Contestaţie la executare. Sentința nr. 1353/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1353/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 1353/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.1353/2016
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ELENA ANDREEA NEŢOIU
Grefier: A.-M. I.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. A. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 reprezentata prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI,având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 25.01.2016 prin e-mailul instanței s-a depus răspuns la întâmpinare din partea contestatoarei.
Instanța procedează în ședință publică la legitimarea contestatoarei, identificata cu CI ., nr._, CNP-_.
Instanta pune în discuție excepția tardivității formularii contestației la executare invocată de către intimată prin întâmpinare.
Având cuvântul, contestatoarea solicită respingerea excepției și solicită să se observe faptul că a depus la dosarul cauzei copie de pe plicul cu care i-au fost comunicate actele de executare, de pe recomandata și copie de pe recipisa de confirmare primire prin care a fost depusă contestația la executare prin poștă.
Instanța respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de către intimată prin întâmpinare întrucât, astfel cum rezultă din confirmarea de primire aflata la fila 30 de la dosarul cauzei, actele de executare au fost comunicate contestatoarei la data de 24.11.2015 iar astfel cum rezultă din ștampila de pe plicul aflat la fila 13 verso în dosar, prezenta contestație a fost depusă la poștă la data de 09.12.2015, în termenul de 15 zile, neavând relevanță în speță data înregistrării contestației la executare pe rolul instantei, respectiv 11.12.2015.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Având cuvântul, contestatoarea solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri și constatând că este utila, pertinenta și concludenta pentru justa soluționare a cauzei, în baza art.250-258 NCpc, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, constatând proba ca fiind administrata.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, contestatoarea solicită admiterea contestatiei și solicită să se aibă în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere. Contestatoarea solicită restituirea taxei judiciare de timbru în cazul admiterii contestației la executare si arata ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
Dupa deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.12.2015, sub nr._, contestatoarea S. A., domiciliata in Bucuresti, ..34, ., CNP-_, a formulat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, cu sediul in Bucuresti, ..9-13, sector 1, reprezentata prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Bucuresti, ., sector 2, contestatie la executare impotriva actelor de executare inițiate de către intimata, solicitand anularea executarii silite insasi precum si a tuturor actelor de executare emise de intimata in dosarul de executare nr._/40/_ /_, inclusiv a somatiei nr._/12.11.2015 si a titlului executoriu nr._/12.11.2015.
De asemenea, contestatoarea a mai solicitat si restituirea taxei de timbru in suma de 311 lei, achitata la Directia Generala de Impozite si Taxe Locale a S. 1 Bucuresti, cu chitanta . nr._/23.12.2015.
În motivarea actiunii, contestatoarea a arătat ca, in data de 24.11.2015 i-au fost comunicate somatia nr._/12.11.2015 si titlul executoriu nr._/12.11.2015, emise de intimata prin care era somata sa achite suma de 4.366 lei reprezentand impozit pe veniturile din activitati independente si contributii de asigurari sociale de sanatate datorate de persoanele care realizeaza venituri din activitati independente.
Se mai arata de asemenea ca, astfel cum rezulta din continutul lor, actele de executare contestate au fost emise in baza unei decizii de impunere, respectiv decizia de impunere referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._/10.08.2015 si a documentului nr._/10.08.2015, care insa nu i-au fost comunicate niciodata contestatoarei, aceasta luand cunostinta de ele numai odata cu comunicarea actelor de executare, din mentiunile din cuprinsul lor.
Contestatoarea sustine ca, potrivit art.44 din O.G. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, intimata avea obligatia sa-i comunice deciziile de impunere in baza carora a fost pornita executarea silita, pentru ca in cazul in care era nemultumita de sumele stabilite prin acestea sa le poata contesta.
Or, in lipsa unor asemenea comunicari, deciziile de impunere nu pot constitui titluri executorii in baza carora sa fie demarata executarea silita.
In drept a invocat art.44 si 172-173 din O.G. 92/2003 privind codul de procedura fiscala.
In dovedire a depus la dosar inscrisuri si a solicitat proba cu inscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 311 lei.
Intimata a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare iar pe fond a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.
Cu privire la exceptia tardivitatii, intimata a aratat ca actele de executare au fost comunicate contestatoarei in data de 24.11.2015 iar contestatia a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 11.12.2015, deci cu depasirea termenului de 15 zile.
Pe fondul cauzei, intimata a aratata ca, actele de executare au respectat dispozitiile O.G. 92/2003 privind codul de procedura fiscala.
Se mai arata ca, potrivit art.81 si 82 din O.G. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, contribuabilii sunt obligati sa depuna la organele fiscale de domiciliu declaratiile fiscale in care sa indice veniturile realizate, declaratii care fiind semnate de contribuabil ii sunt opozabile de la data depunerii lor.
Or, sustine intimata, in momentul in care contestatoarea a depus declaratiile fiscale la organul fiscal, avea cunostinta de impozitele pe care le datoreaza in baza acestor declaratii precum si de scadenta acestora.
Pentru neachitarea la termen a obligatiilor principale, au fost calculate accesorii, pentru care a fost emisa decizia de calcul accesorii nr._/10.08.2015, care a fost comunicata conform art.44 din O.G. 92/2003 privind codul de procedura fiscala.
In fine, intimata mai arata ca modalitatea de comunicare aleasa nu este in masura sa ingreuneze cunoasterea obligatiilor de plata catre bugetul de stat, in conditiile in care contestatoarea a avut cunostinta de termenele de plata pentru obligatia principala si despre dispozitiile legale referitoare la calculul accesoriilor in cazul neachitarii la termen a obligatiei principale.
In susținerea celor anterior precizate, intimata solicita încuviințarea probei cu inscrisuri.
La solicitarea instantei intimata a transmis dosarul de executare.
La termenul de judecata din data de 01.02.2016, instanta a respins ca neintemeiata exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, invocata de intimata.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Executarea silita contestata in prezenta cauza pentru care au fost emise somatia nr._/12.11.2015 si titlul executoriu nr._/12.11.2015, prin care contestatoarea era somata sa achite suma de 4.366 lei reprezentand impozit pe veniturile din activitati independente si contributii de asigurari sociale de sanatate datorate de persoanele care realizeaza venituri din activitati independente, a fost demarata in baza deciziei de impunere referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._/10.08.2015.
Se retine ca aceasta decizie de impunere reprezinta act administrativ-fiscal, titlu de creanta bugetara, act prin care se stabileste intinderea obligatiei de plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil, prin care se constata si se individualizeaza creanta fiscala, care este supusa in ceea ce priveste modalitatea de intocmire si comunicare dispozitiilor O.G. nr.92/2003 privind codul de procedura fiscala.
Din prevederile art.141 alin.2 din codul de procedură fiscală rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanță, a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Astfel cum rezulta din dosarul de executare transmis de intimata decizia de impunere a fost comunicata contestatoarei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, insa aceasta a fost restituita cu mentiunea ‘’avizat, reavizat, expirat termen de pastrare’’ (f.33), deci aceasta nu a intrat in posesia contestatoarei. Se mai retine de asemenea ca, nu au fost depuse de catre intimata dovezi din care sa rezulte ca, dupa esuarea comunicarii deciziei de impunere prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, s-ar mai fi utilizat vreo alta modalitate de comunicare din cele prevazute de dispozitiile legale ce vor fi redate mai jos.
In acest context, instanta nu poate retine apararea intimatei in sensul ca modalitatea de comunicare aleasa nu este in masura sa ingreuneze cunoasterea obligatiilor de plata catre bugetul de stat, in conditiile in care contestatoarea a avut cunostinta de termenele de plata pentru obligatia principala si despre dispozitiile legale referitoare la calculul accesoriilor in cazul neachitarii la termen a obligatiei principale.
Aceasta deoarece, in speta este vorba despre o decizie de calcul accesorii, care se impune a fi comunicata debitorului prin modalitatile de comunicare ce vor fi enumerate in continuare, in ordinea stabilita de textul art.44 din O.G. nr.92/2003, pentru ca, in cazul in care persoana nu este de acord cu modul de calcul efectuat de intimata sau considera ca, din diverse motive, nu datoreaza accesoriile respective, sa poata contestata decizia de calcul accesorii, conform procedurii prevazute de dispozitiile art.215 si urmatoarele din O.G. nr.92/2003.
Prin urmare, daca a fost emisa o decizie de calcul accesorii de catre intimata, aceasta nu inseamna in mod automat ca persoana careia i se adreseaza si datoreaza accesoriile respective si ca nu se mai impune comunicarea acesteia in mod corect si legal, pentru a putea fi contestata in termen.
Cata vreme dispozitiile art.44 din O.G. nr.92/2003 impun comunicarea actului administrativ-fiscal iar decizia de calcul accesorii este un asemenea act, este evident ca aceasta, pentru a fi opozabila contestatoarei si pentru a produce efecte juridice fata de aceasta ar fi trebuit comunicata conform procedurii prevazute expres de acest text de lege. Tinand cont de faptul ca momentul de la care incepe sa curga termenul pentru introducerea contestatiei il reprezinta data comunicarii, incertitudinea acestuia constituie un obstacol in exercitarea dreptului de acces la instanta.
In ceea ce priveste modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal, instanta retine ca, potrivit art.44 din O.G. nr.92/2003, forma in vigoare la data la care a fost emisa decizia de impunere:” (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2 indice 1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. (2 indice 2 ) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (2 indice 1), aceasta se realizează prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. (4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Se mai retine ca, dispozitiile legale precitate au fost modificate ca urmare a Deciziei nr.536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr.482 din 07.07.2011, prin care Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalitatilor de comunicare prevazute la art.44 alin. (2) lit. a)–d) din aceeasi ordonanta.
Prin urmare, se retine ca, in ciuda sustinerilor contrare ale intimatei, dispozitiile legale precitate sunt extrem de clare, in sensul ca actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat si ca, in primul rand, actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Instanta retine ca, in speta, intimata a procedat in acest mod insa, asa cum s-a aratat si mai sus, plicul a fost restituit cu mentiunea ‘’avizat, reavizat, expirat termen de pastrare’’ (f.33), deci acesta nu a intrat in posesia contestatoarei.
Or, potrivit dispozitiilor legale precitate, in cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea mentionata, actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre mijloacele prevazute la art. 2 indice 1 si daca nici in acest mod nu a fost posibila comunicarea actului, aceasta se realizeaza prin publicitate conform alin.3.
Or, se observa ca nu au fost depuse de catre intimata dovezi din care sa rezulte ca, dupa esuarea comunicarii deciziei de impunere prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, s-ar mai fi utilizat vreo alta modalitate de comunicare din cele prevazute de dispozitiile legale mentionate.
In acest context, cu privire la imprejurararea daca, prin faptul ca intimata a incercat comunicarea deciziei de impunere cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, insa plicul a fost restituit cu mentiunea ‘’avizat, reavizat, expirat termen de pastrare’’ deci, intrucat contestatoarea nu s-a prezentat la oficiul postal pentru a-l ridica, se poate sau nu considera ca intimata si-a indeplinit obligatia de comunicare iar culpa este a contestatoarei care nu s-a prezentat pentru a-si ridica corespondenta, instanta va avea in vedere considerente expuse de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr.10/2013 privind solutionarea unui recurs in interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care se sunt valabile pentru identitate de ratiune si in speta de fata.
Astfel, in decizia mentionata, Curtea a retinut ca, ‘’cea de-a doua problemă care s-a cerut a fi dezlegată este cea a stabilirii momentului comunicării procesului-verbal de contravenție, în ipoteza în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței sau a refuzat primirea acesteia. Acceptându-se caracterul subsidiar al modalităților tehnice de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prin afișare, se ajunge la concluzia că dispozițiile legale analizate pun accent pe "primirea" efectivă a actului. În situația neprezentării contravenientului la oficiul poștal, după avizare, există un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat. Nu se poate afirma de plano că persoana avizată, prin atitudinea sa, încearcă să amâne la nesfârșit comunicarea procesului-verbal. Nu poate fi aplicat nici principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, deoarece nu poate fi cunoscut motivul neprezentării persoanei avizate la oficiul poștal. În ipoteza prezentată, reiese că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea, dacă persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea actului. Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție. Urmează, așadar, ca - în această ipoteză, în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea "avizat", "neavizat", "expirat termen păstrare" nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale..….’’
Mai mult, instanta retine ca, potrivit art.111 alin.1 si 2 cod procedura fiscala:’’(1) Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează. (2) Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.”
In continuare, instanta reaminteste intimatei si cele statuate prin Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr.482 din 07.07.2011 a Curtii Constitutionale.
Astfel, Curtea a observat ca Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala reprezinta o lege speciala, care instituie unele reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedura civila. Interesul organelor fiscale de aducere la cunostinta contribuabilului a existentei unei obligatii fiscale al carei creditor este insusi statul implica necesitatea comunicarii actului administrativ in care aceasta este consemnata prin modalitati care sa asigure aducerea efectiva la cunostinta contribuabilului despre existenta unor obligatii fiscale in sarcina sa.
Revenind la speta de fata, se retine ca, potrivit art.110 din O.G. 92/2003 colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu. Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală. Pentru a deveni opozabil contribuabilului conform art.44 din O.G. 92/2003, titlul de creanță trebuie comunicat acestuia, iar de la data comunicării produce efecte juridice.
Astfel, potrivit art.45 din O.G. 92/2003:” (1)Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.”
Potrivit art.141 din OG 92/2003 titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prev. de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prev. de lege.
Prin urmare, in masura in care decizia de impunere nu a fost comunicata contestatoarei intrucat nu s-a respectat procedura de comunicare a acesteia, instanta retine ca in acest mod s-a încălcat dreptul la apărare al contestatoarei, care a fost lipsită de posibilitatea de a contesta pe cale administrativă decizia de impunere, in masura in care nu era multumita de sumele stabilite, precum si de posibilitatea de a solicita suspendarea executarii acesteia in contencios administrativ.
Ca atare, instanta fiind datoare a verifica existenta unui titlu executoriu in baza caruia a fost pornita executarea silita, constata ca decizia de impunere in baza careia a fost pornita executarea silita nu produce niciun efect juridic in privinta contestatoarei, conform art.45 alin.2 din O.G. nr.92/2003.
Cum aceasta decizie a stat la baza emiterii actelor de executare contestate in prezenta cauza, pe cale de consecinta, rezulta ca acestea au fost emise in mod nelegal si ca se impune anularea lor, precum si anularea executarii silite insasi.
Sunt considerente pentru care instanta va admite contestatia la executare si va anula executarea silita insasi precum si toate actele de executare emise de intimata in dosarul de executare nr._/40/_ /_, inclusiv somatia nr._/12.11.2015 si titlul executoriu nr._/12.11.2015.
In ceea ce priveste cererea contestatoarei de restituire a taxei de timbru, instanta retine ca, potrivit art.45 alin.1 lit. f si art.45 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013:“Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) și i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației...”.
Prin urmare, fata de solutia pronuntata in cauza, in baza art.45 alin.1 lit. f si art.45 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013, instanta va dispune restituirea catre contestatoare a taxei de timbru in suma de 311 lei, achitata la Directia Generala de Impozite si Taxe Locale a S. 1 Bucuresti, cu chitanta . nr._/23.12.2015, dupa ramanerea definitiva a prezentei hotarari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestatia la executare formulata de contestatoarea S. A., domiciliata in Bucuresti, ..34, ., CNP-_, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, cu sediul in Bucuresti, ..9-13, sector 1, reprezentata prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Bucuresti, ., sector 2.
Anuleaza executarea silita insasi precum si toate actele de executare emise de intimata in dosarul de executare nr._/40/_ /_, inclusiv somatia nr._/12.11.2015 si titlul executoriu nr._/12.11.2015.
In baza art.45 alin.1 lit. f si art.45 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013, dispune restituirea catre contestatoare a taxei de timbru in suma de 311 lei, achitata la Directia Generala de Impozite si Taxe Locale a S. 1 Bucuresti, cu chitanta . nr._/23.12.2015, dupa ramanerea definitiva a prezentei hotarari.
Ia act ca nu s-au solicitat de catre contestatoare cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria S. 1 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. A. N. A.-M. I.
RED/DACT/E.A.N./11.02.2016/05 EX
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 1737/2016. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
