Pretenţii. Sentința nr. 8164/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8164/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 8164/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8164/2015
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta I. I. și pe pârât O. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.04.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea consecutiv la data de 23.04.2015, apoi la data de 30.04.2015, respectiv 04.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2014, sub nr._, reclamanta I. I. a chemat în judecată pe pârâta O. B. ROMÂNIA SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate ca fiind abuzive si sa se dispună anularea capitolelor din convenția de credit nr. C_ din data de 25.08.2008, respectiv Art.6 pct. 6.2, de a preciza elementele componente ale procentului de dobanda (dobanda de referința + marja băncii) si a cuantumului acesteia de la art 6 din contractual de credit nr. C_ din data de 25.08.2008, avand in vedere procentul de dobanda de la data incheierii contractului si precizarea perioadei de actualizare a ratei de dobanda, refacerea graficelor de rambursare avand in vedere indicele libor actualizat periodic si marja fixa de la data incheierii contractului, restituirea tuturor sumelor ce au fost plătite in plus fata de dobanda stabilita initial in contract raportata la valoarea dobânzii de referința, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că in data de 25.08.2008 s-a incheiat contractul de credit pentru persoane fizice garantat cu ipoteca nr. C_ intre aceasta, in calitate de imprumutat, pe de o parte, si O. B., in calitate de imprumutator, pe de alta parte, pentru suma de_ CHF, destinatia creditului fiind pentru finanțarea achiziționării proprietatii imobiliare situate in Brasov, . 13, ., jud Brasov, durata creditului fiind de 120 de luni. De asemenea, se arată ca au fost îndeplinite condițiile arate de către Banca in privința clauzelor referitoare la tragerea creditului pentru scopul pentru care a fost acordat acesta.
S-a mai susținut că modul tehnic de elaborare a contractelor nu tine seama de puterea de intelegere a consumatorului, clauzele abuzive punând probleme sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca oferă Băncii drepturi, in detrimentul Consumatorului, respectiv asa cum un act normativ trebuie caracterizat de previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa ca daca o anumita situatie intervine, o anumita consecință se produce.se mai arată că, convențiile de credit încheiate reprezintă contracte de adeziune, toate clauzele cuprinse in acestea fiind prestabilite de Banca, fara a da posibilitatea imprumutatilor de a modifica sau a înlătură vreuna din aceste clauze din contractul standard, reclamanta neavând posibilitatea de a negocia nici o clauza din convenția de credit, intregul act juridic fiindu-i impus, in forma respectiva de către Bancă.
S-a mai susținut că începând cu anul 2009 si chiar anterior acestuia dobanda de referința (Libor) a început sa scada și astfel, deoarece procentul de dobanda este variabil, reclamanta a așteptat sa scada si in cazul contractului său, ceea ce nu s-a intamplat, mai mult se precizează faptul ca: punctul 2 al art 6 din contractul de credit conține o clauza abuziva, ce prevede ca in funcție de politica băncii dobanda va fi modificata in mod unilateral, fara ca politica Băncii sa isi gaseasca o definiție astfel incat Clientul sa fie capabil sa intelega care este semnificația acestei expresii.
În drept, au fost invocate disp art 970, 983 Cod civil, Legea 193/2000, OUG 50/2010.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, excepția prescripției extinctive pentru perioada 2008-2011, excepția de inadmisibilitate a cererii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat, în esență, că prin solicitarea de modificare a nivelului dobânzii se solicită instanței să înfrângă/limiteze forța obligatorie a contractelor încheiate de pârâtă prin obligarea unei părți să accepte schimbările propuse de cealaltă parte.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus inscrisuri ( f 7-80).
La termenul de judecată de la data de 22.01.2015 instanța a respins excepțiile netimbrării și prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtă prin întâmpinare și a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acel termen (f 95).
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă suplimentar proba cu expertiza contabilă, raportul de expertiză întocmot de exp B. P. fiind depus la dosar, la filele 105-129.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, răspunsul expertului fiind depus la dosar, la filele 144-152.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr C_ /25.08.2008, prin care pârâta O. B. Romania S.A. a acordat reclamantei I. I., în calitate de împrumutat, un împrumut ipotecar în valoare de 100.000 euro pe o perioadă de 120 de luni.
Potrivit art.6.1 din contract, la data încheierii contractului, rata dobânzii curente este de 8,99%. Dobânda se stabilește în forma procentuală ca rata anuală de dobândă.
Conform art 6.2 din contract, dobânda este variabilă, putând fi modificată în mod unilateral de către Bsncă în funcție de politica O. B. Romania SA, de costurile de finanțare ale băncii, de evoluția pieței financiar-bancare, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex: EURIBOR (EUR)/LIBOR(CHF), ROBOR (RON), fără a exista consimțământul clientului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilită de Bancă. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate.
Potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000 „se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii”, iar art.4 din lege prevede ca „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. (2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv”.
Asadar, pentru a determina daca o anumita prevedere contractuala reprezinta o clauza abuziva, trebuie verificata îndeplinirea conditiilor instituite de art 4 alin 1 din legea nr 193/2000.
O prima conditie ce trebuie indeplinita este ca aceasta sa nu fi fost negociata direct cu partea contractanta. Alineatul 2 al art 4 din legea nr 193/2000 defineste notiunea de clauza ce nu a fost direct negociata, în sensul ca aceasta este inserata în contract fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Cea de-a doua conditie esentiala ce trebuie constatata se refera la crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, prin aceasta întelegându-se ca unul din contractanti dobândeste un avantaj nejustificat fata de situatia celeilalte parti.
De esenta raporturilor juridice izvorând din contracte sinalagmatice este corelativitatea drepturilor si obligatiilor, respectiv faptul ca o parte se obliga sa dea, sa faca sau sa se abtina de la ceva stiind ca si cealalta parte va efectua o contraprestatie. Daca unei parti îi incumba numai obligatii fara a beneficia în schimb si de drepturi, se rupe echilibru care trebuie sa domine raporturile juridice, partile nemaiaflîndu-se pe pozitii de egalitate, ci de subordonare, de putere, ceea ce este profund injust, mai ales in situatia in care unul din contractanti este persoana juridica, iar cealalta persoana fizica.
În ipoteza în care o clauza apare inechitabila si imorala, trebuie analizat daca se ofera o explicatie rezonabila de catre comerciant, în concordanta cu prevederile contractuale pentru a justifica respectiva clauza.
În fine, cu privire la cea de-a treia cerinta, aceasta se refera la caracterul contrar bunei credinte al clauzei; cu alte cuvinte, aceasta cerinta vizeaza comportamentul neloaial al cocontractantului.
De asemenea, pentru aprecierea caracterului abuziv al unei clauze trebuie avute în vedere si dispozitiile art 4 alin 5 si 6 din legea nr 193/2000, potrivit carora natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza si în functie de natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, de toate împrejurarile care au determinat încheierea contractului, precum si de alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde, indiferent de obiectului principal al contractului, de raportul pret -calitate, de podusele si serviciile oferite în schimb.
Conform anexei nr 1, art 1 lit a din Legea nr 193/2000, este considerata clauza abuziva acea prevedere contractuala care da dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Clauza redată mai sus oferă pârâtei dreptul de a revizui rata dobânzii fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, intrucat permite bancii sa opereze o schimbare a dobanzii fara consimtamantul debitorului și fără indicarea vreunui criteriu pentru intervenirea modificării (conform politicii bancii).
Or, potrivit Legii 193/2000, motivul trebuie să reprezinte o situație clar descrisă care să ofere clientului posibilitatea de a ști de la început că, dacă se va produce, consecința va fi aceea a majorării dobânzii. Acest motiv trebuie să fie suficient de clar arătat în contract, determinat, astfel încât în situații litigioase, să se poată verifica dacă respectiva condiție s-a îndeplinit.
De asemenea, modificarea dobanzii trebuie sa aiba loc in functie de anumite criterii obiective (deci sa fie independentă de voința bancii), prin raportare la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru, iar formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii.
Numai in aceasta maniera se mentine un echilibru just intre drepturile si obligatiile părților si exista previzibilitate pentru partea aflata in pozitie de inferioritate (debitor) pe parcursul derularii contractului.
În acest sens, este relevantă Hotărârea CJUE din data de 26.04.2012 în cauza C-472/10 (INVITEL-Ungaria), potrivit căreia se poate aprecia ca fiind abuzivă clauza care figurează în condițiile generale ale contractelor încheiate cu consumatorii prin care un vânzător sau un furnizor prevede o modificare unilaterală a costurilor aferente serviciului care trebuie furnizat, fără a descrie însă în mod explicit modalitatea în care sunt stabilite respectivele costuri și fără a indica un motiv întemeiat pentru această modificare. Or, conform art 2 pct 24 din OG nr 21/1992, prin costuri se intelege inclusiv dobanda.
Noțiunea de "politica băncii” nu este definită în contract, lăsând loc unor interpretări care pot fi folosite de bancă în favoarea sa.
Simpla existența a acestei clauze contractuale creează posibilitatea utilizării ei de către pârâtă, neexistând stipulată clar obligația de a se raporta și la celelalte criterii obiective care sunt indicate în contractele de credit (valoarea dobânzii de referință).
În aceste conditii, instanța apreciaza ca aceasta clauza intruneste cerintele art 4 din Legea nr 193/2000 pentru a fi declarata ca abuziva.
Instanța va înlătura apărările pârâtei privind caracterul negociat al contractului, neputând fi retinute argumentele acesteia în sensul că reclamanta avea posibilitatea de a studia ofertele mai multor banci si a opta pentru cea mai satisfacatoare.
Astfel, potrivit art 4 alin 2 din Legea nr 192/2000, prin clauza ne-negociata direct se intelege cea care a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. De asemenea, art 4 alin 3 teza ultima prevede ca acel comerciant care pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul trebuie să prezinte probe în acest sens.
De asemenea, alegerea tipului de contract financiar nu echivalează cu negocierea care se poartă asupra clauzelor contractuale, contractele de credit fiind contracte preformulate impuse de bancă clienților în baza unui model validat în prealabil de B.N.R., „libertatea de voință” a clientului rezumându-se la a semna sau nu contractul pe care l-a ales în prealabil, alegere care este și ea controlată de bancă, aceasta fiind cea care stabilește scoringul/ratingul clientului, elemente în funcție de care banca indică clientului tipul de credit în care se încadrează conform ratingului.
Desi parata a sustinut ca partile au negociat clauzele, nu a facut nicio dovada in acest sens, conform art. 4 alin 3 din Legea nr 193/2000. Astfel, la dosar nu exista vreo corespondenta precontractuala (anterior incheierii contractului de credit) din care sa rezulte ca banca a purtat negocieri. Negocierea nu trebuie inteleasa doar sub forma posibilitatii de a alege un anumit tip de credit din portofoliul bancii, ci si de a putea discuta si influenta anumite clauze din contractul propus.
Sub aspectul conditiei existentei unui dezechilibru important intre drepturile si obligatiile partilor, instanța apreciaza ca si aceasta este intrunita.
Astfel cum s-a retinut mai sus, clauza inserata in art 6.2 din contractul de credit este una neclara, imprecisa, lasand loc vointei exclusive a bancii de a stabili cand decide sa majoreze dobanda.
Or, aceasta imprevizibilitate este de natura sa ofere un avantaj patrimonial bancii, care prevalandu-se de aceasta clauza sa majoreze dobanda oricand, ceea ce afecteaza, evident, si interesele economice ale debitoarei.
De asemenea, instanța va înlătura apărarea pârâtei în sensul că reclamanta, optand pentru acest tip de credit cu dobanda variabila, si-a asumat riscurile legate de cresterea dobanzii, reținând că contractul de credit nu este un contract de joc (de pariu), in care sa existe un puternic element de alea. Atat creditorul, cat si debitorul trebuie sa aiba reprezentarea intinderii riscurilor pe care si le asuma si sa cunoasca in ce situatii se pot schimba conditiile initial contractate.
Buna-credință presupune faptul că niciuna dintre părți nu urmărește să obțină, ca urmare a încheierii contractului, mai mult decât valoarea contraprestației la care s-a obligat cealaltă parte, respectând astfel un echilibru al prestațiilor reciproce. per a contrario, reaua credință intervine ori de câte ori un comerciant, profitând de absența unei negocieri directe a unei clauze, rupe, în mod voit, acest echilibru, urmărind protejarea propriilor interese, simultan cu dezinteresul față de drepturile consumatorului.
Sub acest aspect, instanța are în vedere dipozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, potrivit căruia orice contract trebuie să conțină clauze clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Or, în cauză, nesocotind aceasta dispoziție, banca a inserat in conditiile generale o prevedere care ii permite sa majoreze dobanda, desi nu a definit care este mecanismul aplicabil pentru a influenta si recalcula dobanda.
Din aceasta perspectiva, instanța considera ca nici conditia bunei credinte nu a fost respectata.
In ceea ce priveste sustinerea pârâtei in sensul ca dobanda face parte din obiectul principal al unui contract de credit, ceea ce implica faptul ca nu poate fi analizata din perspectiva caracterului abuziv, instanța nu o poate primi.
Clauza criticată (art 6.2 ) nu instituie dobanda, ci mecanismul de majorare a acesteia. Or, acest aspect si modul in care este stabilit acest mecanism poate fi supus verificarii din perspectiva art 4 alin 1 din Legea nr 193/2000.
Mai mult, art 4 alin 6 din acelasi act normativ prevede ca evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal alcontractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Aceasta norma trebuie inteleasa in sensul ca aprecierea ca abuziva a unei clauze nu se face prin raportare la obiectul principal al actului juridic (prin notiunea de obiect avandu-se in vedere drepturile si obligatiile principale ale părților) in masura in care acestea sunt clare si neechivoce. Per a contrario, in situatia in care clauzele referitoare la obiectul principal nu sunt inteligibile, se poate analiza caracterul lor abuziv.
D. fiind cele retinute sub aspectul caracterului neclar si imprecis al art 6.2, chiar daca s-ar aprecia ca acesta ar face parte din obiectul principal al contractului, cu atat mai mult poate face obiectul cercetarii caracterului abuziv, in lumina art 4 alin 6 din Legea nr 193/2000.
Pentru aceste considerente, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei inserate la art.6.2 din contractul nr C_ /25.08.2008 în ceea ce privește sintagma „dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă în funcție de politica O. B. Romania SA (...) fără a exista consimțământul Clientului”.
În ceea ce privește solicitarea de restituire a sumei de_,65 euro, (conform suplimentului la raportul de expertiză – f.144-149) pretins plătită în plus de către reclamantă ca urmare a modificării cuantumului dobânzii, instanța apreciază că acest petit este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele argumente:
Deși s-a admis cererea reclamantei de constatare a caracterului abuziv al clauzei inserate la art.6.2. din contract (conform celor reținute anterior), în opinia instanței, acest fapt nu dă dreptul reclamantei să solicite recalcularea dobânzii în raport de indicele Euribor începând cu data de 25.08.2008 (data semnării contractului) întrucât ar însemna modificarea contractului de credit semnat de părți.
Or, acest lucru nu poate fi admis întrucât contravine înțelegerii părților (și voinței Băncii) și implicit prevederilor art.969 C.civ. – în vigoare la data semnării contractului de credit. Atâta vreme cât reclamanta a acceptat și și-a asumat obligația restituirii unui credit în valută cu dobândă variabilă, calculată după formula stabilită la art.6.6., instanța nu poate interveni în contract pentru a modifica unul din elementele esențiale ale acestuia (dobânda fiind în sens larg parte a prețului) în sensul dorit de împrumutat, după 7 ani de la semnarea convenției.
Astfel, instanța de judecată poate elimina o clauză contractuală, ca efect al constatării/declarării nulității acesteia, însă nu o poate înlocui, chiar și în situația în care există norme legale imperative cu privire la dobânda din contractele de credit.
Înlocuirea ori modificarea unei clauze contractuale nu poate fi decât rezultatul acordului de voință al părților contractante, instanța putând dispune înlocuirea doar în situația în care între părți nu ar fi fost divergente în acest sens, ar fi tranzacționat, ceea ce implicit reprezintă tot voința concordantă a acestora.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
În ceea ce privește precizarea elementelor componente ale procentului de dobândă ca fiind compusă din dobânda de referință și marja băncii, instanța apreciază că nu se impune admiterea acestui capăt de cerere, pentru aceleași considerente de mai sus - în sensul că, la momentul încheierii convenției de credit nu exista noțiunea de marjă a Băncii, iar dobânda nu era compusă din marja băncii și valoarea indicelui de referință Euribor la 3 luni, formula de calcul a dobânzii fiind cea menționată la art.6.6. din contract (f.9).
A accepta cererea reclamantei ar echivala cu o modificare a contractului pe cale judecătorească, ceea ce nu poate fi admis, aceasta neputând fi realizată decât prin acordul părților, prin negocierea clauzelor contractuale, instanța neputându-se substitui voinței părților; de asemenea, dobânda constituie unul dintre elementele prețului contractual, astfel că prin plafonarea acesteia în funcție de indicele de referință de la data semnării contractului, convenția părților ar suferi modificări de substanță.
Reține instanța că prin dispozițiile art.37 din OUG nr.50/2010 s-a prevăzut, în ceea ce privește modul de calcul al dobânzii în contractele de credit cu dobândă variabilă, că marja ce va fi stabilită de Bancă, odată cu . act normativ, trebuie să rămână fixă pe toată derularea contractului, modificarea dobânzii urmând a se face doar în raport de evoluția indicelui de referință EURIBOR/LIBOR (în funcție de moneda în care se acordă creditul).
Dispozițiile OUG nr.50/2010 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare, însă numai de la data intrării sale în vigoare - 01.09.2010 - astfel că nu produce efecte și deci nu poate influența modul de calcul al dobânzii pe perioada anterioară anului 2010.
Având în vedere că cererea de refacere a graficelor de rambursare în funcție de indicele Libor actualizat periodic și marja fixă de la data încheierii contractului de credit are caracter subsecvent petitelor analizate în precedent, față de care s-a adoptat soluția respingerii, instanța va dispune în același mod și cu privire la aceasta, fără a mai relua motivarea.
În temeiul art 451, 453 alin 2 NCPC instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta I. I., cu domiciliul ales la av. C. M. din sector 5, București, CALEA RAHOVEI, ELECTROMAGNETICA BUSINESS, nr. 266-268, .. 2, . cu pârâta O. B. ROMÂNIA SA, cu sediul în sector 1, București, .-68, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1996, CUI_.
Constată caracterul abuziv al clauzei inserate la art.6.2 din contractul nr C_ /25.08.2008 în ceea ce privește sintagma „dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă în funcție de politica O. B. Romania SA (...) fără a exista consimțământul Clientului”.
Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
4ex/ 17.06.2015
| ← Actiune in regres. Încheierea nr. 24/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 8218/2015. Judecătoria... → |
|---|
