești și în casierie, sume superioare fondurilor clienților creditori, aspect ce nu probează susținerea reclamantului în sensul confuziei de patrimonii. În cuprinsul ordonanțelor de sancționare contravențională nu s-a reținut că pretinsele tranzacții pe care W. H. LTD le-ar fi făcut pe piețele externe, erau efectuate și pe piețele din România, în special pe platforma S.. S-a arătat că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 154,157 din legea 105/1992, art. 998-999 C.civ, art. 1270, 1357 C.civ din 2009, art. 24 C.civ, O.U.G. 25/2002, legea 297/2004, legea 554/2002.

La aceeași dată pârâta S.C. S. S. STOCK EXCHANGE S.A. a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării s-a arătat că singurul aspect care se impută pârâtei este faptul că pârâtul C. S. a avut calitatea de președinte și că această societatea a fost folosită ca instrument de către pârât. Reclamantul nu indică în ce constă fapta săvârșiră de pârâtă și nici celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, nefiind dovedită îndeplinirea condițiilor acestei răspunderi.

Pârâta a mai arătat că nu este menționată nicio acțiune nici simultană și nici succesivă a pârâtei fără să se poată stabili că prejudiciul a fost cauzat prin fapta vreunuia dintre pârâții indicați. Mai mult, din chiar acțiunea formulată ar rezulta că pârâții au acționat unii împotriva altora.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 și urm C.proc.civ iar în probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul reclamantului.

La data de 27.08.2013 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările pârâților, solicitând instanței respingerea excepțiilor și înlăturarea apărărilor. S-a mai susținut că frauda săvârșită de pârâtul C. S. realizată prin intermediul societăților pe care le controla, este notorie și a fost recunoscută public de către pârât, fiind astfel îndeplinită una din condițiile art. 193 al. 2 C.civ. De asemenea s-a reținut că efectuarea controalelor și retragerea autorizației W. R. S.A., ulterior plecării pârâtului, nu reprezintă o coincidență astfel încât sancționarea demonstrează pe deplin temeinicia cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din data de 19.11.2013 instanța a respins ca neîntemeiate excepția necompetenței generale, excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității acțiunii.

La solicitarea instanței, la data de 08.01.2014 reclamantul a formulat o precizare a acțiunii, arătând că fapta ilicită constă în însușirea sumei de 34.381,90 USD de către pârâtul C. S., faptă la care au contribuit și ceilalți pârâți. Reclamantul a mai arătat că a fost lipsit de sumele aflate în contul său o dată cu fuga lui C. S. din țară. Referitor la data săvârșirii faptei ilicite, s-a susținut că săvârșirea acesteia se plasează în perioada cuprinsă între 20.06.2012 și data plecării din țară a pârâtului, momentul desăvârșirii faptei ilicite fiind acela în care reclamantul a constatat că a fost lipsit definitiv de suma de bani, cel mai târziu la începutul lunii octombrie a anului 2012. Au fost reiterate susținerile din cuprinsul acțiunii.

La termenul de judecată din data de 09.12.2014 instanța a dispus disjungerea cauzei privind pârâta W. H. având în vedere neîndeplinirea procedurii de citare cu aceasta și solicitarea de renunțare la judecată formulată de reclamant, privind această pârâtă.

În baza art. 167 C.proc.civ instanța a încuviințat proba cu înscrisurile anexate dosarului.

Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

În baza art. 137 C.proc.civ, conform căruia „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii” instanța va soluționa cu prioritate excepția inadmisibilității și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, excepții de fond, absolute și peremptorii.

În ceea ce privește inadmisibilitatea, instanța reține că reclamantul a indicat expres că pretinsa faptă ilicită a fost săvârșită începând cu data de 20.06.2012, astfel încât raportat la această dată constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 2009 astfel încât este admisibilă susținerea privind aplicarea disp. art. 193 al. 2 C.civ din 2009, caracterul întemeiat sau neîntemeiat al acesteia urmând a fi analizat pe fondul cauzei. Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive, reținând că reclamantul a indicat atât în acțiune cât și în precizarea ulterioară, faptele pe care le impută fiecărei persoane chemată în judecată și văzând că temeiul prezentei cauze este răspunderea civilă delictuală, instanța apreciază că în aparență toți pârâții justifică calitatea procesuală necesară pentru a sta în judecată în calitate de pârâți, urmând ca pe fond instanța să analizeze îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale față de aceștia.

În fapt, la data de 16.07.2009 între reclamantul F. G. și numita W. H. LTD reprezentată legal prin pârâtul C. S., s-a încheiat contractul nr. 433/2009 având ca obiect numirea de către reclamant a societății W. H. LTD în calitate de broker sau reprezentant pentru executarea ordinelor de cumpărare sau de vânzare ale clientului și furnizarea de servicii de investiții stabilite de comun acord de către părți. Contractul a fost redactata în limba engleză și însușit de ambele părți prin semnătură și ștampilă.

În baza acestui contract, la data de 22.07.2009 reclamantul a transferat suma de 20.000 euro în contul beneficiarului W. HLODING LTD, cu datele de identificare menționate în contract, astfel cum reiese din cuprinsul dispoziției de plată externă emisă de Banca Transilvania, anexată la fila 56. Prin urmare, raportat la faptul că acest contract a fost redactat în limba engleză precum și la mențiunile din cuprinsul dispoziției de plată anexată, instanța înlătură ca vădit neîntemeiată susținerea reclamantului în sensul că nu a avut cunoștință despre încheierea contractului mai sus menționat cu W. H. LTD. Din contră, numele acestei societăți și datele de identificare, astfel cum au fost prevăzute în contract, au fost indicate de către reclamant personal în dispoziția de plată adresată băncii, în dreptul beneficiarului acestei dispoziții. Este evident așadar faptul că lipsa din cuprinsul cărții de vizită a particulelor LTD nu a sădit înșelător convingerea că actul a fost semnat cu W. R. S.A. De altfel, reclamantul nu poate invoca cu succes în prezenta acțiune, având ca obiect pretenții, propria culpă, recunoscută în cuprinsul acțiunii, în sensul că nu a citit contractul pe care l-a semnat, mai ales în condițiile în care acesta deținea calitatea de director al ziarului B., după cum a fost indicat în cuprinsul acțiunii. Mai mult, cunoscând așadar persoana cu care a fost încheiat contractul, reclamantul avea posibilitatea de a se informa dacă pârâta W. H. LTD se află pe lista intermediarilor autorizați de CNVM să tranzacționeze pe teritoriul României prin vizualizarea informațiilor afișate pe site-ul CNVM.

Pe cale de consecință reclamantul a probat încheierea contractului cu W. H. LTD și remiterea prin ordin de plată a sumei de 20.000 euro către această societate.

Pe parcursul derulării contractului, reclamantul a fost înștiințat prin e-mail, de diferite persoane, asupra investiției sale. Faptul că anumite persoane cu care reclamantul a ținut legătura referitor la contul său aveau raporturi de muncă și cu pârâta W. R. S.A., nu conduce la concluzia că societatea W. H. LTD nu există. Mai mult, astfel cum mai sus s-a dovedit, cunoscând că actul a fost încheiat cu numita W. H. LTD, reclamantul nu a solicitat amănunte acestei din urmă societăți sau reprezentantului legal al acesteia, privind calitatea persoanelor care îi transmiteau informații cu privire la contul său. Acest aspect este în opinia instanței de subliniat, în condițiile în care, după cum reține chiar reclamantul în acțiune, acesta comenta evoluțiile pârâtului C. S. și ale pârâtei W. R. S.A. prin intermediul articolelor din ziarul B., al cărui director era la momentul încheierii contractului.

După cum reiese din cuprinsul e-mail-urilor anexate la dosar, la data de 20.06.2012 reclamantul a solicitat numitului A. M. restituirea sumei de 5000 USD din suma inițial învestită. Având în vedere că suma solicitată nu a fost remisă, astfel cum reiese din cuprinsul înscrisului anexat la dosar la fila 57, reclamantul a adus la cunoștința W. H. LTD, prin reprezentanța sa din București, anularea imediată a împuternicirii conferite conform contractului și a interzis efectuarea oricărei tranzacții în numele său, solicitând remiterea imediată a soldului contului personal. Instanța remarcă și din cuprinsul acestui înscris faptul că reclamantul a avut cunoștința că actul de împuternicire, respectiv contractul nr. 433/2009 a fost încheiat cu W. H. LTD, solicitând acestei din urmă societăți încetarea imediată a împuternicirii acordate. De altfel, cererea a fost transmisă spre știință acestei societăți, cu adresa reprezentanței sale din România, cererea purtând ștampila W. H. LTD prin reprezentanța București. Nu s-a anexat la dosar un răspuns al W. H. LTD și nici nu s-a făcut dovada remiterii sumei de bani solicitată de reclamant.

Faptul că reprezentanța societății cocontractante avea același sediu cu cel al pârâtei W. R. S.A. și W. C. SERVICES nu este de natură a dovedi inexistența acestei societăți și nici o complicitate frauduloasă existentă între cele două societăți și pârâtul C. S.. De altfel, instanța a fost învestită cu soluționarea cauzei privind răspunderea civilă delictuală a pârâtului C. S. și a celorlalți pârâți cu privire la pretinsa faptă de apropriere a sumei de bani și nu cu privire la o faptă de înființare frauduloasă a unei societăți offshore de către același pârât. În cazul în care fapta ilicită ar fi constat în înființarea unei astfel de societăți, având drept consecință prejudiciul produs reclamantului, prezenta acțiune ar fi fost judecată în conformitate cu dispozițiile Vechiului Cod Civil. Or, la solicitarea instanței reclamantul a precizat expres că fapta a fost săvârșită în cursul anului 2012, așadar ulterior înființării și funcționării W. H. LTD.

În drept potrivit art. 1357 cod civilcel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. Instanța constată că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere întrunirea cumulativă a următoarelor patru condiții: 1. existența unei fapte ilicite; 2. existența unui prejudiciu; 3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; 4. existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.

În speță, nu este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite a pârâtului C. S. și pe cale de consecință, față de argumentele invocate, nici ale celorlalți pârâți, cererea fiind vădit neîntemeiată.

Astfel, fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane. Reclamantul a susținut că fapta ilicită constă în aproprierea unei sume de bani însă nu a făcut dovada pretinsei fapte ilicite a pârâților și nici nu a indicat modalitatea sau momentul la care s-a produs aproprierea efectivă a sumei.

În speța de față, în vederea dovedirii aproprierii acestei sume era necesar ca reclamantul să probeze remiterea sumei în patrimoniul pârâtului C. S. ori sustragerea acestei sume din conturile W. H. LTD de către pârât, însă reclamantul nu a probat aceste susțineri, limitându-se la a dovedi remiterea sumei de 20.000 euro către W. H. LTD ca urmare a contractului încheiat cu aceasta, și la a susține că în fapt adevăratul beneficiar al sumei era pârâtul C. S.. Faptul că pârâtul era reprezentantul legal al acestei societăți, nu este de natură a dovedi însușirea banilor de către acesta, de vreme ce patrimoniul reprezentantului legal nu se confundă cu patrimoniul persoanei juridice.

Instanța constată că reclamantul nu a probat inexistenței persoanei juridice W. H. LTD și nici a inexistenței unui patrimoniu propriu al acesteia. Or, până la proba contrară, această societate a fost legal înființată, fiindu-i atribuite în țara de origine elemente de identificare. Înscrisul anexat de reclamantă la fila 180 vol II - reprezentând o captație a paginii de internet, în primul rând nu reprezintă un răspuns oficial al acestei instituții (FSC) și în al doilea rând nu face dovada inexistenței acestei persoane juridice ci eventual a unor nereguli în activitatea sa.

Referitor la notorietatea invocată de reclamant, se reține că aceasta este confundată cu mediatizarea excesivă a cazului. Or, până la data pronunțării prezentei hotărâri, afirmațiile susținute în presă la data mediatizării acestui caz, nu au fost confirmate prin condamnarea pârâtului pentru realizarea unei fapte de natură penală. De altfel, faptele mediatizate invocate și susținute ca temei pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, nu au format obiectul vreunei cercetări penale iar din înscrisurile anexate nu reiese însușirea sumei de bani ce face obiectul prezentului dosar.

Din contră, singurul aspect probat de reclamant este încheierea contractului nr. 433/2009 și virarea sumei de 20.000 euro către W. H. LTD, precum și încercările acestuia de recuperare a sumei existente în cont la data formulării cererii de restituire. Reclamantul nu a dovedit inexistența sau inopozabilitatea persoanei juridice cocontractante și nici faptul că ulterior încheierii contractului, suma solicitată a fost trecută din conturile W. H. LTD în contul personal al pârâtului C. S., pentru a putea susține aproprierea acestei sume de către pârât.

De altfel, analizând cuprinsul acțiunii și a precizării formulate la solicitarea instanței, se constată că nici reclamantul nu poate preciza cu certitudine data săvârșirii faptei, de vreme ce în timp ce indică un moment de început, respectiv 20.06.2012 în cuprinsul precizării dar și al acțiunii, vorbește despre comportamentul fraudulos al pârâtului C. S. care s-a folosit de o societate de tip holding, în vederea sustragerii sumelor investite. Din analiza întregii acțiuni reiese cu evidență că în timp ce se susține că fapta a fost săvârșită în cursul anului 2012, reclamantul arată că pârâtul C. S. a creat toate mijloacele necesare în vederea desfășurării unei activități frauduloase, în primul rând prin crearea unei societăți tip holding inexistente, în al doilea rând prin alegerea reprezentanței la sediul W. R. S.A. și apoi prin calitatea de unic asociat al W. H. LTD în cadrul W. C. SERVICES. Urmărind firul acestui raționament, se poate concluziona că în fapt fapta imputată pârâtului C. S. a început la data desfășurării acestor activități frauduloase, aproprierea banilor fiind o consecință a faptei ilicite de desfășurare a activităților frauduloase. Or, în acest ultim caz, nu și-ar mai găsit aplicabilitatea dispozițiile Codului civil din 2009.

Referitor la dispozițiile art. 193 al. 2 C.civ din 2009, invocate de reclamant, instanța reține că susținerile privind falsa personalitate juridică a numitei W. H. LTD nu au fost însoțite de dovezi. Astfel, contrar susținerilor reclamantului, frauda nu reiese din cuprinsul investigațiilor CNVM, din cuprinsul actelor de sancționare contravențională și nici din ordonanța CNVM nr. 367/2012. Ordonanța privește încălcarea disp. art. 90 și art. 91 al. 1 lit. E din regulamentul CNVM nr. 32/2006, referitoare la faptul că W. R. S.A. deținea în conturile bancare sume superioare fondurilor clienților creditori iar restul actelor de sancționare se referră la încălcarea altor dispoziții legale de către pârâtul C. S. și de alți angajați ai W. R. S.A., fără legătură însă cu pretinsa fapta.

Așadar sancționările invocate nu au nicio legătură cu fapta ce face obiectul prezentei judecăți și nu fac dovada susținerii reclamantului privind crearea unei confuzii de patrimonii între C. S. și W. H. LTD. Totodată, se reține că nu s-a probat nici lipsa de organizare a acestei societăți și nici restul afirmațiilor privind personalitatea juridică aparentă a W. H. LTD, reclamantul afirmând, fără a proba, că organizarea proprie a W. H. nu există.

Instanța constată că nu a fost învestită cu acțiunea în nulitatea contractului pentru cauză ilicită iar reclamantul nu a indicat existența unei hotărâri judecătorești de constatare a nulității absolute a contractului, astfel încât este înlăturată susținerea privind cauza ilicită a contractului.

Față de aceste aspecte instanța reține că reclamantul nu a reușit să dovedească susținerea conform căreia personalitatea juridică a W. H. LTD ascunde frauda și pe cale de consecință nici îndeplinirea condițiilor prevăzute de disp. art. 193 al. 2 C.civ astfel încât personalitatea juridică a W. H. LTD îi este opozabilă. Mai mult, se reține că în calitate de director al ziarului B., este greu de crezut că reclamantul nu avea cunoștință de existența acestor societăți de tip offshore și că nu a semnat contractul cu o astfel de societate, în deplină cunoștință de cauză.

Având în vedere că ceilalți pârâți au fost chemați în judecată în calitate de complici, favorizatori și tăinuitori ai presupusei fapte ilicite săvârșită de pârâtul C. S. în sensul că aceștia și-au adus contribuția la fapta ilicită săvârșită de pârât, și văzând că instanța a reținut că în sarcina pârâtului nu poate fi reținută existența faptei ilicite alegate, se reține că nici faptele de complicitate, tăinuire și favorizare nu există, nefiind în ființă fapta ilicită principală. Faptul că reclamantul a ținut legătura cu anumiți reprezentanți ai W. R. S.A. referitor la investiția realizată prin contractul încheiat cu W. H. LTD, nu probează confuziunea de patrimonii și inexistența acestei din urmă societăți și nici faptul că W. R. S.A. era un paravan pentru activități ilicite. Totodată, astfel cum mai sus s-a reținut, ordonanța de sancționare nr. 37/2012 nu are nicio legătură cu activitatea W. H. LTD, nu probează confuziunea de patrimonii între cele două societăți și nici faptul că pretinsele tranzacții pe care W. H. LTD le-ar fi făcut pe piețele externe erau efectuate și pe piețele din România. Singurul aspect probat este sancționarea contravențională, pentru fapte de altă natură decât cea alegată în prezenta acțiune, a W. R. S.A. și a pârâtului S. C., fapte ce nu fac obiectul prezentei cauze. Totodată, susținerea conform căreia W. H. LTD era singurul asociat al W. C. SERVICES nu este de natură a conduce la concluzia inexistenței W. H. LTD și nici la concluzia unui comportament ilicit, favorizator al pârâtei W. C. SERVICES. Referitor la pârâta S.C. S. S., simplul fapt al deținerii calității de președinte al acestei societăți de către pârâtul C. S., nu dovedește un comportament ilicit al societății în întregime. Mai mult, după cum reiese din acțiune, chiar presupunând adevărate susținerile reclamantului, acestei societăți nu i se reproșează săvârșirea unei fapte, chiar reclamantul indicând că S. a fost un instrument, că pârâtul s-ar fi folosit de această societate în activitatea sa pretins frauduloasă.

În ceea ce privește răspunderea CNVM – în prezent A.S.F., instanța reține că W. H. LTD se află în afara jurisdicției A.S.F. astfel încât aceasta nu avea competența de a desfășura un control de legalitate privind activitatea acestei societăți iar referitor la activitatea W. R. S.A., astfel cum mai sus s-a reținut, aceasta a fost sancționată contravențional de către A.S.F, însă pentru fapte ce nu au legătură cu prezenta cauză. Instanța apreciază că nu se poate reține în sarcina acestei pârâte existența unei neglijențe în modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de supraveghere, din contră controalele efectuate și sancțiunile aplicate precum și publicarea constantă pe site a societăților autorizate de C.N.V.M. și a celor care nu sunt autorizate, dovedind cu prisosință atitudinea diligentă și respectarea atribuțiilor de control și supraveghere ce îi revin în temeiul legii și statutului aprobat prin O.G. 25/2002. Totodată, se reține că amânarea Adunării Generale a acționarilor S. S. STOCK EXCHANGE S.A. prin ordonanța 320/2012 s-a realizat până la soluționarea contestațiilor, instanța apreciind că acest aspect nu probează participarea A.S.F. la săvârșirea unei fraude și nici o eventuală înlesnire a unui comportament fraudulos.

Având în vedere că nu este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite și văzând caracterul cumulativ necesar a fi îndeplinit în cazul condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța nu va mai analiza existența celorlalte elemente ale acestei răspunderi.

Referitor însă la prejudiciu, se subliniază că prin prezenta hotărâre instanța nu neagă existența unui prejudiciu cauzat reclamantului. Cu toate acestea, din ansamblul probatoriului administrat în cauză, apreciază că fapta generatoare a prejudiciului suferit de către reclamant este o eventuală neexecutare a contractului de către W. H. LTD, societate cu care reclamantul a semnat contractul nr. 433/2009. În cazul în care reclamantul apreciază că prejudiciul său derivă din neexecutarea contractului ori apreciază că există o cauză de nulitate absolută a contractului încheiat cu pârâta W. H. LTD, acesta are la dispoziție acțiunea în răspundere contractuală sau acțiunea în constatare nulității absolute a contractului.

Dând eficiență considerentelor mai sus expuse instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată. Totodată, față de manifestarea de voință a pârâtelor exprimată în ședința din data de 27.01.2015, instanța va lua act de faptul pârâții W. R. S.A., C. S. și S.C. S. S. STOCK EXCHANGE S.A. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâți prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G. F. cu domiciliul ales în sector 3, București, .. 223, . cu pârâții S. C. cu domiciliul în sector 1, București, CALEA DOROBANTILOR, nr. 126-130, . in sector 1, București, ., ., . LTD cu sediul în sector 1, București, .. 14, W. R. S.A. cu sediul în sector 1, București, .. 14, W. C. SERVICES S.R.L. cu sediul în sector 1, București, .. 14, S.C. S. S. STOCK EXCHANGE S.A. cu sediul în S., PIAȚA A. V. -_, nr. 9 - 19, . S. FINANCIARA ASF. cu sediul în sector 3, București, . .

Ia act de faptul pârâții W. R. S.A., C. S. și S.C. S. S. STOCK EXCHANGE S.A. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astazi, 17.02.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Red/dact A.A.P/E.A.S

8 EX 25.08.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2948/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI