Pretenţii. Sentința nr. 4514/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4514/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 4514/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civila nr. 4514/2015
Ședința publică din data de 09.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ELENA ANDREEA NEŢOIU
GREFIER: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și pe pârâta ADMINISTRAȚIA S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publica de la 16.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 23.02.2015, 02.03.2015 si 09.03.2015, când a hotărât:
Dupa deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la aceasta instanta sub nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, sector 1, ..51, avand număr de ordine la Registrul Comerțului J40/_/2001, cod unic de înregistrare_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la CABINET DE AVOCAT "P. D.", din sector 5, București, ..1, .. 3, birou A3, a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA S., cu sediul in sector 1, București, ..1, cod fiscal_, solicitând obligarea paratei la plata sumei de 780,27 lei cu titlu de debit principal reprezentand despagubiri, sumei de 192,54 lei cu titlu de dobanda legala calculata asupra sumei de 780,27 lei de la data de 13.10.2011 si pana la data de 18.07.2014, precum si sa plateasca in continuare dobanda legala calculata asupra sumei de 780,27 lei pana la data achitarii integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, prin actiunea initiala, raspunsul la intampinare si concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Administrația S. ca neîntemeiata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.36 C.pr.civ., calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecații. Existenta sau inexistenta drepturilor si a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
F. de dispozițiile legale învederate, reclamanta sustine ca exista identitate intre parata Administrația S. si persoana obligata in raportul juridic dedus judecații data fiind calitatea sa de administrator al drumului public, Șoseaua Preciziei, pe care s-a produs evenimentul rutier in urma caruia a fost avariat autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, conform art.2 si anexa nr.1-poziția 335-din H.C.G.M.B. nr.235/2005, coroborate cu art.1 si art.2 din H.C.G.M.B. nr.81/2003.
Prin urmare, reclamanta apreciaza ca susținerile paratei in argumentarea excepției invocate constituie o chestiune de fond.
In privința susținerilor paratei referitoare la faptul ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate de starea tehnica necorespunzatoare a capacelor si gratarelor aferente rețelelor edilitare subterane situate pe teritoriul municipiului București revine administratorului rețelei edilitare subterane, conform art.4-6 din Anexa nr.1 la H.C.G.M.B. nr.306/2002 privind aprobarea Regulamentului privind instalarea capacelor gurilor de acces la rețelele subterane si rasuflatoarelor de gaz si a gratarelor gurilor de scurgere a apelor pluviale pe teritoriul municipiului București, reclamanta arata ca aceste sustineri sunt neintemeiate intrucat faptul ca Primaria Sectorului 6 nu si-a indeplinit obligația de a verifica starea tehnica a capacelor si gratarelor, conform art.5 din H.C.G.M.B. nr.306/2002, nu exonereaza pe parata Administrația S. de obligația legala care ii incumba potrivit art.3 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 de a asigura viabilitatea drumului public.
Totodata, reclamanta sustine ca, din fotografiile efectuate atat de martorul C. C. N., conform declarației date in fata instantei de judecata la termenul din data de 16.02.2015 cat si de inspectorii de dauna ai societatii reclamante, rezulta fara echivoc ca pe . administrarea paratei s-au efectuat lucrări de asfaltare, fiind o diferența de nivel intre gura de canal si soseaua asfaltata.
Or, potrivit art.9 din H.C.G.M.B. nr.306/2002, act normativ cu caracter administrativ invocat chiar de către parata, in cazul lucrărilor de reabilitare, modernizare si dezvoltare a străzilor existente, recepțiile la terminarea lucrărilor si cea finala se vor face in prezenta administratorilor rețelelor subterane ce au in componenta capace si gratare in ampriza străzii si Primăriei Municipiului București.
Prin urmare, parata, aflata in subordinea Primăriei Municipiului București si administrator al drumului public, respectiv . parte la recepția finala a lucrării de reabilitare si este culpa acesteia intrucat nu a semnalat diferența de nivel dintre gura de canal si carosabil.
In privința susținerilor paratei referitoare la faptul ca societatea reclamanta nu a identificat capacul si proprietarul, reclamanta sustine faptul ca era obligația paratei, in calitatea sa de administrator al drumului public, sa identifice capacele necorespunzatoare si sa solicite administratorilor acestuia sa il inlocuiasca conform art.5 din H.C.G.M.B. nr.306/2002.
Reclamanta mai arata ca prin intampinare parata recunoaște ca este administrator al drumului public pe care s-a produs evenimentul rutier, . sale in sensul ca nu este administrator al canalului nu au legătură cu cauza intrucat societatea reclamanta nu a sustinut acest fapt, ci faptul ca parata nu si-a îndeplinit obligațiile legale care ii incumba in calitate de administrator al drumului public.
In privința susținerilor paratei in sensul ca respectiva gura de canal era semnalizata corespunzător, reclamanta arata ca aceasta a fost semnalizata dupa producerea evenimentului rutier din 20.09.2011, respectiv la data de 22.09.2011, asa cum rezulta si din fotografii.
In ipoteza prezentata de parata, evenimentul rutier nu s-ar fi produs si conducătorul autovehiculului cu nr._ ar fi intrat in coliziune cu mijloacele de semnalizare amplasate de parata insa nu exista niciun inscris din care sa rezulte ca parata a dat dispoziție sau a luat masurile necesare semnalizării gurii de canal anterior datei de 20.09.2011.
Se sustine de catre reclamanta ca din analiza materialului probator administrat in cauza, proba cu inscrisuri, expertiza tehnica auto si proba testimoniala rezulta ca sunt indeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paratei Administrația S. pentru prejudiciile cauzate de lucruri prevăzută de art.1000 alin.1 rap. la art.103 din Legea nr.71/2011.
Reclamanta sustine ca prin argumentele expuse prin intampinare, parata confunda raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie cu raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate de lucruri.
Astfel, parata enumera la pagina 2 din intampinare condițiile pe care le apreciaza ca trebuie îndeplinite pentru a fi angajata raspunderea sa civila delictuala, condiții care sunt ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Or, in condițiile in care reclamanta a investit instanta de judecata cu o acțiune in răspundere civila delictuala a paratei pentru prejudiciile cauzate de lucruri reglementata de art.1000 alin.1 din Codul Civil de la 1864 raportat la art.103 din Legea nr.71/2011, reclamanta sustine ca parata isi invoca propria culpa in necunoașterea condițiilor răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a aratat faptul ca pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri trebuie îndeplinite trei condiții: existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate intre lucru si prejudiciu si lucrul trebuie sa se afle in paza juridica a unei persoane.
Astfel, s-a solicitat obligarea paratei Administrația S. la plata sumei de 780,27 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de societatea reclamanta, a dobânzii legale si a dobânzii penalizatoare aferente calculate de la data plații despăgubirilor, 13.10.2011 si pana la achitarea integrala a debitului si la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art.22 din Legea nr.136/1995 coroborat cu art.1000 alin.1 din Codul Civil de la 1864 raportat la art.103 din Legea nr.71/2011, pentru urmatoarele considerente:
La data de 20.09.2011, s-a produs un accident de circulație pe . . . care a fost implicat autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_ condus de dl. C. C. N..
La data de 21.09.2011, dl. C. C. N., in calitate de reprezentant al S.C. B. Auto S.R.L., proprietarul autovehiculului marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_, a avizat reclamanta cu privire la evenimentul rutier produs in data de 20.09.2011, in urma caruia a fost avariat autovehiculul.
Conform declarației date de dl. C. C. N. in fata inspectorilor de dauna ai societatii reclamante, la data de 21.09.2011 cat si in fata instantei de judecata la termenul din data de 16.02.2015, acesta a condus autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_, pe . Cascadelor către . a intrat cu roata din spate . capac.
Având in vedere faptul ca autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_ era asigurat la societatea reclamanta, conform contractului de asigurare facultativa Polița Casco . nr._/14.01.2011 si cererea de despăgubire formulata de asigurat, societatea reclamanta a deschis dosarul de dauna nr.RA18/BU/11/_ si a achitat despăgubiri asiguratului S.C. B. Auto S.R.L., respectiv unitatii service care a reparat autovehiculul, S.C. Autoklass Center S.R.L., pentru prejudiciul suferit-risc asigurat, suma in cuantum de 780,27 lei achitata prin O.P. nr._/13.10.2011.
Având in vedere data incheierii contractului de asigurare facultativa Polița . nr._, 14.01.2011 si data savarsirii faptei ilicite, 20.09.2011, respectiv data producerii evenimentului rutier, in speța se aplica dispozițiile Codului civil de la 1864 si ale Legii nr.136/1995, conform art.103 si art.146 din Legea nr.71/2011: “obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor”; “contractul de asigurare este supus legii in vigoare la data incheierii poliței de asigurare. ”
Conform art.22 din Legea nr.136/1995, in limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane. ”
Conform art.3 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 privind regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “administratorul drumului public este obligat sa asigure viabilitatea acestuia”, in sensul prevăzut de art.2 alin.1 pct.2 din regulament, “ viabilitatea drumului-starea tehnica corespunzătoare a pârtii carosabile, constând in practicabilitatea permanenta a acestuia potrivit reglementarilor specifice sectorului de drum, lipsa obstacolelor si existenta amenajarilor rutiere si a mijloacelor de semnalizare, care sa asigure fluenta si siguranța circulației. ”
Potrivit art.5 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, “administratorul drumului public sau, dupa caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste sau pune in pericol siguranța circulației, si sa ia toate masurile de inlaturare a acestuia”, iar potrivit art.5 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002, “in cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizării necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspund, dupa caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, in condițiile legii. ”
Potrivit art.2 si anexei nr.1-pozitia 335-din H.C.G.M.B. nr.235/2005, coroborate cu art.1 si art.2 din H.C.G.M.B. nr.81/2003, respectiva artera întreținuta necorespunzator, Șoseaua Preciziei, se afla in administrarea paratei Administrația S., iar potrivit art.40 alin.1 coroborat cu art. 8 lit.c din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, in calitatea sa de administrator al drumului public, in speța Șoseaua Preciziei, parata avea obligația sa semnalizeze obstacolul, gura de canal neacoperita din carosabil si sa mențină drumul in stare tehnica corespunzătoare desfășurării traficului in condiții de siguranța, astfel incat paratei Administrația S., in calitate de paznic juridic, ii revine raspunderea pentru avarierea autovehiculului marca Mercedes Benz cu nr._ ca urmare a neindeplinirii sau indeplinirii corespunzătoare a obligației de semnalizare a existentei unui canal neacoperit in care acesta a intrat, respectiv a diferenței de nivel dintre canal si carosabil.
In continuare, reclamanta solicita instantei sa cenzureze susținerile paratei din intampinare referitoare Ia faptul ca societatea reclamanta “a omis sa depună alaturi de celelalte înscrisuri pe care isi întemeiază cererea de chemare in judecata tocmai adresa eliberata de organele de politie care conține declarația conducătorului auto in legătură cu împrejurările in care s-a produs avaria si ca in aceste condiții reclamanta nu face sub nicio forma dovada ca avaria s-a produs datorita unei presupuse guri de canal aflata pe . a faptului ca vinovata de producerea avariei este Administrația S. si nu conducătorul auto”, intrucat parata Administrația S. isi invoca propria culpa in necunoașterea dispozițiilor art.79 alin.2 lit.b din O.U.G. nr.195/2002.
Astfel, potrivit art.79 alin.2 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, este exceptat de obligația de a se prezenta la unitatea de politie pe raza careia s-a produs accidentul pentru întocmirea documentelor de constatare, conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativa de avarii auto, iar accidentul a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.
Prin urmare, sustine reclamanta, in speța sunt incidente dispozițiile art.79 alin.2 lit.b din O.U.G. nr.195/2002 intrucat autovehiculul cu nr._ era asigurat facultativ la societatea reclamanta, iar in eveniment a fost exclusiv avariat acesta, astfel incat susținerea paratei in sensul ca reclamanta nu a depus declarația conducătorului auto data in fata organelor de politie este lipsita de temei legal.
In ceea ce privește susținerea paratei in sensul ca reclamanta nu face dovada ca avarierea autovehiculului s-a produs din cauza unui guri de canal neacoperita de pe . ca in instrumentarea dosarului de dauna nr.RA18/BU/11/_, atat martorul C. C. N., conform declarației date in fata instantei de judecata cat si inspectorii de dauna ai societatii reclamante s-au deplasat la locul producerii evenimentului si au efectuat fotografii, anexate cererii de chemare in judecata, societatea reclamanta, in calitate de asigurator, fiind îndrituita prin lege sa efectueze investigații cu privire la cauzele si împrejurările producerii evenimentului, conform art.8 din Legea nr.136/1995-“Avizarea si constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează in condițiile contractului de asigurare, in cazul asigurărilor facultative. ”
Astfel, fotografiile efectuate de inspectorii de dauna ai societatii reclamante la fata locului confirma cele declarate de dl. C. C. N., respectiv legătura de cauzalitate dintre lucru, gura de canal neacoperita si nesemnalizata de pe Șoseaua Preciziei aflata in paza juridica a paratei, precum si diferența de nivel dintre canal si carosabil si prejudiciul, avarierea autovehiculului marca Mercedes Benz cu nr._ .
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri trebuie îndeplinite trei condiții: existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu si lucrul sa se afle in paza juridica a unei persoane.
Or, parata Administrația S. răspunde pentru lucrurile ce se afla sub paza sa juridica avand in vedere obligația de supraveghere care ii incumba in calitate de titular al unui raport juridic avand drept obiect lucrul păgubitor si care presupune, prin natura lui, existenta unei obligații in temeiul careia cel tinut la paza juridica este indatorat sa preintampine producerea oricărei pagube prin mijlocirea lucrului.
In ceea ce priveste prejudiciul, reclamanta arata ca acesta rezulta atat din procesul-verbal de constatare a daunelor incheiat de societatea reclamanta, din devizul estimativ pentru repararea autoturismului, factura fiscala nr._/30.09.2011 si O.P. nr._/13.10.2011 prin care societatea reclamanta a achitat despăgubirea in cuantum de 780,27 lei pentru prejudiciul suferit cat si din raportul de expertiza tehnica auto întocmit in cauza de dl. expert E. I..
Astfel, expertul a aratat ca “valoarea lucrărilor de reparații necesare pentru readucerea autoutilitarei Mercedes ta starea/condiția dinainte de producerea accidentului este data de valoarea devizului de reparație întocmit de unitatea service, cuprinzând contravaloarea pieselor, materialelor si manopera aferenta, la preturi moderate existente pe piața la momentul respectiv in cunatum de 1.208 lei, din care s-a scăzut valoarea fransizei in suma de 427 lei, rezultând valoarea reala a pagubei in cuantum de 780 lei. ”
In ceea ce priveste raportul de cauzalitate intre lucru si prejudiciu, reclamanta arata ca acesta rezulta din raportul de expertiza tehnica auto judiciara, dl. expert E. concluzionând ca:’’Avariile declarate, constatate si evidentiate la autoutilitara Mercedes Benz, susțin dinamica accidentului, asa cum rezulta din elementele avute la dispoziție. Apare corespondenta si corelare intre amprentele de deformare descrise, constatate si evidentiate pentru autoutilitara Mercedes Benz si rularea peste gura de canal descoperita din carosabil. Pe secvența rulării peste gura de canal, datorita diferenței de inaltime dintre suprafața carosabilului si secțiunea canalului au fost provocate oscilații de amplitudini majore ale caroseriei autoutilitarei Mercedes Benz, producând avarierea reperelor poziționate constructiv in zona adiacenta ansamblului rotii dreapta spate, avand inaltimea cea mai mica fata de carosabil. Intre rularea peste gura de canal din carosabil si avariile produse la autoutilitara Mercedes Benz exista legătură de cauzalitate.
Se mai arata ca parata Administrația S. nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza tehnica auto intocmit in cauza, fiind astfel de acord cu concluziile d-lui expert.
In ceea ce priveste dobanda legala penalizatoare solicitata, reclamanta arata ca, avand in vedere data savarsirii faptei ilicite, respectiv data producerii evenimentului rutier din 20.09.2011, in speța se aplica dispozițiile Codului Civil de la 1864, conform art.103 din Legea nr.71/2011.
Prin Decizia nr.XXIII/19.03.2007 a I.C.C.J. Secțiile Unite pronuntata in recurs in interesul legii s-a stabilit in mod obligatoriu faptul ca acțiunea in regres exercitata de asigurator este una comerciala astfel incat in speța sunt incidente dispozițiile art.43 C.. datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua in care au devenit exigibile iar potrivit art.56 C.. comerciala.
F. de imprejurarea ca parata este de drept pusa in intarziere de la data savarsirii faptei ilicite, principiul repararii integrale a prejudiciului aplicabil in cazul răspunderii civile delictuale (damnum emergens si lucrum cessans), art.1088 din Codul Civil de la 1864 si art.43 C../l9.03.2007 a I.C.C.J. Secțiile Unite) raportat la art.103 din Legea nr.71/2011, art.3 din O.G. nr.9/2000 si art.1 alin.3 coroborat cu art.3 alin.2 din O.G. nr.13/2011, reclamanta solicita instantei sa dispună obligarea paratei si la plata dobânzii legale si penalizatoare aferente sumei de 780,27 lei de la data plații despăgubirii, 13.10.2011 si pana la achitarea integrala a debitului.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar inscrisuri si a solicitat probele cu acte, martorul C. C. N. si expertiza tehnica auto.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 79,61 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, parata a arata ca raspunderea pentru eventualele pagube cauzate de starea necorespunzatoare a capacelor si gratarelor aferente retelelor edilitare subterane situate in Bucuresti revine administratorului retelei edilitare subterane. Se mai arata ca, potrivit art.5 din H.C.G.M.B. nr.306/2002 primariile sectoarelor municipiului Bucuresti au dreptul sa verifice si sa indentifice capacele si gratarele situate in Bucuresti care sunt in stare necorespunzatoare si sa solicite administratorilor acestora sa le inlocuiasca, iar nu parata Administratia Strazilor.
Pe fondul cauzei, parata arata ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale si ca nu s-a dovedit in speta ca avariile autoturismului au fost produse din cauza unei guri de canal de pe soseaua Preciziei.
Se mai sustine ca, reclamanta a omis sa depună alaturi de celelalte înscrisuri pe care isi întemeiază cererea de chemare in judecata tocmai adresa eliberata de organele de politie care conține declarația conducătorului auto in legătură cu împrejurările in care s-a produs avaria si ca in aceste condiții reclamanta nu face sub nicio forma dovada ca avaria s-a produs din cauza unei presupuse guri de canal aflate pe . a faptului ca vinovata de producerea avariei este Administrația S. si nu conducătorul auto.
In drept a invocat art.205-208 NCPC si H.C.G.M.B. nr.306/2002 iar in dovedire a solicitat proba cu acte.
Instanța a încuviințat pentru reclamanta probele cu înscrisuri, un martor și expertiză tehnică auto, la dosar fiind depus raportul efectuat de expertul E. I., f.115-121) iar pentru parata proba cu acte.
La termenul de judecata din data de 16.02.2015 a fost audiat martorul C. C. N., sub prestare de jurământ religios, declarația fiind consemnată și atașată dosarului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, invocata de aceasta prin intampinare, instanta retine ca, desi la termenul de judecata din data de 17.11.2014, aceasta a fost unita cu fondul cauzei in baza art.248 alin.4 NCPC, totusi, fata de argumentele invocate de parata in sustinerea acestei exceptii, instanta apreciaza ca, asa cum in mod corect a sustinut si reclamanta, susținerile paratei in argumentarea excepției invocate constituie in realitate o chestiune de fond, ce urmeaza a fi analizata in continuare ca o aparare de fond, fata de dispozitiile art.36 NCPC, conform carora:calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
In ceea ce priveste situatia de fapt si dispozitiile legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:
La data de 20.09.2011, s-a produs un accident de circulație in Bucuresti, pe . . . care a fost implicat autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_ condus de numitul C. C. N..
La data de 21.09.2011, numitul C. C. N., in calitate de reprezentant al S.C. B. Auto S.R.L., proprietarul autovehiculului marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_, a avizat reclamanta cu privire la evenimentul rutier produs in data de 20.09.2011, in urma caruia a fost avariat autovehiculul.
Conform declarației date de numitul C. C. N. in fata inspectorilor de dauna ai societatii reclamante, la data de 21.09.2011 cat si in fata instantei de judecata la termenul din data de 16.02.2015, acesta a condus autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_, pe . Cascadelor către . a intrat cu roata din spate . capac.
Având in vedere faptul ca autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_ era asigurat la societatea reclamanta, conform contractului de asigurare facultativa Polița Casco . nr._/14.01.2011 si cererea de despăgubire formulata de asigurat, societatea reclamanta a deschis dosarul de dauna nr.RA18/BU/11/_ si a achitat despăgubiri asiguratului S.C. B. Auto S.R.L., respectiv unitatii service care a reparat autovehiculul, S.C. Autoklass Center S.R.L., pentru prejudiciul suferit-risc asigurat, suma in cuantum de 780,27 lei achitata prin O.P. nr._/13.10.2011.
Având in vedere data incheierii contractului de asigurare facultativa Polița . nr._, 14.01.2011 si data savarsirii faptei ilicite, 20.09.2011, respectiv data producerii evenimentului rutier, in speța se aplica dispozițiile Codului Civil de la 1864 si ale Legii nr.136/1995, conform art.103 si art.146 din Legea nr.71/2011: “obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor”; “contractul de asigurare este supus legii in vigoare la data incheierii poliței de asigurare. ”
Conform art.22 din Legea nr.136/1995, in limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane. ”
Instanta retine ca in speta exista identitate intre parata Administrația S. si persoana obligata in raportul juridic dedus judecații data fiind calitatea sa de administrator al drumului public, Șoseaua Preciziei, pe care s-a produs evenimentul rutier in urma caruia a fost avariat autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, conform art.2 si anexa nr.1-poziția 335-din H.C.G.M.B. nr.235/2005, coroborate cu art.1 si art.2 din H.C.G.M.B. nr.81/2003.
In privința susținerilor paratei referitoare la faptul ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate de starea tehnica necorespunzatoare a capacelor si gratarelor aferente rețelelor edilitare subterane situate pe teritoriul municipiului București revine administratorului rețelei edilitare subterane, conform art.4-6 din Anexa nr.1 la H.C.G.M.B. nr.306/2002 privind aprobarea Regulamentului privind instalarea capacelor gurilor de acces la rețelele subterane si rasuflatoarelor de gaz si a gratarelor gurilor de scurgere a apelor pluviale pe teritoriul municipiului București, instanta retine ca acestea sunt neintemeiate intrucat faptul ca Primaria Sectorului 6 nu si-a indeplinit obligația de a verifica starea tehnica a capacelor si gratarelor, conform art.5 din H.C.G.M.B. nr.306/2002, nu exonereaza pe parata Administrația S. de obligația legala care ii incumba potrivit art.3 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 de a asigura viabilitatea drumului public.
Totodata, instanta observa ca din fotografiile efectuate de martorul C. C. N., conform declarației date in fata instantei de judecata la termenul din data de 16.02.2015 si care au fost predate inspectorilor de daune ai reclamantei, rezulta fara echivoc ca pe . administrarea paratei s-au efectuat lucrări de asfaltare, fiind o diferența de nivel intre gura de canal si soseaua asfaltata.
Or, potrivit art.9 din H.C.G.M.B. nr.306/2002, act normativ cu caracter administrativ invocat chiar de către parata, in cazul lucrărilor de reabilitare, modernizare si dezvoltare a străzilor existente, recepțiile la terminarea lucrărilor si cea finala se vor face in prezenta administratorilor rețelelor subterane ce au in componenta capace si gratare in ampriza străzii si Primăriei Municipiului București.
Prin urmare, parata, aflata in subordinea Primăriei Municipiului București si administrator al drumului public, respectiv . parte la recepția finala a lucrării de reabilitare si este culpa acesteia intrucat nu a semnalat diferența de nivel dintre gura de canal si carosabil.
In privința susținerilor paratei referitoare la faptul ca societatea reclamanta nu a identificat capacul si proprietarul, instanta apreciaza ca era obligația paratei, in calitatea sa de administrator al drumului public, sa identifice capacele necorespunzatoare si sa solicite administratorilor acestora sa le inlocuiasca conform art.5 din H.C.G.M.B. nr.306/2002.
Instanta observa ca prin intampinare parata recunoaște ca este administrator al drumului public pe care s-a produs evenimentul rutier, . sale in sensul ca nu este administrator al canalului nu au legătură cu cauza intrucat societatea reclamanta nu a sustinut acest fapt, ci faptul ca parata nu si-a îndeplinit obligațiile legale care ii incumba in calitate de administrator al drumului public.
In privința susținerilor paratei in sensul ca respectiva gura de canal era semnalizata corespunzător, instanta observa ca, parata nu a produs nicio dovada in sensul ca la data producerii incidentului, respectiv 20.09.2011, gura de canal era semnalizata corespunzator, din plansele foto depuse la dosar rezultand ca aceasta a fost semnalizata dupa producerea evenimentului rutier din 20.09.2011, respectiv la data de 22.09.2011.
Conform art.3 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 privind regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “administratorul drumului public este obligat sa asigure viabilitatea acestuia”, in sensul prevăzut de art.2 alin.1 pct.2 din regulament, “ viabilitatea drumului-starea tehnica corespunzătoare a pârtii carosabile, constând in practicabilitatea permanenta a acestuia potrivit reglementarilor specifice sectorului de drum, lipsa obstacolelor si existenta amenajarilor rutiere si a mijloacelor de semnalizare, care sa asigure fluenta si siguranța circulației. ”
Potrivit art.5 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, “administratorul drumului public sau, dupa caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste sau pune in pericol siguranța circulației, si sa ia toate masurile de inlaturare a acestuia”, iar potrivit art.5 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002, “in cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizării necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspund, dupa caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, in condițiile legii. ”
Potrivit art.2 si anexei nr.1-pozitia 335-din H.C.G.M.B. nr.235/2005, coroborate cu art.1 si art.2 din H.C.G.M.B. nr.81/2003, respectiva artera întreținuta necorespunzator, Șoseaua Preciziei, se afla in administrarea paratei Administrația S., iar potrivit art.40 alin.1 coroborat cu art. 8 lit.c din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, in calitatea sa de administrator al drumului public, in speța Șoseaua Preciziei, parata avea obligația sa semnalizeze obstacolul, gura de canal neacoperita din carosabil si sa mențină drumul in stare tehnica corespunzătoare desfășurării traficului in condiții de siguranța, astfel incat paratei Administrația S., in calitate de paznic juridic, ii revine raspunderea pentru avarierea autovehiculului marca Mercedes Benz cu nr._ ca urmare a neindeplinirii sau indeplinirii corespunzătoare a obligației de semnalizare a existentei unui canal neacoperit in care acesta a intrat, respectiv a diferenței de nivel dintre canal si carosabil.
In ceea ce priveste sustinerile paratei in sensul ca reclamanta a omis sa depună alaturi de celelalte înscrisuri pe care isi întemeiază cererea de chemare in judecata tocmai adresa eliberata de organele de politie care conține declarația conducătorului auto in legătură cu împrejurările in care s-a produs avaria si ca in aceste condiții reclamanta nu face sub nicio forma dovada ca avaria s-a produs din cauza unei presupuse guri de canal aflate pe . a faptului ca vinovata de producerea avariei este Administrația S. si nu conducătorul auto, instanta retine ca acestea sunt neintemeiate, intrucat potrivit art.79 alin.2 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, este exceptat de obligația de a se prezenta la unitatea de politie pe raza careia s-a produs accidentul pentru întocmirea documentelor de constatare, conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativa de avarii auto, iar accidentul a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.
Prin urmare, in speța sunt incidente dispozițiile art.79 alin.2 lit.b din O.U.G. nr.195/2002 intrucat autovehiculul cu nr._ era asigurat facultativ la societatea reclamanta, iar in eveniment a fost exclusiv avariat acesta, astfel incat susținerea paratei in sensul ca reclamanta nu a depus declarația conducătorului auto data in fata organelor de politie este lipsita de temei legal.
In ceea ce privește susținerea paratei in sensul ca reclamanta nu face dovada ca avarierea autovehiculului s-a produs din cauza unui guri de canal neacoperita de pe . ca, in instrumentarea dosarului de dauna nr.RA18/BU/11/_, atat martorul C. C. N., conform declarației date in fata instantei de judecata cat si inspectorii de dauna ai societatii reclamante s-au deplasat la locul producerii evenimentului, societatea reclamanta, in calitate de asigurator, fiind îndrituita prin lege sa efectueze investigații cu privire la cauzele si împrejurările producerii evenimentului, conform art.8 din Legea nr.136/1995-“Avizarea si constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează in condițiile contractului de asigurare, in cazul asigurărilor facultative. ”
Astfel, instanta retine ca, din probele administrate in cauza rezulta legătura de cauzalitate dintre lucru, gura de canal neacoperita si nesemnalizata de pe Șoseaua Preciziei aflata in paza juridica a paratei, precum si diferența de nivel dintre canal si carosabil si prejudiciul, avarierea autovehiculului marca Mercedes Benz cu nr._ .
Din analiza materialului probator administrat in cauza, respectiv proba cu inscrisuri, expertiza tehnica auto si proba testimoniala rezulta ca sunt indeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paratei Administrația S. pentru prejudiciile cauzate de lucruri prevăzută de art.1000 alin.1 raportat la art.103 din Legea nr.71/2011.
Instanta observa ca, prin argumentele expuse prin intampinare, parata confunda raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie cu raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate de lucruri.
Astfel, parata enumera la pagina 2 din intampinare condițiile pe care le apreciaza ca trebuie îndeplinite pentru a fi angajata raspunderea sa civila delictuala, condiții care sunt ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Or, reclamanta a investit instanta de judecata cu o acțiune in răspundere civila delictuala a paratei pentru prejudiciile cauzate de lucruri reglementata de art.1000 alin.1 din Codul Civil de la 1864 raportat la art.103 din Legea nr.71/2011.
Pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri trebuie îndeplinite trei condiții: existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate intre lucru si prejudiciu si lucrul trebuie sa se afle in paza juridica a unei persoane.
Or, parata Administrația S. răspunde pentru lucrurile ce se afla sub paza sa juridica avand in vedere obligația de supraveghere care ii incumba in calitate de titular al unui raport juridic avand drept obiect lucrul păgubitor si care presupune, prin natura lui, existenta unei obligații in temeiul careia cel tinut la paza juridica este indatorat sa preintampine producerea oricărei pagube prin mijlocirea lucrului.
Din probele administrate rezultă că această gura de canal nu era corespunzător semnalizată la data producerii accidentului, fapt reliefat și în cadrul raportului de expertiză. Totodată, asa cum s-a retinut si mai sus, pârâta nu a combătut acest aspect, în sensul de a dovedi faptul pozitiv contrar, respectiv existența indicatoarelor de semnalizare a gurii de canal la data producerii indicentului, respectiv 20.09.2011, în acord cu dispozițiile art.5 din O.U.G. nr.195/2002, care statuează în sarcina administratorului drumului public obligația de a semnaliza corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare de îndată a acestuia.
In lumina acestor considerente, instanța apreciază că în speță sunt întrunite, în sarcina pârâtei, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru lucrul aflat in paza sa juridică, în sensul art.1000 alin.1 C.civ.
Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare a unui lucru o datorează terților. Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități.
Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie sa probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste doua elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art.1000 alin.1 C.civ. sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic. Revine, deci, acestuia din urmă sarcina de a proba existența unor cauze exoneratoare de răspundere, si anume fapta victimei însăși, fapta unui terț pentru care paznicul juridic nu este chemat sa raspundă sau existența unui caz de forță majoră.
In speță, a fost dovedită „fapta lucrului”, deci acea acțiune a lucrului susceptibilă ca, prin dinamismul și energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în acest caz de proprietarul autoturismului. Esențial pentru angajarea acestei forme de raspundere este ca lucrul aflat în paza juridică să aibă o contribuție preponderentă la producerea pagubei, deci să se disocieze într-o manieră suficientă de acțiunea umana încât să dobândească o autonomie clară în antecedența cauzală a prejudiciului. In speta, gura de canal din carosabil răspunde acestor exigențe, având independența necesara declanșării unui prejudiciu cum este cel analizat în cauză.
In concret, prin probele administrate a fost atestată existența gurii de canal peste care a rulat autoturismul avariat, precum și aptitudinea acestei denivelări de a cauza degradările înregistrate de vehicul și reținute de expert ca fiind în conexiune cu trecerea peste gura de canal.
Calitatea pârâtei de paznic juridic al arterei în litigiu decurge din împrejurarea că, potrivit actului normativ anterior menționat, administrarea străzii se află în sarcina pârâtei, acesteia revenindu-i obligația de a asigura integritatea fizică a arterei, de a o întreține în stare corespunzătoare, aptă a servi destinației sale. Prin urmare, pârâta este entitatea care exercită prerogativa supravegherii comportamentului lucrului în discuție, (a arterei de circulatie), sub aspectul funcționalității sale, a viciilor care îi afectează structura și care pot constitui surse generatoare de prejudicii pentru terți.
In consecință, operează prezumția de culpă a pârâtei, ca paznic juridic, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat, și anume culpa în indeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza sa, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii unor pagube terților.
Totodată, pârâta nu a răsturnat această prezumție prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.
Astfel, pârâta nu a probat faptul că, în realitate, incidentul rutier s-a datorat însuși conducatorului auto, care, prin nepricepere, neglijență ori alte cauze imputabile acestuia, a contribuit determinant la avarierea autoturismului, și deci, că existența gurii de canal nu a fost de natură, prin sine, să cauzeze acest prejudiciu. Deopotrivă, nu fost demonstrată angrenarea în raportul cauzal a contribuției culpabile a unui terț pentru care parata nu este chemată să răspundă. Totodată, nu a fost dovedită existența vreunui caz de forta majoră, deci a unei împrejurări exterioare lucrului (gurii de canal din carosabil) cu caracter absolut imprevizibil și insurmontabil și care să fi condus singură la producerea prejudiciului.
Pentru aceste considerente, instanța reține că răspunderea pentru prejudiciul suferit in cauză de proprietarul autoturismului avariat revine pârâtei, în calitate de paznic juridic al arterei de circulație defectuos administrată.
In ceea ce priveste prejudiciul, instanta observa ca acesta rezulta atat din procesul-verbal de constatare a daunelor incheiat de societatea reclamanta, din devizul estimativ pentru repararea autoturismului, factura fiscala nr._/30.09.2011 si O.P. nr._/13.10.2011 prin care societatea reclamanta a achitat despăgubirea in cuantum de 780,27 lei pentru prejudiciul suferit cat si din raportul de expertiza tehnica auto întocmit in cauza de dl. expert E. I..
Astfel, expertul a aratat ca “valoarea lucrărilor de reparații necesare pentru readucerea autoutilitarei Mercedes la starea/condiția dinainte de producerea accidentului este data de valoarea devizului de reparație întocmit de unitatea service, cuprinzând contravaloarea pieselor, materialelor si manopera aferenta, la preturi moderate existente pe piața la momentul respectiv in cunatum de 1.208 lei, din care s-a scăzut valoarea fransizei in suma de 427 lei, rezultând valoarea reala a pagubei in cuantum de 780 lei. ”
In ceea ce priveste raportul de cauzalitate intre lucru si prejudiciu, se retine ca, acesta rezulta din raportul de expertiza tehnica auto judiciara, dl. expert E. concluzionând ca:’’Avariile declarate, constatate si evidentiate la autoutilitara Mercedes Benz, susțin dinamica accidentului, asa cum rezulta din elementele avute la dispoziție. Apare corespondenta si corelare intre amprentele de deformare descrise, constatate si evidentiate pentru autoutilitara Mercedes Benz si rularea peste gura de canal descoperita din carosabil. Pe secvența rulării peste gura de canal, datorita diferenței de inaltime dintre suprafața carosabilului si secțiunea canalului au fost provocate oscilații de amplitudini majore ale caroseriei autoutilitarei Mercedes Benz, producând avarierea reperelor poziționate constructiv in zona adiacenta ansamblului rotii dreapta spate, avand inaltimea cea mai mica fata de carosabil. Intre rularea peste gura de canal din carosabil si avariile produse la autoutilitara Mercedes Benz exista legătură de cauzalitate.
Instanta mai observa si ca parata Administrația S. nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza tehnica auto intocmit in cauza, fiind astfel de acord cu concluziile expertului.
Cu privire la dobanda legala solicitata, instanta retine ca avand in vedere data savarsirii faptei ilicite, respectiv data producerii evenimentului rutier din 20.09.2011, in speța se aplica dispozițiile Codului Civil de la 1864, conform art.103 din Legea nr.71/2011.
F. de imprejurarea ca parata este de drept pusa in intarziere de la data savarsirii faptei ilicite, avand in vedere si principiul repararii integrale a prejudiciului aplicabil in cazul răspunderii civile delictuale, art.1088 din Codul Civil de la 1864 si art.1 alin.3 coroborat cu art.3 alin.2 din O.G. nr.13/2011, parata datoreaza reclamantei si dobânda legala penalizatoare aferenta sumei de 780,27 lei de la data plații despăgubirii, 13.10.2011 si pana la achitarea integrala a debitului.
Sunt considerente pentru care instanta va admite actiunea si va obliga pârâta sa plateasca reclamantei suma de 780,27 lei cu titlu de debit principal reprezentand despagubiri, suma de 192,54 lei cu titlu de dobanda legala calculata asupra sumei de 780,27 lei de la data de 13.10.2011 si pana la data de 18.07.2014, precum si sa plateasca in continuare dobanda legala calculata asupra sumei de 780,27 lei pana la data achitarii integrale a debitului.
In baza art.453 alin.1 NCPC, instanta va obliga pârâta sa achite reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 79,61 lei reprezentand taxa de timbru, in suma de 496 lei reprezentand onorariul de avocat si in suma de 1.000 lei onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite actiunea formulata de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, sector 1, ..51, avand număr de ordine la Registrul Comerțului J40/_/2001, cod unic de înregistrare_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la CABINET DE AVOCAT "P. D.", din sector 5, București, ..1, .. 3, birou A3, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA S., cu sediul in sector 1, București, ..1, cod fiscal_.
Obliga pârâta sa plateasca reclamantei suma de 780,27 lei cu titlu de debit principal reprezentand despagubiri, suma de 192,54 lei cu titlu de dobanda legala calculata asupra sumei de 780,27 lei de la data de 13.10.2011 si pana la data de 18.07.2014, precum si sa plateasca in continuare dobanda legala calculata asupra sumei de 780,27 lei pana la data achitarii integrale a debitului.
Obliga pârâta sa achite reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 79,61 lei reprezentand taxa de timbru, in suma de 496 lei reprezentand onorariul de avocat si in suma de 1.000 lei onorariu de expert.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronunțată in ședința publica, astazi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. A. N. L. B.
RED/DACT/E.A.N./28.05.2015/05 EX
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2175/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Pretenţii. Sentința nr. 4516/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
