Pretenţii. Sentința nr. 8079/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8079/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 8079/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 8079/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. R.
GREFIER – M. U.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant M. S.D. T. S.R.L.
și pe pârât S. L. S.R.L., chemat în garanție S.C. Y. L. CARGO S.R.L., chemat în garanție S.C. A. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 30.04.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2014 sub nr._, reclamanta M. S.D T. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S. L. SRL, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 151.306,56 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamantă, ca urmare a neîndeplinirii de către aceasta din urmă a oligațiilor contractuale asumate precum și la plata dobânzii legale de 5% pe an, calculată începând cu data de 13 iunie 2013.
În motivare s-a arătat că la data de 20 mai 2013, reclamanta M. S.D T. SRL a primit de la unul dintre partenerii tradiționali de afaceri, Premium anvelope Service Roți SRL, o solicitare privind oferta de preț pentru anumite anvelope. La data de 22 mai 2013, reclamanta a răspuns solicitării menționate mai sus prin Adresa nr. 184.
Întrucât reprezentanții Premium Anvelope Service Roți SRL au fost de acord cu oferta de preț comunicată, reclamanta a recepționat la data de 23 mai 2013, comanda fermă pentru anveopele ce se intenționau a fi achiziționate, în cadrul căreia era specificată și cantitatea dorită din fiecare produs.
M. S.D T. SRL a arătat, că urmare a comenzii primate, a contactat unul dintre furnizorii externi Industrias del Neumatico S.A.U, convenind cu acesta prețul de achiziție al produselor și detaliile aferente livrării acestora.
La data de 04 iunie 2013, furnizorul extern a emis Factura nr. K_ pentru prețul total al mărfii, respectiv suma de 40.417,36 euro, iar reclamanta a transmis pârâtei comanda de transport.
Având în vedere mențiunile cuprinse în scrisoarea de transport, pentru efectuarea transportului, pârâta S. L. SRL a apelat la serviciile unui angajat (dl. G. C.) al operatorului de transport Y. L. Cargo SRL, cu care reclamanta nu a avut niciun raport contractual și care nu s-a obligat în niciun fel față de M. ..
După ce marfa a fost încărcată în mijlocul de transport (autocamionul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ ), pe traseul către destinație, în conformitate cu declarațiile șoferului vehiculului și ale reprezentantului Y. L. Cargo SRL, la data de 10 iunie 2013, într-o parcare de pe teritoriul Ungariei, în cursul nopții și în timp ce numitul G. C. dormea în cabină, cea mai mare parte a mărfii transportate ar fi fost furată de către autori necunoscuți.
La data de 20 iunie 2013, asigurătorul A. A. SA a deschis dosarul de daună nr. BB1013PG013232, însă a refuzat plata oricăror despăguiri.
D. o mică parte a anvelopelor comandate i-au fost livrate reclamantei, valoarea totală de achiziție a mărfii lipsă fiind de 148.339,51 lei. Totodată, aceasta a fost lipsită de profitul pe care ar fi trebit să-l obțină în urma comercializării anvelepelor nelivrate, respectiv suma de 2967,05 lei.
În drept s-au invocat prevederile Codului civil și dispozițiile Convenției de la Geneva din data de 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele.
Pârâta . a formulat la data de 07.04.2014, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că aceasta nu efectuează activități de transport, ci activități anexe trnsporturilor, respectiv activități de intermediere și comision.
La data de 04 iunie 2013, marfa a fost preluată de către firma transportatoare Y. L. Cargo SRL, transportul urmând a se efectua cu auto nr:_ și semiremorca nr._, conducător auto C. G.. În noaptea de 10 iunie spre 11 iunie 2013, a staționat într-o benzinărie din Ungaria întrucât reclama defecțiuni ale autocamionului, ocazie cu care a sesizat autoritățile Ungare în vederea cercetării faptei. Șoferul autocamionului a susținut că a efectuat reparații provizorii asupra autocamionului, traseul până în țară fiind anevoios și greoi, motiv pentru cre revenirea a durat aproximativ 2 zile.
La data de 13.06.2013, transportul a sosit în țară și au fost predate cele 45 de anvelope truck tyres care mai rămăseseră în urma evenimentului din data de 10 – 11.06.2013. La data de 13.06.2013, Y. L. Cargo SRL, în calitate de transportator, M. SD T. SRL, în calitate de destinatar și A. A. SA, prin inspectorul de daune C. C. au luat parte la procesul verbal de constatare, ocazie cu care s-a identificat furtul a 248 bucăți anvelope, astfel cum apar ele menționate în anexa la procesul verbal de constatare și a fost depusă cererea de despăgubire de către firma transportatoare la asigurător, ocazie cu care s-a deschis dosarul de daună deschis la A. SA 881013PG013232, în baza poliței de asigurare nr. DJ_0, în valoare de 34.112,80 euro.
Transmiterea proprietății asupra bunurilor menționate în factura fiscală poate avea loc la predarea bunurilor, sens în care vânzătorul Industrias Del Neumatico S.A.U are un drept de creanță în contra destinatarului SC M. . pentru creanța neîncasată sau transmiterea proprietății are loc la data predării bunurilor, sens în care . SRL are la îndemână o acțiune contractuală în contra Industrias Del Neumatico S.A.U.
În temeiul art. 27 al Convenției CMR, cel în drept poate să pretindă dobânzi pentru pagubele suferite. Aceste dobânzi calculate la 5% pe an, curg din ziua reclamației administrative adresate în scris transportatorului sau, dacă nu a existat o reclamație, din ziua introducerii acțiunii în justiție.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205, 206 N.C.pr.civ, NCC, Convenția CMR.
Pârâta . a formulat la data de 07.04.2014, cerere de chemare în garanție împotriva . SRL, solicitând ca în eventualitatea admiterii cererii de chemare în judecată, să se admită cererea de chemare în garanție și obligarea chematei în garanție la plata sumei de 151.306,56 lei prejudiciu pretins de către reclamanta . SRL, ce se compune din suma de 2968,05 lei ce reprezintă pretinsul beneficiu nerealizat de către reclamantă și suma de 148.339,51 lei reprezentând valoarea cantității lipsă precum și obligarea chematei în garanție la plata dobânzii legale de 5% pe an, începând cu data de 13 iunie 2013.
În motivarea cererii de chemare în garanție, s-a arătat că în temeiul dispozițiilor contractului de transport nr. 623/03.06.2013, transportul se execută conform convenției CMR iar transportatorul are în sarcină asigurarea mărfii în timpul transportului la o companie de asigurări, iar vehiculul va circula obligatoriu cu CMR. Dacă se constată lipsuri cantitative la descărcare din vina transportatorului, acesta va răspunde pentru paguba efectiv creată, în conformitate cu documentele emise de la beneficiarul mărfii.
Reclamanta M. SD T. SRL a formulat la data de 05.05.2014, răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că obigația de dezdăunare a pârâtei față de reclamanta nu derivă din contractul de transport, ci din contractul încheiat între M. SD T. (în calitate de comitent) șo S. L. (în calitate de expeditor). Contractul încheiat între reclamantă și S. L. este un contract de expediție.
În conformitate cu dispozițiile art. 2068 alin. 1 din Codul civil expeditorul răspunde de întârzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustrăgerea sau stricăciunea bunurilor în caz de neglijență în executarea expedierii, în special în ceea ce privește preluarea și păstrarea bunurilorm alegerea transportatorului ori a exeditorilor intermediari. Astfel, este evident că S. L. și-a asumat obligația de a preda bunurile la destinație, astfel cum rezultă din Comanda de transpot procesată de pârâtă fără vreo obiecțiune în acest sens. În ceea ce privește momentul de la care pârâta datorează dobânzi, se mențioează faptul că data reclamației este 12 iunie 2013, respectiv momentul de la care a început corespondențapărților ci privire la sustragerea anvelepelor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 C.pr.civ.
Chemata în garanție . SRL a formulat cerere de chemare în garanție a ., prin care a solicitat obligarea A. A., la plata sumei ce reprezintă despăgubiri, conform dosarului de daună deschis la A. SA nr. BB1013PG013232 în baza poliței de asigurare nr. DJ_0 în valoarede 34.112,80 euro precum și la plata dobânzii legale începând cu data de 13 iunie 2013 – data sesizării companiei de asigurări cu privire la producerea riscului asigurat și până la data plății efective a despăgubirilor.
În motivare s-a arătat că între . SRL și societatea de asigurare A. A. SA s-a încheiat polița de asigurare privind răspunderea civilă a transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate în trafic internațional pe șosele. . SRL trebuia să transporte o anumită cantitate de marfă din Spania – anvelope – cu auto_ și semiremorca_, conducător auto C. G.. În noaptea de 10 iunie spre 11 iunie 2013, conducătorul auto a observat furtul, motiv pentru care a sesizat autoritățile ungare în vederea cercetării faptei.
La data de 13 iunie 2013, camionul a ajuns în țară cu dificultate și a predat cele 45 de anvelope de camion mare, care mai rămăseseră în urma evenimentului din noaptea de 10 spre 11 iunie 2013, la destinatar.
Deși dosarul de daune a fost deschis la data de 13 iunie 2013, până la acest moment nu s-a procedat la plata de despăgubiri.
Societatea de Asigurare Reasigurae A. SA a formulat la data de 10.02.2015, întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată.
În urma analizei și verificării documentelor din dosarul de daună și a vizualizării fotografiilor efectuate la întocmirea dosarului de daună coroborate cu circumstanțele în care s-a produs prejudiciul invocat, Societatea de Asigurare Reasigurare A. SA a concluzionat că ăn raport de condițiile CMR, cap 6 – Excluderi punctul. 6.4 Indiferent de cele precizat în convenția CMR, A. nu acordă despăgubiri pentru litera b) depășirea termenului de livrare și de dispozițiile art. 2205 alin. 1 teza 1 C.civil care precizează faptul „Contractul de asigurare se desființează de drept, în cazul în care, înainte ca obligația asiguratului să înceapă a produce efecte, riscul asigurat s-a produs, asiguratul Y. L. Cargo SRL, neavâmnd dreptul la despăgubirile solicitate în baza poliței de asigurare DJ_0”.
Potrivit condițiilor generale anexa la polița de asigurareDJ_0/2013 – Cap I – Definiții pct. 1.117 lit a și b prin furt se înțelege: “furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie” și „urmările furtului sau tentativei de furt, așa cum a fost precizat la punctul 1.1.17 a)”.
În speță de față însă, Polița din Ungaria confirmă faptul că s-a întocmit proces verbal de constatare ca urmare a plângerii formulate de conducătorul auto și s-a deschis dosar penal, însă nu confirmă producerea furtului prin efracție (riscul asigurat). În cauza dedusă judeății nu există certitudinea că s-a produs riscul asigurat de furt prin efracție.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ, Legea nr. 136/1995.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 23 mai 2013, Premium Anvelope Service Roți a adresat o comandă fermă reclamantei M. SD T. SRL, cu privire la achiziționarea unor anvelope anume descrise în tabelul înaintat către aceasta, după cum rezultă din înscrisul de la fila 11 din vol 1 din dosar.
Față de comanda fermă primită, reclamanta a contactat unul dintre furnizorii externi, Industrias Del Neumatico S.A.U cu sediul în Spania, convenind cu acesta prețul de achiziție al produselor și detaliile aferente livrării acestora.
Din înscrisurile de la filele 12 – 14 și anume corespondența purtată prin intermediul poștei electronice coroborat cu declarația martorului G. D., pârâta S. L. SRL primit o comandă de transport primită sub antetul Premium Anvelope Roți destinatarul fiind reclamanta M. SD T. SRL. De asemenea în depoziția testimonială de la fila 90 se menționează că clientul poate fi apreciat ca fiind reclamanta M. SD T. SRL, întrucât acesteia urma să-i factureze sumele ce făceau obiectul serviciilor.
Pârâta a încheiat în nume propriu și în contul reclamantei Contractul de transport nr. 623 din data de 3 iunie 2013, chemata în garanție Y. L. Cargo SRL, având calitatea de transportator.
Având în vedere mențiunile cuprinse în scrisoarea de transport, pentru efectuarea transportului, pârâta S. L. SRL a apelat la serviciile unui angajat (dl. G. C.) al operatorului de transport Y. L. Cargo SRL cu sediul în satul Pătuleni nr. 202, Cam 2, Ratești, județul Argeș, România, înregistratp la Registrul Comerțului sub nr. J_, având Cod Unic de Înregistrare_, cu care reclamanta nu a avut niciun raport contractual.
Obiectul contractului încheiat cu S. L. SRL consacră prestația caracteristică contractului de expediție, respectiv aceea de a încheia în nume propriu și în contul co-contractantului, contracte de transport și de a îndeplini operațiuni accesorii transportului.
În conformitate cu dispozițiile art. 2064 din Codul civil, contractul de expediție este o varietate a contractului de comision, prin care expeditorul se obligă să încheie, în nume propriu și în contul comitentului, un contract de transport și să îndeplinească operațiunile accesorii.
În încheierea de ședință din data de 06.02.2014, prin care s-au încuviințat probele, instanța, după ce a fost supus dezbaterii acest aspect, a calificat răspunsul la întâmpinare ca o veritabilă cerere modificatoare.
Spre deosebire de contractul încheiat între M. SD T. și S. L., în baza căreia reclamanta se obligase să achite pârâtei suma de2950 Euro + TVA reprezentând contravaloarea serviciilor sale, noul contract, respectiv Contractul de transport nr. 623 din data de 3 iunie 2013, are un preț diferit de 2700 euro + TVA pe care urma să-l perceapă Y. L. Cargo SRL.
Examinând conduita S. L., ulterioară recepționării comenzii de transport, reține că între S. L., în calitate de expeditor și M. SD T., în calitate de comitent, a fost încheiat un contract de expediție, în executarea căreia expeditorul a încheiat cu Y. L. Cargo, în calitare de transportator, Contractul de transport. nr. 623 din data de 03 iunie 2013.
La data de 04 iunie 2013, marfa a fost preluată de firma transportatoare Y. L. Cargo SRL, transportul urmând a se efectua cu auto nr._ și semiremorca nr._, conducător auto C. G..
În noaptea de 10 iunie spre 11 iunie 2013 acesta a staționat într-o benzinărie din Ungaria întrucât reclama defecțiuni ale autocamionului, ocazie cu care a efectuat și timpii de odihnă, iar dimineața conducătorul auto a observat furtul, motiv pentru care a sesizat autoritățile ungare în vederea cercetării faptei.
La data de 13.06.2013, transportul a sosit în țară și au fost predate cele 45 de anvelope truck tyres care mai rămăseseră în urma evenimentului din data de 10 – 11.06.2013. La aceeași dată, 13.06.2013 Y. L. Cargo SRL, în calitate de transportator, M. SD T. SRL, în calitate de destinatar și A. A. SA au luat parte la procesul verbal de constatare, ocazie cu care s-a identifcat furtul a 248 bucăți anvelope, astfel cum apar ele menționate în anexa la procesul verbal de constatare și a fost depusă cererea de despăgubire de către firma transportatoare la asigurător, ocazie cu care s-a deschis dosarul de daună deschis la A. SA BB1013PG013232 în baza poliței de asigurare nr. DJ_0 în valoare de 34 112,80 euro.
În doctrină s-a menționat că expeditorul are următoarele obligații: a) obligația de a încheia un contract de transport și de a îndeplini operațiunile accesorii (art. 2064 NCC); b) obligația de a exercita contraordinul (art. 2066 NCC); c) obligația de a respecta instrucțiunile comitentului în ceea ce privește alegerea traseului, a mijloacelor și a modalităților de transport al mărfii (art. 2067 NCC); d) obligația de a acționa în interesul comitentului în ceea ce pivește alegerea traseului, a mijloaceor și a modalităților de transport al mărfii (art. 2067); e) obligația de predare a bunurilor la destinație (art. 2067 alin. 2 NCC); f) obligația de a asigura bunurile ce fac obiectul transportului (art. 2067 alin. 3 NCC); g) obligația de a preda comitentului premiile, bonificațiile și reducerile tarifelor obținute de expeditor (art. 2067 NCC); h) obligația de avansa sumele reprezentând contravaloarea prestațiilor accesorii și a cheltuielilor efectuate în vederea realizării acestor prestații (art. 2069 NCC).
În ceea ce privește obligația de predare a bunurilor la locul de destinație, se va reține că articolul 2067 alin. (2) NCC constituie o aplicație a art. 2052 NCC și a art. 2021 NCC. Astfel, obligația de predare a bunurilor la locul de destinație trebuie interpretată ca fiind expresia asumării, de către expeditor, a obligației de a garanta ajungerea mărfurilor la destinație.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 2068 Cod civil, (1) Expeditorul răspunde de întârzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor în caz de neglijență în executarea expedierii, în special în ceea ce privește preluarea și păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari. (2) Atunci când, fără motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de comitent, expeditorul răspunde de întârzierea transportului, pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor, cauzată de cazul fortuit, dacă el nu dovedește că aceasta s-ar fi produs chiar dacă s-ar fi conformat instrucțiunilor primite. (art. 1351, 2052, 2067 NCC).
În vederea calificării răspunderii expeditorului, trebuie remarcat faptul că întârzierea, pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor reprezintă consecințe ale încălcării unor obligații ce incumbă transportatorului, respectiv obligația de conservare a bunurilor transportate și obligația de a respecta termenul de transport. Rezultă deci că art. 2068 NCC reglementează în materia răspunderii expeditorului pentru faptele transportatorului, deci în materia răspunderii contractuale pentru fapta altor persoane.
Răspunderea S. L. trebuie apreciată în funcție de obligațiile expeditorului în contractul de expediție, acesta fiind o varietate a contractului de comision.
Spre deosebire de mandatul cu reprezentare în cazul căruia cu privire la drepturile și obligațiile asumate de mandatar, se creează raporturi juridice directe între mandant și terț, în cazul contractului de comision, comisionarul, în speță S. Logistics, își asumă personal obligațiile care derivă din executarea comisionului. Art. 2045 din Codul civil prevede că terțul este ținut direct față de comisionar, ShiptransLogistic, de obligațiile rezultate din contract. În consecință, între comitent și terțul cu care comisionarul acontractat nu se nasc raporturi juridice directe indiferent de actele întocmite în executarea contractului încheiat între părți. Comitentul, respectiv . are acțiune împotriva comisionarului culpabil.
Se va reține că în privința răspunderii părților, în contractul încheiat de comisionar cu terțul, Y. L. Cargo răspunde numai față de comisionar, S. L. cu care este în raporturi juridice directe, dar comisionarul răspunde față de comitent, MayaSD T. SRL, pentru încălcarea obligațiilor sale din contractul de comision (spre exemplu pentru „culpa in eligendo”).
Cu privire la stabilirea răspunderii pârâtei Shiptans Logistics, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 2039 alin. 2 Cod civil, potrivit cărora în ipoteza în care regulile relative la mandatul fără reprezentare sunt lacunare, devin aplicabile în completare, regulile relative la mandatul cu reprezentare.
Așadar, diligența S. L. va fi apreciată în raport de dispozițiile art. 2018 din Codul civil în baza cărora, acesta răspunde față de reclamanta (culpa levis in abstracto), fiind ținută să depună diligența unui „bonus pater familias” în executarea contractului deexpediție.
Din analiza art. 2068 NCC rezultă faptul că orice neglijență în executarea expediției are drept consecință posibilitatea de a angaja răspunderea expeditorului pentru faptele transportatorului, soldate cu întârzierea transportului sau cu pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor. Chiar dacă textul de lege menționează anumite operațiuni ținând de executarea expediției care ar putea fi realizate neglijent (preluarea și păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari), trebuie remarcat faptul că enumerarea are caracter exemplificativ. Argumentul esențial pentru această calificare se regăsește chiar în textul art. 2068 NCC, acesta statuând faptul că expeditorul răspunde pentru faptele transportatorului, soldate cu întârzierea transportului sau cu pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor, în caz de neglijență în executarea expedierii, „în special” în ceea ce privește preluarea și păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari.
Din declarația dlui C. G., rezultă că urmare a unei defecțiuni tehnice a camionului pe care îl conducea, acesta ar fi fost nevoit să se oprească într-o parcare despre care afirmă că ar fi fost monitorizată video, la data de 11iunie 2013, ulterior sesizând organele abilitate cu privire la furtul anvelopelor.
În ceea ce privește stabilirea culpei transportatorului, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, nu rezultă că parcarea în care dl. C. G. a decis să staționeze era monitorizată la momentul sustragerii unurilor. Din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză rezultă că autpcamionul cu care se făcea transportul anvelopelor era cu prelată, ceea ce a făcut ca aceasta să fie tăiată iar marfa sustrasă.
Potrivit dispozițiilor art. 17 pct. 1 din Convenția privind contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele(CMR), transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, cât și pentru întârzierea în eliberare.
În cazul în care marfa transportată cu mijlocul de transport asigurat a fost sustrasă datorită unei neglijențe a conducătorului auto, care a lăsat camionul nesupravegheat, transportatorul va răspunde față de proprietarul mărfii conform art. 17 din CMR.
Din declarația testimonială rezultă că nu a recepționat din partea clientului, nici o dispoziție specială cu privire la traseul pe care camionul urma să-l urmeze. De asemenea nu a primit nici o solicitare cu privire la camion. Astfel rezultă că acestea au fost alese de pârâta S. logistic SRL. Martorii au menționat că cunosc că acel camion a fost oprit în parcarea din Ungaria datorită unor defecțiuni la cutia de viteze, acesta nemaifiind în măsură să parcurgă traseul în siguranță.
Practic oprirea neprogramată a autocamionului ce conținea bunurile achiziționate, a fost consecința directă a defecțiunii tehnice invocate. Or, potrivit dispozițiilor Convenției CMR defecțiunea tehnică nu poate fi încadrată în sfera semantică a noțiunii de caz fortuit.
Pe de altă parte, instanța apreciază că modul de verificare a documentelor necesare efectuării transportului poate fi apreciată și ca o neglijență în efectuarea expediției. Martora G. D. a arătat că au fost verificate licența de transport, asigurarea de marfă și comanda de intermediere transport semnată și ștampilată.
Din declarația testimonială rezultă că transportatorul a prezentat o poliță de asigurare la firma Uniqa, care era valabilă la acel moment. Ulterior, s-a constatat faptul că nu a fost plătită ultima rată a poliței de asigurare la . prezentând o nouă poliță la A.. Martorii au relatat faptul că li s-a comunicat de către transportator că reprezentantul A. a relatat că nu este nicio problemă, camionul fiind deja încărcat.
Față de cele arătate, instanța apreciază că pârâta S. L. este în culpă atât cu privire la alegerea transportatorului cât și cu privire la executarea expediției, motiv pentru care va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 151.306,56 lei compusă din 148.339,51 lei (pierderea efectiv suferită reprezentată de valoarea totală de achiziție a mărfii lipsă) și 2.967,05 lei (câștigul nerealizat și anume profitul pe care ar fi trebuit să-l obțină în urma comercializării anvelepelor nelivrate), reclamanta având dreptul la repararea integrală a pagubei.
În conformitate cu prevederile art. 27 pct. 1 din Convenția de la Geneva din data de 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, instanța urmează să dispună obligarea pârâtei și la plata dobânzii de 5% pe an, calculată începând cu data de13 iunie 2013. Se apreciază că data reclamației administrației prealabile este de data de 12 iunie 2013, respectiv momentul de la care a începur corespondența părților cu privire la sustragerea anvelopelor.
Cu privire la susținerea pârâtei în sensul că reclamanta ar fi cedat dreptul la despăgubiri în favoarea Industrias del Neumatico instanța o apreciază ca neîntemeiată, întrucât în speță nu s-a făcut dovada certă a unei cesiuni e creanță, încheiată în conformitate cu dispozițiile legale.
În temeiul art. 453 C.pr.civ obligă pârâta S. L. SRL să plătească reclamantei suma de 7632 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Cu privire la cererea de chemare în garanție se reține că aceasta reprezintă o
formă de participare a terțelor persoane în procesul civil prin intermediul căreia una dintre părți poate solicita introducerea în litigiu a acelor persoane față de care funcționează obligația de garanție sau de despăgubire. Cererea de chemare în garanție se întemeiază, în principal, pe existența unei obligații legale sau convenționale de garanție; legea admite însă promovarea unei cereri de chemare în garanție ori de câte ori partea ar putea să se îndrepte (în situația în care ar pierde procesul) împotriva altei persoane cu o acțiune în despăgubire.
Pârâta . a formulat cerere de chemare în garanție a . SRL.
Potrivit CMR (scrisoarea de transport), părțile contractului de transport sunt: Industrias Del Neumatico S.A.U, în calitate de expeditor, . SRL, în calitatre de destinatar, . SRL, în calitate de transport. Cu toate acestea, instanța apreciază că transportatorul . SRL, nu răspunde direct față de reclamanta, deoarece aceasta nu se află în rapoirturi contractuale directe, contractul fiind încheiat prin intermediul pârâtei.
Art. 1984 – 1985 din Codul civil prevăd în mod expres că „transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totală ori parțială a bunurilor, survenită pe parcursul transportului” iar „în caz de pierdere a bunurilor, transportatorul trebuie să acopere valoarea reală a bunurilor pierdute”.
Singurele situații în care transportatorul nu ar răspunde pentru prejudiciile cauzate ar fi cazul fortuit și forța majoră (art. 1959 alin. 2 din Codul civil) dar aceste situații nu sunt incidente în speță.
Totodată Convenția de la Geneva din data de 19 mai 1956, referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele stabilește în mod expres responsabilitatea transportatorului pentru pierderea totală/parțială sau pentru avarie, produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, precum și pentru întârzierea în eliberare (art. 17 pct. 1).
De altfel, în speță nu a intervenit niciuna dintre cauzele de înlăturare a răspunderii transportatorului, astfel cum acestea sunt enumerate în cadrul art. 1991 din Codul civil, respectiv în cadrul art. 17 pct. 4 din Convenția de la Geneva din data de 19 mai 1956, referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele. Defectarea autocamionului, staționarea acestuia în parcare și furtul anvelopelor, nu pot fi aprecuiate ca și cazuri fortuite sau de forță majoră de natură să exonereze de răspundere.
Pe de altă parte, potrivit art. 3 din Convenția de la Geneva din data de 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele „transportatorul răspunde ca de propriile sale acțiuni și omisiuni, de acțiunile și omosiunile prepușilor săi și ale oricăror alte persoane la serviciile cărora recurge pentriu executarea transportului, dacă acești prepuși sau aceste persoane acționează în exercițiul funcțiilor lor”, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că augtocamionul ar fi staționat într-o parcare supravegheată.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . și să dispună obligarea chematei în garanție . SRL să plătească pârâtei suma de 151.306,56 lei cu titlu de despăgubiri precum și la plata dobânzii legale de 5% pe an începând cu data de 13 iunie 2013.
În temeiul art. 453 C.pr.civ, obligă chemata în garanție . SRL să plătească pârâtei . cheltuieli de judecată în cuantum de 7632 lei corespunzător cererii principale și suma de 4132 lei aferentă cererii de chemare în garanție.
Cu privire la cererea de chemare în gatanție a . de chemata în garanție . SRL, reține următoarele:
Între chemata în garanție . SRL și societatea de asigurare A. A. SA s-a încheiar polița de asigurare nr. DJ_0 în valoare de 34.112,80 euro privind răspunderea civilă a transpotatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate în trafic internațional pe șosele.
La data de 11.06.2013 chemata în garanție . SRL, în calitate de asigurat, în temeiul Poliței nr. DJ_0 privind asigurarea de răspundere civilă a transportatorului, în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate în trafic internațional pe șosele încheiată cu societatea de asigurare A. A. SA, a avizat ce-a de-a doua chemată în garanție cu privire la dispariția unui număr de 248 de anvelope din autotractorul marca Volvo cu nr._ condus de C. G., care tracta semiremorca cu nr._, în timp ce acestea erau transportate pe ruta Spania / România, respectiv teritoriul României, autostrada M7.
În urma avizării acestui eveniment pentru care a fost anunțată Poliția din Ungaria care a încheiat Proces verbal de constatare, s-a deschis dosarul de daună nr. B1013PG013232 în care s-a concluzionat că potrivit clauzelor contractualem . SRL, nu are dreptul la despăgubire.
Contractul de transport nr. 623/03.06.2013 încheiat între . și Y. L. Cargo SRl prevede ca dată a încărcării a fost 04.06.2013 iar ca dată a descărcării 07.06.2013, perioadă pentru care Y. L. Cargo SRL se obligă să aibă poliță CMR.
În ceea ce privește asigurarea CMR, care a fost încheiată în data de 07.06.2013, cu valabilitate din 08.06.2013 până în data de 07.06.2014, această asigurare nu cuprinde perioada care este menționată în contractul de transport nr. 623/03.06.2013 respectiv între 04.06.2013 (când a fost încărcată marfa din Spania) și 07.06.2013, când ar fi trebuit să fie descărcată marfa în Romnia.
Furtul declarat de conducătorul auto C. G. a avut loc în noaptea de 10 – 11 iunie 2013. Or, la această dată, termenul de livrare prevăyut în Contractul nr. 623/03.06.2013 era deja depășit.
Față de cele arătate, reyultă că în perioada 04 – 07 iunie 2013, marfa transportată nu era asigurată.
În condițiile de asigurare CMR cap 6 excuderi punct 6.4 lit b se menționează că ″ Indiferent de cele precizate în Convenția CMR, A. nu acordă despăgubiri pentru depășirea termenului de livrare″.
Pe de altă parte potrivit Condițiile generale anexă la polița de asigurare DJ_50/2013 Cap I Definiții pct. 1.1.17 lit . a și b prin ″furt″ se înțelege ” furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie” și ”urmările furtului sau tentativei de furt așa cum a fost precizat la punctul 1.1.17a)”.
În speța de față însă, Polița din Ungaria confirmă faptul că s-a întocmit proces verbal de constatare ca urmare a plângerii formulate de conducătorul auto și s-a deschis dosar penal, însă nu confirmă producerea furtului prin efracție (riscul asigurat).
Pentru aceste considerente, urmeayă a respinge cererea de chemare în garanție formulată de . SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată, privind pe reclamant M. S.D. T. S.R.L. sector 5, București, . I., nr. 2, ., . pârât S. L. S.R.L., sector 1, București, .. 109, ., ., și în, C., ., nr. 17, ., chemat în garanție S.C. Y. L. CARGO S.R.L., Comuna Rădești ., . în garanție S.C. A. A. sector 3, București, .. 3, .> Dispune obligarea pârâtei S. L. SRL să plătească reclamantei M. . suma de 151.306,56 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat precum și la plata dobânzii legale de 5% pe an, calculată începând cu data de 13 iunie 2013.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ..
Obligă chemata în garanție . SRL, să plătească pârâtei S. L. SRL suma de 151.306,56 lei cu titlu de despăgubiri precum și la plata dobânzii legale de 5% pe an, calculată începând cu data de 13 iunie 2013.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de . SRL.
Obligă pârâta S. L. SRL să plătească reclamantei suma de 7632 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Obligă chemata în garanție . SRL să plătească pârâtei S. L. SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 7632 lei corespunzător cererii principale și suma de 4132 lei aferentă cererii de chemare în garanție.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru Grefier aflat în C.O
semnează Grefier - Șef
RedRL/tehnRL/MU/03.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8006/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Validare poprire. Sentința nr. 7652/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
