Obligaţie de a face. Sentința nr. 6989/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6989/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 6989/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 6989/2015
Ședința din camera de consiliu de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. L. S.A. și pe pârât S.C. M. L. IFN (ROMÂNIA) S.A., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrată din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 03.04.2015, apoi pentru 10.04.2015 si apoi pentru astazi, 17.04.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 18.05.2009 sub nr._, reclamanta S.C. L. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. L. IFN ( România ) S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să storneze facturile fiscale nr._/01.09.2008,_/01.10.2008, nr._/03.11.2008, nr._/02.12.2008, nr._/05.01.2009, nr._/02.02.2009, nr._/02.03.2009, nr._/01.04.2009, nr._/04.05.2009, nr._/01.09.2008, nr._/01.10.2008, nr._/03.11.2008, nr._/02.12.2008, nr._/05.01.2009, nr._/02.02.2009, nr._/02.03.2009, nr._/01.04.2009, nr._/04.05.2009 și să emită în locul lor facturi cu valoarea ratelor conform scadențarului inițial și pe cale de consecință fără penalități iar în privința ratelor nescadente 23-36, respectiv 22-60 să recalculeze lunar dobânda contractuală în conformitate cu variația reală a Euribor față de momentul semnării contractului și în consecință să emită facturile fiscale conform acestui calcul.
În motivare, s-a arătat de către reclamantă că a încheiat cu pârâta la data de 12.06.2007, respectiv 27.07.2007, contactele de leasing financiar nr._C/01 și nr._C/02, în care s-a prevăzut că dobânda se calculează pe baza nivelului dobânzilor la 3 luni EURIBOR și poate fi revizuită de finanțator la o variația mai mare de 50bps (0,5% față de momentul contractului).
În ciuda prevederilor contractuale, pârâta a majorat rata dobânzii de la 7,3 % pe an ( pentru DAF ) la 8,75% pe an ( pentru DAF), respectiv de la 7,2 % pe an ( majorată anterior la 7,7% pe an) la 10,2% pe an ( pentru Mazda).
A menționat reclamanta în continuare că în mod nelegal pârâta a majorat dobânda din primul contract cu 1,45% iar în cel de-al doilea cu 0,5% și apoi cu 3%.
În drept, au fost invocate art. 970 și urm. C.civ., art. 112 și urm. C. proc.civ.
Au fost atașate înscrisuri ( filele 5-33).
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.09.2009 prin serviciul registratură, pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, având în vedere faptul că invitația la conciliere a fost trimisă de reclamantă după data sesizării instanței, la data de 19.08.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm., art. 109 alin. 2 și art. 720 1 C.proc.civ.
Au fost atașate înscrisuri ( filele 44-47).
La termenul de judecată din data de 27.11.2009, instanța a invocat și pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin sentința civilă nr._/27.11.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pentru motivele reținute în considerentele hotărârii.
Ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, la data de 26.01.2010 pe rolul Tribunalului București s-a înregistrat dosarul nr._ .
La data de 30.04.2010 reclamanta a depus o cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat ca în privința ratelor 14-33, 13-32, scadente și achitate parțial pârâta să storneze facturile fiscale emise și să întocmească altele cu valoarea ratelor conform scadențarului inițial și fără penalități iar în privința ratelor nescadente 34-36, 33-60, să recalculeze lunar dobânda conform cu varianta reală euribor față de momentul semnării contractului și să emită facturile cuprinzând ratele de leasing conform acestui calcul.
Prin încheierea pronunțată la data de 30.04.2010 instanța a respins ca neîntemeiată excepția prematurității cererii invocată prin întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă la această modificare a acțiunii, la data de 07.06.2010, pârâta a învederat următoarele:
Conform art.2.2 din Condițiile generale ale contractelor de leasing mai sus menționate, "Finanțatorul poate revizui dobânda contractuala, care este calculata pe baza nivelului dobânzilor la trei luni Euribor, dacă aceasta suferea o variație mai mare de 50 bps (0,5%) fata de momentul semnării contractului. Dobânda astfel revizuita se va aplica automat, nefiind necesar acordul Utilizatorului privind noul nivel al acesteia". Așadar, la orice variație mai mare de 50 bps a EURIBOR la 3 luni, intre momentul semnării contractelor sau a ultimei modificări si momentul de referința ales in scop de comparare, poate opera o modificare a dobânzii.
Din analiza celor 2 contracte încheiate de S.C. L. S.A. cu M. L. IFN (ROMÂNIA) S.A rezulta faptul ca:
- nivelul Euribor (3L) la momentul încheierii contractului_C/01 era de 4,142%;
- nivelul Euribor (3L) la momentul încheierii contractului_T/02 era de 4,246%;
- nivelul Euribor (3L) folosit ca baza de comparație la momentul majorării dobânzii aferente contractului_C/01 începând cu Octombrie 2007, a fost reprezentat de media anului 2007, respectiv 4,7%;
- nivelul Euribor (3L) folosit ca baza de comparație la momentul majorării dobânzii aferente contractului_T/02 începând cu Septembrie 2008, a fost reprezentat de nivelul afișat pentru 01.08.2008, respectiv 4,947%;
- nivelul Euribor (3L) folosit ca baza de comparație la momentul majorării dobânzii aferente contractului_C/01 începând cu Noiembrie, a fost reprezentat de nivelul afișat pentru 01.10.2008, respectiv 5,291%;
Pârâta susține că a respectat întrutotul art. 2.2. in sensul ca a revizuit nivelul dobânzii contractuale in raport de variabila care a fost determinanta in ajustarea acesteia, respectiv indicele EURIBOR (3 M), operand nu numai majorarea nivelului dobânzii, așa cum susține eronat reclamanta, ci si diminuarea acesteia.
Pârâta susține că nu era obligata sa revizuiască nivelul dobânzii contractuale, conform contractului de leasing, este prevăzut ca Finanțatorul poate revizui dobânda contractuala, luând în considerație ca este o dobânda variabila in funcție de o valoare independenta.
Referitor la decizia de modificare a dobânzii contractuale, se arată ca M.
L. IFN (România) S.A. a hotărât reducerea nivelului dobânzii contractuale începând cu 01.12.2008 la valorile practicate înainte de 01.11.2008, decizie ce a fost transmisa Utilizatorului prin adresa nr._/27.11.2008
Pentru acest contract de leasing financiar, astfel de majorări ale dobânzii contractuale au fost aplicate de doua ori de la semnarea contractului pana in prezent. Astfel, rata dobânzii contractuale a fost de 8,30% de la data semnării contractului, 10.11.2006, când indicele EURIBOR (3M) a avut valoarea de 3,585) pana la data de 31.08.2007, când dobânda a fost majorata la 8,55% ( indicele EURIBOR (3M) era 4.735). Acest nivel al dobânzii a mai suferit o majorate in data de 03.11.2008, ajungând la nivelul de 11.05% (indicele EURIBOR (3M) era de 5,291, in data de 01.10.2008). In data de 02.12.2008, pârâta a redus nivelul dobânzii la 8,55%, drept consecința a evoluției descrescătoare a indicelui EURIBOR (3M), după data de 01.10.2008).
Arată pârâta că prin pretențiile sale, reclamanta dorește, de fapt, modificarea, prin intervenția instanței a unor clauze contractuale, pe care le consideră nefavorabile, cu încălcarea principiului de drept „pacta sunt servanda”.
In ce privește pretențiile referitor la "nerespectarea principiului echilibrului contraprestatiilor si in consecința a principiului echității" precum si "atitudinea paratei ce îmbracă forma unui abuz de drept" se arată ca modificarea nivelului dobânzii nu este o modificare a unor clauze contractuale, așa cum pe nedrept a fost menționat de către reclamanta, si sunt niște variații ale nivelului costurilor, care sunt in conformitate cu art. 2.2 prevăzut in contract de leasing precum si in conformitate cu legea. D. in cazul in care s-ar fi schimbat modalitatea de calcul a nivelului dobânzii sau tipul dobânzi, atunci ar putea fi invocata nerespectarea echilibrului contraprestațiilor.
Mai arată pârâta că i-a propus reclamantei sa storneze 40% din cuantumul total al penalităților si sa se revină la dobânda de 7.7% pentru ambele contracte in derulare. Reclamanta inițial a fost de acord cu dobânda de 7.7% dar nu a fost de acord cu stornarea penalităților in cuantum de 40 % ci ar fi dorit stornarea lor integrala începând cu data de 01.09._09.
In martie 2010 a mai avut loc o întâlnire cu reprezentanții L. SA, in vederea medierii conflictului iscat, urmând ca M. L. sa transmită poziția sa referitor la cerințele reclamantei de a storna toate penalitățile si de a reveni la dobânda de 7.3 % așa cum era dobânda inițiala pentru ambele contracte. Soluția data de către pârâtă a fost in sensul de a storna toate penalitățile aferente contractului /02, de asemenea de a micșora dobânda la 7.3% astfel cum a fost stabilita inițial pentru contractul menționat. Celalalt contract având deja micșorată dobânda până la 7.7 %.
Condiția aprobării acestei stornări de penalități si respectiv diminuarea dobânzii la 7.3% așa cum a solicitat si reclamanta in cererea de judecata a fost ca procesul aflat pe rol privitor la ,, acest litigiu sa fie soluționat pe cale amiabila. Plus fata de toate aceste facilitați oferite pârâta a propus reclamantei sa își aleagă orice automobil din lista de bunuri aflate la vânzare, oferindu-i un discount major din prețul de vânzare afișat la licitație. Reclamanta a refuzat propunerea oferita de către pârâtă, deși era mai mult decât îndestulătoare si a înțeles totuși sa continue procesul împotriva acesteia.
Prin sentința comercială nr. 8768/17.09.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ s-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamanta ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Prin contractele de leasing financiar nr._c/01/12.06.2007 și nr._/02/27.07.2007, încheiate între finanțatorul . (România) SA și utilizatorul .-a cedat dreptul de folosință asupra bunurilor Mazda 6 CD 143 Active și DAF FT XF_ pe o perioadă determinată și în schimbul plății periodice a ratei de leasing în conformitate cu prevederile contractelor și ale OG nr.51/1997.
Potrivit art.2.1 din contracte, baza de calcul a ratelor de leasing este: valoarea de intrare a bunului și eventualele cheltuieli suplimentare efectuate de finanțator, avansul, dobânda și valoarea reziduală, la toate adăugându-se TVA.
Dobânda, potrivit art.2.2 urma a fi calculată pe baza nivelului dobânzilor la 3 luni Euribor și putea fi revizuită de finanțator la o variație mai mare de 50 bps (o,5%) față de momentul stornării contractului. Dobânda revizuită se aplica automat, acordul utilizatorului în acest sens fiind dat prin semnarea contractelor de leasing.
In cererea de chemare în judecată și în întâmpinare părțile au exprimat opinii diferite cu privire la nivelul Euribor (32) care urma a fi folosit în momentul majorării dobânzii la cele două contracte, reclamanta neprobând susținerile sale (fila 2, dosar nr._ ) conform art.1169 Cod civil.
In acest sens s-a reținut că simpla referire la anumite nivele Euribor, la practicile bancare și depunerea unui exemplu de calcul (fila 5, dosar nr._ /200), nu pot constitui temeiuri suficiente pentru admiterea acțiunii.
Pe de altă parte, reclamanta, solicitând stornarea integrală a unui număr de 36 de facturi și emiterea altora cu valoarea ratelor conform scadențarului inițial, a urmărit, modificarea ori ignorarea prevederilor art.2.2 din cele două contracte încheiate între părți.
Nu a fost prezentat, oricum, un mod de calcul pentru fiecare rată indicată, nu s-a indicat pentru fiecare factură suma ce nu se datorează, pentru a se combate scadențarele întocmite de pârâtă.
Față de toate aspectele reținute mai sus, în cauză s-a reținut că nici nu era utilă efectuarea unei expertize tehnice contabile, probă oricum nesolicitată de parte deși a fost reprezentată de avocat.
S-a reținut totodată că cererea formulată în legătură cu ratele „nescadente” este, de asemenea, neîntemeiată.
Ratele 34-36 din primul contract au devenit scadente la 3.05.2010, 1.06.2010 și 1.07.2010, iar ratele 33-60 din cel de al doilea contract, parte au devenit scadente iar altele au scadență până în anul 2012.
Cu privire la ratele scadente nu există alte scadențare în afara celor inițiale iar cu privire la ratele nescadente nu s-a putut aprecia „variația reală a Euribor față de momentul semnării contractului” și nici nu s-a putut emite facturi fiscale în avans.
Împotriva sentinței comerciale nr. 8768/17.09.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ reclamanta a formulat apel, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată și modificată, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București dosarul nr._ .
În cursul judecății în apel, la data de 17.10.2011, reclamanta a formulat precizări cu privire la obiectul cererii, arătând că solicită compensarea sumelor plătite în plus, cu valoarea ratelor aferente contractului de leasing nr._T/27.07.2007 rămase neachitate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 294 alin. 2 din C.pr.civ.
La aceeași dată apărătorul reclamantei a precizat verbal în fața instanței că a formulat o acțiune în realizare, având ca obiect restituirea sumelor achitate în plus.
La data de 07.11.2011, reclamanta a precizat cuantumul provizoriu al pretențiilor la suma de 21.340 lei, achitând și taxa judiciară de timbru corespunzător acestei valori.
Prin sentința civilă nr. 44/30.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ s-a admis apelul, s-a anulat sentința atacată și s-a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Sectorului 1 București.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta.
Prin decizia nr. 4830/05.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, s-a respins recursul declarat de pârâtă.
Urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14.05.2013, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat dosarul nr._ .
Prin încheierea pronunțată la data de 07.06.2013 de Judecătoria Sectorului 1 București, s-au respins excepția netimbrării și excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă ca neîntemeiate, fiind menținute în temeiul art. 160 C.pr.civ. măsurile dispuse de Curtea de Apel București prin încheierea de ședință din data de 28.11.2011, dosar nr._ .
La data de 01.11.2013, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a învederat instanței că pretențiile sale constau în restituirea sumelor de bani achitate în plus pârâtei, cu titlu de rate de leasing, sume aferente contractelor de leasing nr._C/01/12.06.2007 și contractului de leasing nr._/T/02/27.07.2007.
La data de 28.11.2013, pârâta a depus la dosar răspuns la solicitarea reclamantei de a-și modifica obiectul cererii de chemare în judecată, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii, precum și excepția prescripției dreptului de a solicita sumele aferente ratelor de leasing.
Prin încheierea pronunțată la data de 24.01.2014, instanța a admis excepția tardivității cererii de modificare, depusă la data de 01.11.2013 invocată de pârâtă și a unit cu fondul excepția prescripției.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă (filele 101-128).
Analizând actele și lucrările dosarului și pronunțându-se cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă asupra excepției dreptului de a solicita sumele aferente ratelor de leasing pentru cele două contracte de credit încheiate de părți, invocată de pârâtă, instanța reține următoarele:
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța constata ca prima rată scadentă pentru contractul de leasing financiar nr._C/01/12.06.2007 conform anexei 2 la contract este data de 01.08.2007, iar ultima rată scadentă este la data de 01.07.2010. La aceeași dată fiind scadentă și valoarea reziduală.
În ceea ce privește contractul de leasing financiar nr._/02//01/27.07.2007, prima rată scadentă conform anexei 2 la contract este la data de 03.09.2007, iar ultima rată scadentă este la data de 01.08.2012. pentru fiecare rată scadentă curge un termen de prescripție separat cu privire la dreptul de a cere executarea obligației asumate.
Instanța are în vedere prevederilor art. 3 si 7 alin. 3 din Decretul 167/1958, care prevăd ca termenul de prescripție este de 3 ani si curge de la data când se naște dreptul la acțiune, respectiv de când creditorul are dreptul sa ceara debitorului executarea obligație pretinse. În același sens sunt si dispozițiile art. 1 din același act normativ, care prevăd ca dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge daca nu a fost exercitat în termenul de trei ani.
Întrucât de la scadenta primei rate din fiecare contract și până la data expedierii prezentei cereri, respectiv 15.05.2009 (conform ștampilei poștei aplicată pe plic - fila 34 dosar inițial), instanța constată că nu a trecut mai mult de 3 ani, va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin încheierea din data de 24.01.2014 a fost admisă excepția tardivității cererii de modificare, depusă la data de 01.11.2013, reținându-se că la primul termen de judecata, din data de 07.06.2013, a fost prima zi de înfățișare, după trimiterea cauzei spre rejudecare, când s-a dat cuvântul părților pe excepții si pe probe. Ulterior, la termenul de judecata fiind data de 06.09.2013, s-a dispus înlocuirea expertului desemnat in cauza. Ulterior acestei date, prin serviciul registratura, a fost depusa cerere de suplimentare a obiectivelor încuviințare pentru raportul de expertiza, iar la termenul de judecata din data de 04.10.2013, instanța ia pus in vedere reclamantei sa-si precizeze cererea de chemare in judecata, cererea modificatoare fiind depusa la data de 01.11.2013, după prima zi de înfățișare. Instanța a reținut că prima zi de înfățișare, in sensul dispozițiilor art. 134 C.pr.civ. a fost termenul din data de 07.06.2013, iar cererea de modificare a fost depusa la data de 01.11.2013, după prima zi de infatisare.
S-a mai reținut de către instanța, prin încheierea interlocutorie pronunțată de instanță la data de 24.01.2014 că cererea depusa la termenul din data de 01.11.2013 intra in categoria cererilor modificatoare, având in vedere ca se modifica obiectul inițial al cererii cu care instanța a fost investita, astfel cum a fost modificat la termenele de judecata din data de 17.10.2013 si 07.11.2011, reclamanta urmând sa schimbe elemente importante ale cererii de chemare in judecata, respectiv obiectul cererii de chemare in judecata. In plus, s-a reținut că fata de petitul astfel cum a fost modificat la termenul de judecata din 07.11.2011, la data de 01.11.2013 se solicita obligarea paratei la plata tuturor sumelor achitate in pus cu titlu de rata, dobânzi, penalități aferente contractului nr._/T/02/27.07.2007 deși prin ultima cerere de modificare, se solicitase obligarea paratei la plata sumelor achitate cu titlu de dobânzi si penalități aferente ratelor 13-50 pentru acest contract ( fila 96 dosar Curtea de Apel București).
Având în vedere aceste argumente, ca urmare a admiterii excepției tardivității cererii modificatoare, instanța a constata că reclamanta a fost decăzuta din dreptul de a modifica cererea de chemare in judecata.
Având în vedere cele precizate instanța va analiza cererea reclamantei pentru pretențiile formulate până la data de 01.11.2013, fiind ținută de încheierea interlocutorie pronunțată la data de 24.01.2014.
Anterior cererii modificatoare din data de 01.11.2013, la data de 07.11.2011, reclamanta a precizat că valoarea provizorie a pretențiilor este în cuantum de 21.340 lei, din care suma de 18.668,41 lei dobânzi și penalități achitate în plus pentru contractul nr._T/02 și suma de 2.671,6 lei dobânzi și penalități achitate în plus pentru contractul nr._C/01.
Strict pentru perioada rămasă a fi supusă analizei, instanța reține că susținerile reclamantei, în sensul că pârâta trebuie să restituie anumite sume achitate în plus pentru cele două contracte de leasing încheiate, sunt neîntemeiate.
Prin contractele de leasing financiar nr._C/01/12.06.2007 și nr._/02/27.07.2007, încheiate între finanțatorul . (România) SA și utilizatorul .-a cedat dreptul de folosință asupra bunurilor Mazda 6 CD 143 Active și DAF FT XF_ pe o perioadă determinată și în schimbul plății periodice a ratei de leasing în conformitate cu prevederile contractelor și ale OG nr.51/1997.
Potrivit art. 1.1 din contracte, indiferent dacă a primit sau nu factura corespunzătoare din partea Finanțatorului, Utilizatorul este obligat să plătească ratele de leasing și orice alte sume la scadențele prevăzute în Anexa 2, în lei calculate pe baza cursului de vânzare BNR + 1,75 % din ziua efectuării plății.
Conform prevederilor art. 1.4 din contracte, dacă Utilizatorul nu își îndeplinește la scadență obligațiile de plată izvorâte din Contract, Finanțatorul este îndreptățit să pretindă penalități de întârziere în cuantum de 0,3% (trei zecimi) pe zi calendaristică asupra sumelor neîncasate. Utilizatorul renunță la beneficiul punerii în întârziere și este de acord să plătească penalități de la data la care sumele devin exigibile.
Potrivit art.2.1 din contracte, baza de calcul a ratelor de leasing este: valoarea de intrare a bunului și eventualele cheltuieli suplimentare efectuate de finanțator, avansul, dobânda și valoarea reziduală, la toate adăugându-se TVA.
Dobânda, potrivit art. 2.2 urma a fi calculată pe baza nivelului dobânzilor la 3 luni Euribor și putea fi revizuită de finanțator la o variație mai mare de 50 bps (o,5%) față de momentul semnării contractului. Dobânda revizuită se aplica automat, acordul utilizatorului în acest sens fiind dat prin semnarea contractelor de leasing.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, fiind întocmită expertiza de expert contabil Gilmeanu S. (filele 103-133).
Expertul a precizat formula de calcul pentru fiecare contract de leasing în parte pentru diferite perioade, fiind indicate valorile în cuprinsul expertizei.
S-a reținut în cuprinsul expertizei că referitor la contractul nr._C/01 din 12.06.2007 s-au efectuat 2 majorări ale dobânzii contractuale conform art. 2.2 Condiții generale ale contractelor de leasing, respectiv în data de 01.10.2007 când valoarea indicelui crescuse față de data semnării contractului cu 0,545 % și în data de 03.11.2008 când valoarea indicelui crescuse față de data semnării contractului 0,791%. Totodată, a avut loc o diminuare a dobânzii contractuale în data de 02.12.2008, revenindu-se la calcularea acesteia utilizând indicele EURORIBOR (3 M) la media anului 2007 în valoare de 4,7%, ulterior nemaifăcându-se diminuări ale dobânzii contractuale.
În ceea ce privește contractul nr._/02 din 27.07.2007, s-a precizat de către expert că s-a efectuat o marjă a dobânzii contractuale conform art. 2.2. Condiții generale ale contractelor de leasing în data de 01.09.2008 când valoarea indicelui crescuse față de data semnării contractului cu 0,7773%, ulterior nu s-au mai efectuat diminuări ale dobânzii contractuale indiferent de evoluția indicelui EURORIBOR (3 M).
A mai precizat expertul că în urma verificării tuturor documentelor puse la dispoziție, a constata că sumele încasate de intimată sunt conforme cu scadențarele contractelor de leasing semnate și a notificărilor de majorare a dobânzii contractuale.
Referitor la penalități, în urma calculelor efectuate, s-a reținut că acestea au fost calculate conform art. 1, pct. 1.4 din contractele de leasing semnate de ambele părți, avându-se în vedere și întârzierile la plată a facturilor emise de reclamantă.
Potrivit art. 969 C.p.civ. – „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” (pacta sunt servanda).
Astfel, conform celor două contracte de leasing încheiate de părți, reclamanta avea anumite obligații de plată, pentru care pârâta a emis facturi conform clauzelor contractuale și a anexelor contractelor semnate de părți, iar pentru neexecutarea la timp a obligațiilor a perceput penalității de întârziere în cuantumul stipulat în contracte.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei cât și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța reține că reclamanta nu a perceput sume în plus față de clauzele contractuale însușite de ambele părți, de anexele la contracte și de notificările emis de către pârâtă.
Rata dobânzii este formată dintr-o marjă fixă la care se adaugă indicele de referință, care în cele două contracte încheiate între părți, este Euribor (3M).
În contractele supuse analizei în prezenta cauză, la indicele Euroribor se adaugă și marja fixa.
Este adevărat că între momentul semnării contractului și momentul finalizării acestuia indicele Euribor a suferit modificări, conform graficelor prezentate de expertul contabil, însă pârâta a solicitat sumele raportându-se la convențiile încheiate între părți, fără a solicita sume în plus față de cele negociate, respectiv potrivit prevederilor art. 2.2. din contracte, ce au fost evidențiate și în graficele de rambursare.
Numai în situația în care s-ar fi făcut dovada faptului că sumele solicitate sunt peste cele convenite de părți, reclamanta fiind de acord ca dobânda să poată fi revizuită de către Finanțator, atunci cererea reclamantei ar fi fost întemeiată.
Or, din toate probele administrate nu se poate reține că pârâta a solicitat sume suplimentare față de înțelegerea părților. Chiar dacă au apărut unele diferențe între sumele percepute la semnarea contractului și cele percepute ulterior, acestea s-au încadrat în variabilele prevăzute și acceptate de părți la momentul semnării contractului.
Având în vedere aspectele precizate anterior, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Având în vedere prevederile art. 274 C.pr.civ. și soluția ce urmează a se pronunța în cauză, va respinge și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Instanța va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata ca nefondata.
Respinge cererea de chemare in judecata formulată de reclamant S.C. L. S.A. cu sediul în București, sector 5, ., ., . în contradictoriu cu pârât S.C. M. L. IFN (ROMÂNIA) S.A. cu sediul în București, sector 1, .. 90-92, .> ca nefondata.
Respinge cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Ia act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
PREȘEDINTEGREFIER
A. AndrescuMarius T.
Red.TehRed.A.A.
25.07.2015/4Ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7104/2015. Judecătoria... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 7119/2015.... → |
|---|
