Întoarcere executare. Sentința nr. 113/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 113/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 113/2016
document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 113/2016
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. R. R. S.R.L. (F. ROMPOLYKEM S.R.L.) și pe intimata S.C. C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A. prin D.R.D.P. BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, prin avocat D. S. V. care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, după care:
La interpelarea instanței, cu privire la competență, contestatoarea, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul reprezentantului contestatoarei pentru susținerea cererilor formulate.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației la executare, anularea actelor și formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1779/B/2014 și întoarcerea executării silite, cu precizarea că executarea silită nu a fost legal îndeplinită, actele de executare fiind comunicate de executorul judecătoresc la un alt sediu decât cel la care societatea își desfășoară activitatea încă din anul 2011. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și contravaloare fotocopiere dosar de executare. De asemenea, contestatoarea, prin avocat, arată că înțelege să își rezerve dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 15.10.2015 sub nr._, contestatoarea S.C. R. R. S.R.L. (F. ROMPOLYKEM S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA SA-DIRECTIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI DRDP BUCUREȘTI anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 1779/B/2014, constituit la B. S. I. C., întoarcerea executării și repunerea în situația anterioară, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că executarea silită nu a fost făcută potrivit prevederilor legale, fiind pornită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/16.08.2011 ce nu a fost comunicat în mod legal, precum și că toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1779/B/2014 al B. S. I. C. nu au fost comunicate la sediul social al contestatoarei.
De asemenea, contestatoarea a susținut că dispoziția legală care constituie temeiul de drept pentru obligarea la plata despăgubirilor de 28 euro a fost abrogat prin Legea nr. 144/2012, fiind aplicabil principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002 și pe dispozițiile art. 194, art. 711 și urm., precum și ale art. 723, 724 C.proc.civ.
În dovedirea susținerilor, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea având ca obiect contestație la executare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 93 lei, conform art. 10 din OUG nr. 80/2013 (f. 39).
La data de 24.11.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal a fost legal comunicat prin afișare, iar suma ce face obiectul executării silite a fost stabilită conform dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii procesului verbal ce constituie titlu executoriu.
În drept, intimata a indicat dispozițiile art. 205 C.proc.civ. și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat, în cauză, administrarea probei cu înscrisuri la solicitarea ambelor părți. La solicitarea instanței, B. S. I. C. a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 1779/B/2014.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul B. S. I. C., la data de 03.04.2014, creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a solicitat punerea în executare silită a: procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 pentru suma de 28 euro.
În urma încuviințării executării silite (fila 76), s-a emis somația mobiliară din data de 05.12.2014 pentru suma de 128 lei reprezentând debit și 407,87 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 632 C.proc.civ.
Potrivit art. 632 C.proc.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Analizând actele dosarului de executare, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravențiilor a fost încheiat pe numele contestatorului-debitor, potrivit dispozițiilor legale, respectiv în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei (art. 13 din OG nr.2/2001), fără a fi însă comunicat în termenul legal de o lună de la data aplicării sancțiunii, termen prevăzut de art. 14 din același act normativ.
Astfel, instanța reține că atât procesul verbal de contravenție, cât și toate actele de executare au fost comunicate nelegal la adresa din București, Splaiul Unirii, nr. 108, apt. 3, deși sediul contestatoarei se afla în București, .. 4, ., fiind înregistrat în registrele publice (ONRC), încă din data de 27.07.2011 (f. 10).
Totodată, instanța reține că, prin Decizia nr.112/2014 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de CNADNR SA- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași. Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea a constatat că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. II din Legea nr.144/2012, prin Decizia nr.385 din 1 octombrie 2013, publicată în monitorul Oficial al României, Partea I, nr.723 din 25 noiembrie 2013, și Decizia nr.505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.47 din 21 ianuarie 2014, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată și a reținut că, prin OG nr.15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art.1 alin.2 din actul normativ menționat. Curtea a arătat că, potrivit art.8 alin. 1 din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă. Distinct de sancțiunea amenzii prevederile art.8 alin.3 din OG nr.15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani. Prin art.1 pct.2 din Legea nr.144/2012, au fost abrogate prevederile din OG nr.15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire iar, prin art. II din același lege, s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a legii. Soluționând excepția de neconstituționalitate, Curtea a mai reținut că legea contravențională mai favorabilă este, alături de legea penală mai favorabilă, o excepție de la regula neretroactivității legii. Astfel, referindu-se la tariful de despăgubire aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege au caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii, textul conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art.15 alin.2 din Constituție.
De asemenea, prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.12 alin.1 din OG nr.2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi, care nu mai prevede și sancționează contravențional o anumită faptă, trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că fapta contravențională trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar, în cazul celor aplicate dar aflate în curs de executare de la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. Curtea a statuat astfel că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii, echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acesta nu se mai execută. Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
În prezenta cauză, din înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că procedura de executare a creanței creditoarei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA vizează recuperarea tarifului de despăgubire, ce a fost abrogat prin . Legii nr.144/2012, la care se adaugă cheltuielile de executare. Față de Jurisprudența Curții Constituționale, reiterată mai sus, instanța apreciază că nu mai poate fi pusă în executare creanța creditoarei intimate, motiv pentru care, în temeiul art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să admită contestația la executare și va dispune anularea executării ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1779/B/2014, al B. S. I. C..
De asemenea, sunt vădit neîntemeiate susținerile intimatei privind stabilirea caracterului executoriu al procesului-verbal de contravenție prin încheierea de încuviințare a executării silite. În acest sens, instanța reține că procedura încuviințării executării silite, astfel cum era reglementată de art. 665 Cod procedură civilă, avea caracter necontencios, instanța de executare verificând din punct de vedere formal caracterul executoriu al înscrisului în baza căruia s-a solicitat efectuarea executării și neputând invoca, din oficiu, incidența unei legi contravenționale mai favorabile. În mod evident, față de prevederile art. 535 și art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă, soluția pronunțată în procedura necontencioasă nu are putere de lucru judecat în cadrul contestației la executare.
Pentru toate considerentele expuse anterior, instanța urmează a admite cererea și a dispune anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1779/B/2014, constituit la B. Spriridonescu I. C..
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 723 C.proc.civ. și reținând că executarea silită s-a efectuat prin poprire pentru suma totală de 535,87 lei, conform dovezii de la f. 61, instanța va admite cererea și va dispune întoarcerea executării silite prin restituirea de către intimată către contestatoare a sumei de 535,87 lei, executată silit în dosarul de executare nr. 1779/B/2014.
Cu referire la dispozițiile art. 453 C.proc.civ., instanța urmează a obliga intimata la plata către contestatoare și a sumei de 76,12 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii având ca obiect întoarcerea executării silite (50 lei) și cheltuieli achitate pentru fotocopierea dosarului nr. 1799/B/2014 (f. 57). În ceea ce privește sumele achitate cu titlul de taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare, instanța reține că, potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013. De asemenea, instanța urmează a lua act că societatea contestatoare își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat pe cale separată.
In baza art. 719 alin. (4) C.proc.civ., prezenta hotărâre va fi comunicată executorului judecătoresc, după rămânerea sa definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare privind pe contestatoarea S.C. R. R. S.R.L. (F. ROMPOLYKEM S.R.L.) cu sediul în București, .. 4, ., sector 5 și pe intimata S.C. C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A. prin D.R.D.P. BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1779/B/2015, constituit la B. S. I. C..
Dispune întoarcerea executării silite prin restituirea de către intimată către contestatoare a sumei de 535,87 lei, executată silit în dosarul de executare silită nr. 1779/B/2015.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 76,12 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Ia act că societatea contestatoare își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. V. C. I. C.
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./21.01.2016
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 56/2016. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 44/2016.... → |
|---|
