Pretenţii. Sentința nr. 9470/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9470/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-05-2016 în dosarul nr. 9470/2016
document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9470/2016
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - A. M. IUTIȘ
GREFIER - M. V.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile având ca obiect pretenții, promovată de reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A., cu sediul în București, .. 23, sector 1 și sediul procesual ales la S.C.A. D. și Asociații, în București, .. 24, ., sector 1 în contradictoriu cu pârâtul L. A., cu domiciliul în com. Suseni, ., jud. Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează numărul și obiectul cauzei, numele părților, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
În temeiul art. 131 C. proc. civ., instanța procedează la verificarea din oficiu a competenței și se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în baza art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
În temeiul art. 238 C. proc. civ., raportat la natura cauzei și la specificul probelor încuviințate, instanța apreciază că cercetarea procesului se poate realiza la acest termen de judecată.
În temeiul art. 255 și 258 C. proc. civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă potrivit legii și poate conduce la soluționarea procesului.
În temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ., constatând lipsa ambelor părți, precum și faptul că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 02.03.2016 sub numărul_, reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul L. A., obligarea acestuia la plata sumei de 12.023,44 lei, reprezentând despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data achitării integrale a debitului principal restant. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 08.04.2014 pârâtul, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare HR_, acroșat un stâlp electric tip SE 10. Autoturismul era asigurat la societatea reclamantă cu polița ./22/P22/HI nr._/02.07.2014, în baza căreia reclamanta a plătit asiguratului său despăgubirea în cuantum de 12.023,44 lei.
În continuare, a arătat reclamanta că în temeiul 2210 C. civ. se subrogă în drepturile asiguratului său împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
A învederat că pârâtul datorează și dobânda legală penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, 1376, 1381, 1384, 2210, 2214-2217 C. civ., Legii nr. 136/1995, O.G. nr. 13/2011, Ordinul CSA 14/2011.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar, în copie semnată și certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de daună, proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, dovada achitării despăgubirii către asiguratul reclamantei.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 537,74 lei, conform art. 3 alin. (1) lit. c) din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, după cum rezultă din ordinul de plată anexat la fila 41 din dosar.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, deși acestuia i-au fost comunicate, în mod legal, cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate acesteia.
La termenul de judecată din data de 14.03.2016, în temeiul art. 255 și art. 258 C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri. De asemenea, probele încuviințate au fost administrate conform legii.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, după cum rezultă din dovada . nr._ depusă la fila 33 din dosar, precum și din adresa Poliției Municipiului G., aflată la fila 8 din dosar, la data de 08.06.2014, numitul Lackzo A., conducând autoturismul cu număr de înmatriculare H_ pe DN 578, în localitatea Valea Strâmbă, a părăsit partea carosabilă și a rupt un stâlp de beton. De asemenea, din actul de constatare depus la fila 36 din dosar, rezultă că în urma impactului a fost avariat un stâlp electric tip SE 10.
În temeiul poliței de asigurare ./22/P22/HI nr._/02.07.2014 (filele 34-35), reclamanta a achitat încontul SDEE Harghita suma de 12.023,34 lei, reprezentând contravaloarea înlocuirii stâlpului electric avariat, după cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 9 -18 din dosar.
În drept, instanța reține că, în materia asigurării de răspundere civilă, Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și cod civil stabilesc existența unor raporturi juridice între asigurător și terța persoana păgubită, născute prin subrogare, raporturi juridice ce izvorăsc ex delictu.
Astfel, art. 2210 alin. (1) C. civ. reglementează subrogarea asigurătorului în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane. În plus, art. 57 din Legea nr. 136/1996 prevede că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Față de cele expuse mai sus, instanța, reține că, în speță, reclamanta, achitând în baza poliței de asigurare, în interesul persoanei păgubite, contravaloarea reparațiilor efectuate, a preluat drepturile de care aceasta beneficia, în temeiul art. 2210 C. civ.
De asemenea, instanța urmează să analizeze dacă în privința pârâtului sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului, conform dispozițiilor art. 1376 C. civ.
Potrivit art. 1376 C. civ., oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, aceste dispoziții fiind aplicabile și în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Conform art. 1377 C. civ., are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.
Cu privire la fapta ilicită, instanța constată că aceasta există și constă în faptul că la data de la data de 08.06.2014, numitul Lackzo A., conducând autoturismul cu număr de înmatriculare H_ pe DN 578, în localitatea Valea Strâmbă, a părăsit partea carosabilă și a rupt un stâlp de beton.
Cu privire la vinovăția pârâtului, instanța reține că fapta a fost comisă din culpă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în special din adresa comunicată de Poliția Municipiului Harghita și din dovada . nr._.
Referitor la prejudiciul cauzat, instanța reține că acesta este, de asemenea, dovedit din probele aflate la dosarul cauzei și constă în avarierea stâlpului electric tip SE. Sunt, totodată, îndeplinite și condițiile cerute de lege pentru a se putea obține repararea prejudiciului, anume condiția de a avea un caracter cert și determinat. Astfel, suma de 12.023,44 lei, achitată de reclamantă cu titlu de despăgubire, reprezintă echivalentul aducerii stâlpului electric la starea tehnică și estetică dinaintea accidentului.
În ceea ce privește cea din urmă cerință a angajării răspunderii civile delictuale, acea a raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, instanța constată că și aceasta este îndeplinită, din ansamblul probator administrat în cauză rezultând în mod direct și neechivoc faptul că avariile provocate au fost urmarea acțiunilor pârâtului.
În consecință, instanța apreciază întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 12.023,44 lei, cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, instanța consideră că este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, calculată de la data de introducerii cererii de chemare în judecată până la achitarea integrală a debitului principal.
Astfel, conform art. 1535 alin. (1) C. civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
De asemenea, art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede că dobânda legală penalizatoare reprezintă o formă de reparare a prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutarea la scadență a obligației de către debitor.
Neîndeplinirea obligației principale de către pârât, anume neplata despăgubirii în cuantum de 12.023,44 lei achitată de reclamantă persoanei prejudiciate, atrage curgerea dobânzii legale penalizatoare, motiv pentru care instanța urmează a obliga pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare, astfel cum a fost solicitată, anume de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata integrală a debitului principal.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere că reclamanta a făcut dovada acestora, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.666,17 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (706,17 lei) și onorariu avocat (960 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A., CUI_, cu sediul în București, .. 23, sector 1 și sediul procesual ales la S.C.A. D. și Asociații, în București, .. 24, ., sector 1 în contradictoriu cu pârâtul L. A., CNP_, cu domiciliul în com. Suseni, ., jud. Harghita.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 12.023,44 lei, cu titlu de contravaloare despăgubiri.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata integrală a debitului principal.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.666,17 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.05.2016.
P.,GREFIER,
A. M. IUTIȘMIRABELA V.
Red./Tehnored. AMI/MV/4 ex./13.06.2016
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9318/2016. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9389/2016. Judecătoria... → |
|---|
