Pretenţii. Sentința nr. 7023/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7023/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 7023/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7023/2015
Ședința publică de la 17.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. G.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și pe pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, pârâta C. J. I., pârâta JUDEȚUL I., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 03.04.2015, pentru astazi, data de 17.04.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A, a chemat în judecată pe pârata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, C. JUDEȚEAN I. și JUDEȚUL I. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.814,52 lei, despăgubiri și la plata dobânzii legale penalizatoare de la data introducerii acțiunii și până la momentul achitării debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 15.07.2011, autoturismul HONDA cu nr. de înmatriculare_, proprietatea asiguratului său CASCO, a fost avariat, în timp ce circula pe .) a pătruns într-o groapă avariind autoturismul. În baza poliței încheiate de persoana pagubită, reclamanta a achitat despăgubiri pentru repararea avariilor în suma de 1.814,52 lei astfel că, potrivit art. 2210 C.civ, suma achitată cu titlu de despăgubire urmează să o recupereze de la persoana vinovată de producerea accidentelui.
Reclamanta a considerat că fapta ilicită constă în neîndeplinirea obligației de întreținere în stare tehnică corespunzătoare a arterei pe care o administrează potrivit art. 5 din OUG nr. 195/2002.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.349, art. 1.357, art. 2.210 C.civ., OUG nr. 195/2002.
B. Apărări
Pârâta CNADR a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale de catre pârâtă (f. 39).
Pârâta C. JUDEȚEAN I. (f. 52) a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea excepției lipsei capacității procesuale folosință a invocat prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. Astfel, potrivit art. 56 și urm. C.p.c. coroborat cu prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001 C. Județean I. nu are personalitate juridică, capacitate juridică deplină având unitatea administrativ-teritorială, în speță Jud. I..
C. Județean I. este autoritate deliberativă a administrației publice locale, fără personalitate juridică, lipsită de capacitate procesuală de reprezentare și, deci, de capacitate procesuală de folosință.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat în conformitate cu prevederile art. 21 din OG nr. 43/1997 aceasta nu poate răspunde pentru respectivele daune.
C. Probe
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c..
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat, iar instanța a încuviințat, administrarea probei cu expertiză tehnică auto,
A fost efectuată expertiza tehnică auto, de către expertul desemnat M. I., raportul întocmit fiind depus și atașat la dosar (f. 82).
Totodată, instanța a încuviințat proba testimonială constând în audierea martorului P. B. NATALIN, instanța procedând la luarea declarațiilor acestuia la termenul din 27.03.2015.
D. Excepții și alte chestiuni prealabile dezlegării fondului cauzei
Excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei C. Județean I. a fost respinsă prin încheierea din data de 17.10.2014.
Analizând, în temeiul art. 248 alin 1 C.p.c., excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. Județean I., invocată prin întâmpinare, și unită cu fondul la termenul din 17.10.2014 instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Sub acest aspect, se reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța fiind ținută de cadrul procesual trasat prin conținutul cererii, astfel încât reclamantul este dator să justifice și calitatea procesuală a persoanei chemată în judecată.
Pârâta în cauză a fost chemată în judecată în considerarea calității sale de administrator al drumului public, conferită de actele normative în vigoare și având în vedere dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, care instituie răspunderea acestor administratori pentru calitatea drumului public și pentru siguranța autovehiculelor.
Pe de altă parte instanța reține prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. Astfel, potrivit art. 56 și urm. C.p.c. coroborat cu prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001 C. Județean I. nu are personalitate juridică, capacitate juridică deplină având unitatea administrativ-teritorială, în speță Jud. I..
C. Județean I. este autoritate deliberativă a administrației publice locale, fără personalitate juridică, lipsită de capacitate procesuală de reprezentare și, deci, de capacitate procesuală de folosință.
Pe cale de consecință, instanța consideră că pârâtul C. Județean I. nu are calitate procesuală pasivă, neputând răspunde pentru respectivul prejudiciu, urmând a admite excepția lipsei calității procesuale pasive și a respinge acțiune ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală.
Analizând, în temeiul art. 248 alin 1 C.p.c., excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Județul I., invocată prin întâmpinare, și unită cu fondul la termenul din 17.10.2014 instanța reține următoarele:
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu declarația conducătorului auto aflată la fila 24 în dosar, reiese că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat, în timp ce circula pe .>
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin 1 și 2 din O.G. nr. 43/1997 „Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A își realizează atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță în condițiile contractului de concesiune încheiat în acest scop între aceasta și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Pentru drumurile de interes național nou-construite administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condițiile legii. (2) Sectoarele de drumuri naționale, incluzând și lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor/reședințelor de județ sunt în administrarea consiliilor locale respective”.
Pe de altă parte, instanța reține că unitatea administrativ-teritorială a Jud. I. are capacitate procesuală, poate sta în judecată pentru anumite acțiuni sau comisiuni care să conducă la producerea unor prejudicii în patrimoniul altor persoane.
Sub acest aspect, se reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța fiind ținută de cadrul procesual trasat prin conținutul cererii, astfel încât reclamantul este dator să justifice și calitatea procesuală a persoanei chemată în judecată.
Însă această justificare nu trebuie să necesitate un probatoriu excesiv, calitatea procesuală pasivă netrebuind a fi echivalată cu temeinicia pretențiilor, ci numai o aptitudine ca pârâtul respectiv să poată răspunde pretențiilor reclamantei.
Instanța consideră că această aptitudine este prezentă în cauză, iar aspectele care vizează răspunderea pârâtei de față sunt aspecte care vor fi tranșate odată cu dezlegarea fondului princinii.
Față de aceste aspecte, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a Județului I..
II. ÎN FAPT
Asupra situației de fapt, instanța reține că reclamanta a făcut dovada faptului că autovehiculul cu număr de înmatriculare_, asigurat Casco, a suferit avarii, după cum reiese din declaratia conducatorului auto în baza căreia s-a deschis dosarul de daună. Contravaloarea reparațiilor a fost în cuantum de 1.814,52 lei, după cum reiese din facturile fiscale și istoricul plăților.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 18.03.2014 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 103 din Legea nr. 71/2011, „Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.”.
Ținând cont că pretinsa faptă a fost săvârșită după . Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 2009.
B. Soluția instanței
Raportând textele de lege mai sus menționate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este neîntemeiată și o va respinge, cu următoarele argumente:
B.1. Cu privire la pretenția principală
Astfel, pentru a face dovada că în persoana pârâților sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, în sensul art 1.357 C.civ, reclamanta trebuie să probeze că impactul s-a produs în locul menționat și în împrejurările susținute de conducătorul auto avariat precum și legătura de cauzalitate specifică între prejudiciul creat prin avarierea autoturismului și fapta pârâtei.
Declarația conducatorului auto nu este suficientă pentru a antrena raspunderea pârâtei. Conducătorul autoturismului este asiguratul reclamantei și deci persoana direct interesată în obținerea indemnizației de asigurare. Prin urmare, declarația sa privind modul de producere a accidentului nu poate, în mod singular să conducă la stabilrea neechivocă a situației de fapt.
Data și locul producerii accidentului reies numai din declarația conducătorului auto. Înscrisurile care provin fie de la reclamantă, fie au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului reclamantei, nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise. În acest sens, instanța reține că pentru ca un înscris sub semnătură privată să facă proba împotriva unei persoane, este necesar ca acesta să fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune, potrivit art. 273 C.pc.
În caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singură probele necesare pentru a obliga o altă persoană la plata unor sume de bani. Mai mult, declarația conducătorului auto este subiectivă, dată fiind poziția sa de autor al reclamantei, aceasta dobândind dreptul dedus judecății prin subrogare legală în drepturile conducătorului auto. Totodată, acesta are interesul să declare faptul că accidentul s-a produs din cauze care nu îi sunt imputabile, pentru a beneficia de avantajele încheierii asigurării facultative fără a se reține vreun accident produs din culpa sa, precum și pentru a evita eventuale sancțiuni contravenționale.
Faptul că persoana care a dat declarații în fața organului de poliție ar răspunde pentru infracțiunea de fals în declarații în cazul în care declarația sa nu corespunde adevărului nu justifică conferirea de valoare probatorie acestui înscris care provine de la una dintre părți.
Opinia contrară permite oricărui reclamant să dea o declarație pe proprie răspundere în sensul că cele susținute prin acțiune sunt adevărate, constituindu-și o „probă” și inversând sarcina probațiunii.
Instanta reține totodată concluziile raportului de expertiză acesta fiind întocmit exclusiv pe baza dosarului de dauna, iar pe de altă parte planșele foto nu vor fi avute în vedere de către instanță, întrucât acestea au fost efectuate de către inspectorii reclamantei și nu permit verificarea veridicității lor și nici a datei la care au fost întocmite.
Având în vedere prevederile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, locul producerii accidentului este important pentru stabilirea calității persoanelor chemate în judecată de administrator al drumului national pe care s-a produs avaria, condiție expres prevăzută de textul de lege menționat pentru angajarea răspunderii delictuale.â
Totodată, incidentul s-a produs în 2011, iar expertiza a fost realizată în noiembrie 2014 are un caracter ipotetic, expertul pornind de la premisa producerii avariilor în modul descris de conducatorul auto și exclusiv în baza dosarului de daună. În opinia instanței, legatura de cauzalitate trebuie să se fundamenteze pe stabilirea tuturor faptelor și evenimentelor care au precedat prejudiciul ceea ce în prezenta cauza nu se verifică.
Mai mult decât, această perioadă lungă de timp scursă din momentul producerii accidentului rutier și momentul introducerii acțiunii de față este reliefată și din declarațiile martorului audiat în cauză, autorul accidentului, domnul P. B. C. care a ezitat în redarea evenimentelor, aducându-și cu greu aminte de accidentul respectiv și neputând reda în mod detaliat evenimentele, recunosându-le doar în momentul în care instanța i-a prezentat propriile declarații date în fața organului de poliție. (f. 105).
Din materialul probator nu rezultă cu certitudine împrejurările în care s-au produs avariile automobilului și nici nu s-a probat ca aceste avarii sunt rezultatul omisiunilor pârâtelor în executarea obligațiilor care îi reveneau.
Nu s-a adus nicio probă obiectivă, care să formeze convingerea instanței că accidentul s-a produs datorita unei gropi în carosabil în sensul susținut de reclamanta prin plasele foto depuse la dosar, astfel încât nu poate fi angajată răspunderea delictuală a pârâtei.
Instanța consideră că nu poate fi admisă o acțiune în răspundere civilă delictuală cât timp reclamanta nu a adus nicio probă pentru a dovedi fapta ilicită, culpa pârâtelor și nici legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciu, neexistând certitudine cu privire locul producerii avariilor la autoturismul asigurat.
Soluția contrară ar însemna inversarea sarcinii probei, stabilită de art. 249 C.p.c. ca aparținând celui ce formulează cererea de chemare în judecată, deși nu există nicio prevedere derogatorie în acest sens, iar toate elementele răspunderii delictuale puteau fi dovedite de reclamantă. Faptul că starea drumurilor în România este cunoscută ca fiind necorespunzătoare nu face ca administratorii drumurilor să răspundă pentru orice avarii suferite de autovehicule și care ar putea fi provocate de această stare a drumurilor. Pentru angajarea răspunderii administratorului drumului este necesar ca societatea de asigurare să dovedească toate împrejurările în care s-a produs accidentul cu probe care să fie opozabile pârâtei și care să poată fi administrate de instanță; în caz contrar, societatea de asigurare, în calitatea sa de parte într-un contract aleatoriu, va suporta pagubele rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat, pentru care a și încasat prima de asigurare.
Față de toate considerentele mai sus arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 raportate la art. 1.357 C.civ. pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtei instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantei formulată împotriva paratei, urmând a o respinge și pe cale de consecință, dat fiind caracterul accesoriu al dobânzilor, nici acest capăt de cerere nu este întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite lipsa calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean I..
Respinge acțiunea ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală.
Respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Județul I. ca fiind neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul in sector 5, București, .. 1, .. 3, . in contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA cu sediul in sector 1, București, .. 38, pârâta C. J. I. cu sediul in sector 1, București, ., nr. 18, pârâta JUDEȚUL I. cu sediul in sector 1, București, ., nr. 18, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. A. G. E. A.
Data redactării: 21.08.2015
Redactor: D. A.-G.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 7113/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7114/2015. Judecătoria... → |
|---|
