Pretenţii. Sentința nr. 876/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 876/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 876/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 876
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
GREFIER: A. T.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C., pe pârâta S.C. O. V. Insurance Group S.A. și pe intervenientul D. I., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 18.01.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamantului de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.01.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.03.2015, sub nr._, reclamantul S. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. Insurance Group S.A. și intervenientul D. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 13.879,73 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii datorate în temeiul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, pentru avariile produse la autoturismul marca Hyundai, cu număr de înmatriculare_ și la plata sumei de 7.300,74 lei reprezentând reactualizarea cuantumului despăgubirii cu 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 27,74 lei pe zi corespunzător a 263 zile întârziere, calculate de la data de 11.07.2014 (data emiterii adresei nr. D46890 prin care pârâta a comunicat respingerea de la plată a dosarului de daună) și până la data de 30.03.2015, respectiv în continuare, până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat etc.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare a producerii accidentului de circulație din data de 20.06.2014, constatat prin constatarea amiabilă de accident, au fost implicate următoarele autovehicule: auto marca Skoda F. cu număr de înmatriculare_, proprietatea S.A. AD Pharma Marketing & Sales S.R.L., condus de intevrenitul D. I., asigurat RCA conform poliței nr._, emisă de societatea pârâtă, valabilă la data producerii accidentului și autovehicul marca Hyundai cu număr de înmatriculare_, proprietatea reclamantului, condus de numitul M. I. Laurian.
Reclamantul a menționat că a fost stabilită culpa intervenientului D. I., conducătorul autovehiculului asigurat la societatea pârâtă, aceasta recunoscându-și culpa și totodată indicând calitatea de asigurat și toate datele de identificare ale poliței sale de asigurare RCA. Astfel, la data de 24.06.2014 a fost deschis de către pârâtă dosarul de daună nr._, iar la data de 11.07.2014 aceasta a transmis adresa D46890 prin care a comunicat că cererea de despăgubire nu poate fi onorată, întrucât vinovăția aparține numitului M. I. Laurian care nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers spre stânga, fiind invocate prevederile art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Reclamantul a învederat că aceste susțineri nu au nicio legătură cu situația de fapt reținută în constatarea amiabilă, precum și în declarațiile celor doi conducători implicație, în realitate vinovăția aparținând în mod incontestabil intervenientului care a trecut pe culoarea roșie a semaforului.
Reclamantul a arătat că suma solicitată, respectiv 13.879,73 lei reprezintă valoarea prejudiciului și este dovedită cu factura . nr._/05.08.2014 și cu devizul de reparații, întocmite de unitatea reparatoare S.C. World Car Service Sud S.R.L. Cu privire la penalitățile de întârziere, a invocat prevederile art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011, arătând că modul de calcul al penalităților este prezentat în anexa la cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 48-59 din Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 14/2001.
În susținerea cererii, reclamantul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: mod de calcul penalități (fila 5), cerere de despăgubire (fila 6), notă de constatare (filele 7-8), proces-verbal de predare-primire (fila 9), declarație (fila 11), factura . nr._/05.08.2014 (fila 12), bon fiscal (fila 12), adresa din 20.01.2015 (fila 13), certificat de înmatriculare (fila 14), permis de conducere (fila 14), carte de identitate (fila 14), calcul reparație nr. RA47/BU/14 (filele 15-19), cerere de reconstatare (fila 25), notă reconstatare (filele 26-27), polița nr._ (fila 28), adresa nr. D46890/11.07.2014 (fila 32), constatare amiabilă accident (fila 33), adresa din 24.06.2014 (fila 34), borderou deponent (fila 37).
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 45).
La data de 05.05.2015, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că la data de 20.06.2014 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autovehiculul cu număr_, condus de numitul M. I. Laurian, și autoturismul cu număr_, condus de D. I., asigurat RCA la societatea sa cu polița nr. HI_. Astfel, a fost încheiat formularul de constatare amiabilă de accident și a fost deschis dosarul de daună nr. RA47/BU/14/_.
Pârâta a învederat că în baza asigurării de răspundere civilă auto încheiată pentru autoturismul cu număr_, societatea sa este obligată să achite despăgubiri pentru prejudiciul produs de asiguratul său în dauna păgubitului în limitele și condițiile prevăzute de Ordinul CSA nr. 14/2011, Urmare a deschiderii dosarului de daună, pârâta a procedat la efectuarea investigațiilor cu privire la accidentul rutier din 20.06.2014, rezultând faptul că vinovat de producerea accidentului se face conducătorul autovehiculului cu număr de înmatriculare_, deoarece nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers spre stânga, intrând în coliziune cu auto_, care circula pe drum cu prioritate, sens în care a invocat prevederile art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 27 pct. 1 lit. b din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Referitor la capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, pârâta a invocat prevederile art. 45 pct. 3 coroborate cu prevederile art. 36 și art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011, arătând că în situația în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va plăti penalități de întârziere în situația în care nu achită despăgubirea în termen de 10 zile de la data la care a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma pe care este obligat să o plătească, astfel încât obligarea sa la plata penalităților de întârziere de la data de 13.08.2014 nu poate fi reținută.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ., art. 27, art. 45, art. 53 din Ordinul CSA nr. 14/2011, legea nr. 136/1995.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresa nr. D46890/11.07.2014 (fila 56), constatare amiabilă accident (fila 57), adresa nr. 2756/23.10.2014 (fila 58), cerere de despăgubire (fila 59), factura . nr._/05.08.2014 (fila 60), calcul reparație nr. RA47/BU/14 (filele 61-65), notă de constatare (filele 66-67), declarație (filele 68-70), planșe foto (filele 72-74).
Intervenientul t nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială constând în audierea martorilor I. F. G. (fila 105) și M. I. Laurian (fila 106), proba cu interogatoriul intervenientului (filele 111 și 112-113) și proba cu expertiza tehnică auto în cadrul căreia a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert A. I. M. (filele 129-135).
La data de 19.01.2016, prin serviciul registratură, reclamantul a depus concluzii scrise (filele 146-149).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, la data de 20.06.2014, în jurul orei 22:00, autoturismul marca Skoda F. cu număr de înmatriculare_, condus de către intervenientul forțat D. I., a intrat în coliziune cu autoturismul marca Hyundai cu număr de înmatriculare_, motiv pentru care a fost întocmită fișa de constatare amiabilă de accident (fila 33).
De asemenea, așa cum rezultă din declarația numitului M. I. Laurian, conducătorul autoturismului cu număr de înmatriculare_ (filele 68-70), „autoturismul cu număr_ a forțat traversarea intersecției.”
Instanța constată că, la data producerii accidentului, autovehiculul înmatriculat sub nr._, număr de șasiu NLHCN41CP7Z065141, se afla în proprietatea reclamantului (certificatul de înmatriculare - fila 14).
Așa cum rezultă din mențiunile fișei de constatare amiabilă de accident, ale declarației și ale notei de constatare (filele 7-8) au fost produse următoarele daune autoturismului asigurat la societatea reclamantă: aripă dreapta spate, stop dreapta, bară spate.
Urmare a acestui accident, reclamanta a deschis dosarul de daună nr. RA47/BU/14/_, din calcul de reparație de la filele 15-19 rezultând că valoarea reparațiilor pentru autoturismul marca Hyundai cu număr de înmatriculare_ se ridică la suma de 13.879,73 lei. Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că reclamantul a achitat contravaloarea reparațiilor, potrivit facturii . nr._/05.08.2014 (fila 12) și bonului fiscal (fila 12), necontestate de către pârâtă.
Așa cum rezultă din adresa nr. D46890/11.07.2014 (fila 32), pârâta a refuzat achitarea despăgubirilor pe motiv că vinovat de producerea accidentului este numitul M. I. Laurian, care nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers spre stânga, intrând în coliziune cu auto_ care circula pe drumul cu prioritate.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă că persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului este intervenientul D. I., fiind întrunite în persoana sa condițiile pentru angajarea răspunderii delictuale.
Conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligație răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane.
În ceea ce privește vinovăția, potrivit art. 1357 alin. 2 C.pr.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Având în vedere contradicțiile existente între susținerile părților (pârâta consideră că vinovat de producerea accidentului este numitul M. I. Laurian, în timp ce reclamantul susține că accidentul a fost produs din culpa intervenientului D. I.), instanța constată că nu se poate stabili cu certitudine dinamica producerii accidentului doar pe baza declarațiilor celor doi conducători auto. Astfel, esențial pentru stabilirea vinovăției în producerea accidentului, era stabilirea concretă a dinamicii de producerii a accidentului, conduita concretă a fiecărui conducător auto.
Pe baza concluziilor raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert A. I. M. (filele 129-135), necontestate de părți, instanța reține următoarea dinamică de producere a accidentului: la data de 20.06.2014, intervenienta D. I. conducea autoturismul Skoda F. cu număr_ pe . București, dinspre Pasajul Lujerului către autostrada A1, iar din sens opus circula autoturismul marca Hyundai Accent cu număr_, condus de numitul M. I. Laurian. Astfel, la intersecția cu . M. I. Laurian a virat la stânga pentru a intra pe această stradă, iar autoturismul marca Skoda F. a lovit cu partea frontală dreapta în partea dreapta spate a autoturismului marca Hyundai Accent.
În continuare, s-a apreciat că accidentul s-a produs din cauza intervenientei D. I. care nu a respectat dispozițiile art. 30 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 și pe cele ale art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, prin aceea că nu a respectat semnificația lămpii de culoare roșie a semaforului aferent direcției sale de mers. Astfel, intervenienta era singura care putea preveni producerea accidentului prin deplasarea cu o viteză adaptată la condițiile de drum, încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, oprind autoturismul la culoarea roșie a semaforului pentru a respecta întocmai semnificația acestuia.
Aceeași împrejurare rezultă și din declarația martorului I. F. G. (fila 105) care a perceput în mod direct cele relatate. Astfel, acesta a declarat că „am oprit (…) la culoarea roșie a semaforului (…) autoturismul Skoda a trecut în viteză pe lângă mine”.
Pe cale de consecință, reținând că declarația martorului M. I. Laurian (fila 106) este susținută de celelalte probe administrate în cauză, instanța nu poate avea în vedere răspunsurile intervenientei la interogatoriul administrat în cauză (întrebarea nr. 2 – fila 112), în sensul că a pătruns în intersecție pe culoarea galbenă a semaforului electric, această susținere nefiind coroborată cu niciun alt mijloc de probă.
Având în vedere dinamica de producere a accidentului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, instanța constată că, în mod neîntemeiat, pârâta a refuzat plata despăgubirii pe motiv că vinovat de producerea accidentului este numitul M. I. Laurian. Astfel, instanța constată că accidentul a fost produs din culpa intervenientului forțat, pe fondul nerespectării de către acesta a dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002 cu privire la semnificația culorii roșii a semaforului electric.
Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Astfel, prejudiciul constă în avariile aduse autoturismului cu nr._, costurile aducerii autovehiculului la starea tehnică și estetică dinaintea accidentului fiind în cuantum total de 13.879,73 lei, așa cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză. De asemenea, instanța reține că, în cauză, nu au fost administrate probe că prejudiciul produs ar fi fost reparat.
Instanța constată că și cea din urmă cerință a angajării răspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, este îndeplinită în cauză, întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile administrate, efectul produs, adică prejudiciul cauzat, a fost provocat de acțiunea cauzatoare, în speță fapta ilicită a conducătorului autoturismului cu număr de înmatriculare_, care a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric.
Potrivit art. 49 prima teză din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că autoturismul condus de către intervenientul forțat, cu număr de înmatriculare_, avea încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA la societatea pârâtă, valabilă pentru perioada 05.11.2013 – 04.11.2014, deci și la data producerii accidentului (polița nr._ - fila 28).
Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că reclamantul este îndreptățită să solicite pârâtei plata sumei de 13.879,73 lei reprezentând contravaloare despăgubire.
În ceea ce privește plata penalităților, instanța reține că, potrivit art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA nr. 14/2011, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. De asemenea, așa cum rezultă din art. 37 din același act normativ, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța nu poate reține susținerile pârâtei în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 45 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011 care prevăd că despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.
Astfel, instanța reține că pârâta deținea toate datele necesare stabilirii dinamicii producerii accidentului, însă, în mod neîntemeiat, a considerat că vinovat de producerea accidentului este numitul M. I. Laurian și nu intervenientul D. I.. Pentru acest motiv nu se poate aprecia că aceasta nu putea să tragă concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse, astfel cum prevede articolul invocat în întâmpinare.
Pe cale de consecință, având în vedere că societatea pârâtă avea posibilitatea efectuării plății încă din momentul emiterii adresei nr. D46890, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățită să primească penalități în cuantum de 7.300,74 lei, calculate de la data de 11.07.2014 până la data de 30.03.2015 (mod de calcul penalități – fila 5), precum și în continuare, în cuantum de 0,2%/zi de întârziere aferente debitului principal, până la achitarea efectivă a debitului.
Astfel, pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 13.879,73 lei reprezentând contravaloare despăgubire și la plata penalităților în cuantum de 7.300,74 lei, calculate de la data de 11.07.2014 până la data de 30.03.2015, precum și în continuare, în cuantum de 0,2%/zi de întârziere aferente debitului principal, până la achitarea efectivă a debitului.
În ceea ce privește plata cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Așa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorarii avocați sau experți, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Astfel, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 4.669,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru (1.269,03 lei – chitanță fila 45), onorariu expert de 400 lei (chitanță fila 116) și onorariu avocat de 3.000 lei (chitanța nr. 3/18.01.2016 – fila 145).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul S. C., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2 și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat I. M. Salapa din București, .. 134, sector 2, CNP_, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. Insurance Group S.A., cu sediul în București, ., sector 1 și cu sediul ales în București, .. 23, sector 1, J40/_/2001, CUI_, și intervenientul D. I., cu domiciliul în Târgoviște, .. 29, jud. Dâmbovița.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.879,73 lei reprezentând contravaloare despăgubire și la plata penalităților în cuantum de 7.300,74 lei, calculate de la data de 11.07.2014 până la data de 30.03.2015, precum și în continuare, în cuantum de 0,2%/zi de întârziere aferente debitului principal, până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.669,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
S. B. A. T.
Red./Thred.: SB
5ex/27.01.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1165/2016. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
