Pretenţii. Sentința nr. 8749/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8749/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-05-2016 în dosarul nr. 8749/2016
document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 8749/2016
Ședința publică de la 13 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE MIHAELA TUDOSE
GREFIER S. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul S. R. P. AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ și pe pârâtul C. R. A., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 22.04.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 06.5.2016 și apoi pentru astazi, data de 13.05.2016, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
P. cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamantul S. R., prin AGENTIA N. DE A. FISCALA a chemat în judecată pe pârâtul C. R. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la repararea integrala a prejudiciului produs bugetului statului in cunatum de_ lei la care se vor adauga obligatii fiscale accesorii de la data cand obligatia a devenit scadenta si pana in ziua efectuarii platii .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, paratul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, respectiv de nevirare a impozitelor retinute la sursa prevazute de art 6 din Legea 241/2005 in calitate de administrator al . iar prin sentinta penala nr 427/16.05.2014 Judecatoria Sectorului 1 l-a condamnat pentru savarsirea infractiunii mentionate, a admis actiunea civila formulata de ea si l-a obligat la repararea integrala a prejudiciului produs bugetului statului, respectiv la plata sumei de 128.787 lei, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă neachitate pentru perioada ianuarie 2012- octombrie 2012 cu majorările și penalitățile aferente, calculate de la data producerii pagubei până când suma va fi integral achitată, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificată și completată, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
P. decizia penala 927/2014, Curtea de Apel Bucuresti a respins recursul formulat de parat impotriva sentintei.Ulterior, prin sentinta penala nr 736/4.11.2015, Judecatoria Sectorului 1 a admis cererea de revizuire formulata de parat impotriva sentintei penala nr 427/2014, latura civila fiind lasata nesolutionata.Considera ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, fata de dispozitiile art 219 alin 1 lit p din Cproc fisc si art 1357Cciv.
Indrept, cererea a fost intemeiata pe disp. art.1357-1371 CC
In dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri.
Pârâtul, legal citat a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii, exceptia lipsei calitatii procesuale active, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia autoritatii de lucru judecat iar pe fond respingerea cererii.
Instanța a încuviințat, administrarea probei cu înscrisuri .
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca prin sentinta penala 427/16.05.2014, Judecatoria Sectorului 1 a condamnat paratul ,in temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 35 al.1 din N.C.pen. cu referire la art. 5 N.C.pen. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 3 ani, in temeiul art. 397 C.proc.pen., rap. la art. 19 alin. 1, 2 C.proc.pen. si art. 1357 si urm. Cod civil, a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul C. R. A. la plata sumei de 128.787 lei, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă neachitate pentru perioada ianuarie 2012- octombrie 2012 cu majorările și penalitățile aferente, calculate de la data producerii pagubei până când suma va fi integral achitată, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificată și completată, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, către partea civilă ANAF.
P. decizia penala 927/2.09.2014, Curtea de Apel Bucuresti a respins apelul declarat d eparata impotriva sentintei nr 427/2014.
P. sentinta penala nr 736/4.11.2015 Judecatoria Sectorului 1 a admis cererea de revizuire a sentintei penale nr 427/16.05.2014, s-a anulat aceasta sentinta, dispunandu-se achitarea revizuientului-paratil sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art 6 din Legea 241/2005 avand in vedere Decizia nr 363/2015 a Curtii Constitutionale, fiind lasata nesolutionata actiunea civila formulata de paratea civila Agentia N. de A. Fiscala in contradictoriu cu revizuientul inculpat si partea responsabila civilmente.
Retine instanta, din sentintele mentionate, cat priveste situatia de fapt, ca in perioada ianuarie –octombrie 2012 paratul, în calitate de administrator al S.C. WELDED FABRICATION S.R.L., a săvârșit la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții, inacțiuni care prezentau, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni sume totalizând 128.787 lei (29.404 EURO), reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Astfel, la data de 19.11.2012 la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost înregistrată sesizarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 (aspect fata de care exceptia lipsei calitatii procesual active este neintemeiata, reclamanta in prezenta cauza fiind chiar Agentia N. de A. Fiscala, astfel ca nu se poate considera ca in procesul penal aceasta justifica calitatea iar in prezentul, promovat fata de solutia din revizuire nu ar sta in judecata, reclamanta avand atributii in legatura cu colectarea sumelor ce sunt solicitate in cauza, fata de dispHG520/2013), cu privire la faptul că S.C. WELDED FABRICATION S.R.L., înregistra la data de 25.10.2012 restanțe la plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursa mai mari de 30 de zile de la data scadenței, în cuantum de 71.753 lei, existând astfel indicii cu privire la existența elementelor constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că S.C. WELDED FABRICATION S.R.L. este înregistrată la O.R.C.M.B. sub nr. J_, C.U.I.:_, are ca obiect principal de activitate fabricare de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice, administrarea societății revenind inculpatului C. R. A..
În data de 08.11.2012 a fost admisă solicitarea societății de deschidere a procedurii insolvenței, în cadrul dosarului nr._/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului București.
Pe baza înregistrărilor de la O.N.R.C. s-a stabilit faptul că administratorul de drept al societății era paratul, astfel că acestuia îi revenea obligația pentru calcularea corectă a impozitelor și contribuțiilor pe statele de salarii precum și virarea acestora la bugetul de stat la termenele scadente(aspect fata de care exceptia lipsei calitatii procesula pasive este neintemeiata, reclamanta invocand raspunderea civila delictuala, avand in vedere situatia de fapt mai sus retinuta).
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, instanta o cinsidera neintemeiata, avand in vedere obiectul si temeiul prezentei actiuni, cadrul procesual pasiv, nici un text de lege neinterzicand recurgerea la o astfel de cale (de altfel, se observa din analiza sentintei 427/16.05.2014 ca aceste aspecte fusesera invocate inca de la acel moment, instanta pronuntandu-se in sensul celor de mai sus.
Cat priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta o va respinge ca neintemeiata, aspectele rezolvate prin sentinta civila 9550/14.11.2013 neavand relevanta in prezenta cauza, vizand activitatea fostului administrator –paratul, in temeiul legii speciale, in raport de societatea a l carei administrator era, partile fiind altele .iar obiectul si cauza fiind si ele diferite(si aceasta sentinta fusese mentionata in dosarul penal).
Cat priveste fondul ,instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 din Codul civil, aplicabile in speta fata de perioada vizata si art 6 NCC, contrar celor invocate de reclamanta ca temei de drept.
Potrivit prevederilor art.1357 Cod civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Instanța constată că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului față de reclamantă, se impune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative, sarcina probei, în aplicarea prevederilor art. 249CPCv. revenindu-i chiar reclamantei: a) pârâta să fi săvârșit o faptă ilicită; b) reclamantei să-i fie cauzat un prejudiciu; c) prejudiciul să se fi produs tocmai ca urmare a faptei ilicite a paratului, ceea ce se transpune în existența unei legături de cauzalitate; d) vinovăția pârâtului.
Transpunand aceste conditii la speta de fata, se apreciaza ca nu se poate retine in sarcina paratului savarsirea vreunei fapte ilicite in acceptiunea acesteia de fapta –actiune sau omisiune prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane, in speta reclamanta.
In retinerea acestei solutii instanta are in vedere considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr 363/2015, temeiul admiterii cererii de revizuire.Astfel, a retinut Curtea ca pentru a fi îndeplinită cerința de accesibilitate a legii, nu este suficient ca o lege să fie adusă la cunoștință publică, ci este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conținutul domeniului reglementat, cât și o corespondență sub aspectul forței lor juridice. Nu este așadar admisă o reglementare disparată a domeniului sau care să rezulte din coroborarea unor acte normative cu forță juridică diferită. În acest sens, normele de tehnică legislativă referitoare la integrarea proiectului în ansamblul legislației statuează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care actul normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000]. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000], care operează întotdeauna între acte normative cu aceeași forță juridică.
Raportând prevederile criticate(respectiv dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 incriminează reținerea și nevărsarea, cu intenție, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, iar dispozițiile de lege la care se raportează, în speța de față, sunt cuprinse în art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care prevăd obligația notarului public de a vira impozitul pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut [impozit care se calculează și se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii) la principiile mai sus enunțate,
Curtea a constatat că acestea nu respectă cerința de accesibilitate a legii, întrucât dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noțiunea de "impozite sau contribuții cu reținere la sursă", nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă, în care s-ar afla și impozitul pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal. Singura mențiune cu privire la acesta este cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară, fără a exista o legătură cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penală în sensul art. 173 din Codul penal.
Rezultă că infracțiunile și pedepsele relevante trebuie să fie clar definite de lege, cerință care este îndeplinită numai în cazul în care individul își poate da seama din conținutul dispoziției legale care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea sa penală.
În concluzie, Curtea a constata ă că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
Legiuitorul, prin normele criticate, a urmărit să descurajeze contribuabilii de la sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale, însă atingerea de către stat a unor obiective, chiar și atunci când acestea sunt de interes general și necesare, nu se poate face decât cu respectarea Constituției, care, potrivit art. 1 alin. (5), este obligatorie. Astfel, nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă și accesibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii; tocmai de aceea, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate.
F. de aceste argumente, nu se poate considera savarsirea vreunei fapte ilicite in conditiile in care legea nu este clara iar subiectul nu si a putut adapta conduita in functie de ipoteza normativa a legii.
Iar invocarea art 219 alin 1 lit p Cproc fisc in justificarea faptei ilicite a paratului nu poate fi retinuta, fiind vorba de o raspundere contraventionala in cazul nerespectarii acestei dispoztii subiectul de drept ce poate fi sanctionat fiind altul, respectiv persoana juridica si nu persoana fizica, forma raspunderii fiind alta.
Ca atare, neputandu-se retine in sarcina paratuluii savarsirea vreunei fapte ilicite, celelalte conditii nu mai sunt analizate, ele trebuind sa fie indeplinite cumulativ, situatie care nu este incidenta in speta.
F. de toate aceste considerente, va respinge cererea ca neintemeiata.
In temeiul art 453 NCPc va obliga reclamanta, fata de solutia retinuta la plata catre parat a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata-onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptiile ca neintemeiate.
Respinge actiunea privind pe reclamantul S. R. P. AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ cu sediul în sector 2, București, . și pe pârâtul C. R. A. cu domiciliul ales în sector 4, București, ., ., . ca neintemeiata.
Obliga reclamanta la plata catre parat a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 zile de la comunicare ce se depune la Js1.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 13.05.2016.
PRESEDINTEGREFIER
RED,TEHN M.T/4EX/ 06.06.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 8212/2016. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 8602/2016. Judecătoria... → |
|---|
