Validare poprire. Sentința nr. 9341/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9341/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-05-2016 în dosarul nr. 9341/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9341/2016
Ședința publică de la 23.05.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. R. C.
GREFIER I. L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor E. R. S. I. S.A.
și pe debitor C. D. G., terț poprit S.C. G. T. A. S.R.L., având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.05.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2016 sub nr._ creditoarea E. R. S. I. SA a solicitat, în contradictoriu cu debitorul C. D. G. și terțul poprit . SRL, validarea popririi până la concurența sumei de 2378,74 lei plus cheltuielile de executare avansate de creditor.
În motivarea cererii creditoarea a arătat instanței că executorul judecătoresc a comunicat terțului poprit adresa de înființare a popririi la data de 08.03.2016 iar terțul poprit nu s-a conformat obligației comunicate.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 789 și următoarele din C.proc.civ.
Debitorul și terțul poprit, legal citați nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt :
La data de 18.02.2014 creditoarea a depus cererea de executare silită(fila 14) la B. P. A. M., cerere înregistrată sub nr.1862/2014.
Prin încheierea din data de 03.03.2014 a Judecătoriei B. a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei C. D. G. (fila 12).
În drept :
În temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, urmând ca instanța să analizeze excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.
Conform art. 24. C.proc.civ. dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., iar art. 25 alin.1 C.proc.civ. dispune că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Conform art. 622 alin.2 C.proc.civ. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Conform art.789 alin.1 C.proc.civ. Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. .
Raportat la data începerii executării silite, respectiv data depunerii cererii de executare la executor, instanța apreciază că în cauză competența instanței de executare nu va fi determinată de efectele deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 pentru următoarele considerente:
Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de executare la executor la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte „numai pentru viitor” astfel cum rezultă din art. 147 alin.(4) din Constituție, nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare; în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit și mediat, competența instanței de executare a fost fixată la data depunerii cererii la executorul judecătoresc.
Dispozițiilor de drept tranzitoriu prevăzute de art. 24 și următoarele C.proc.civ. au ca scop asigurarea unei judecăți sau executări silite unitare, prin aplicarea acelorași norme juridice, în vigoare, după caz, la data începerii procesului sau la data începerii executării silite, garantând astfel stabilitatea și previzibilitatea raporturilor juridice procesuale. Noua concepție a legiuitorului a fost aceea de a abandona sistemul izolării actelor de procedură, legea aplicabilă fiind stabilită în raport de fiecare act de procedură în parte (tempus regit actum), fiind preferat sistemul aplicării unitare a legii noi prin raportare la fazele procesului civil (judecata, respectiv executarea silită).
Conform art. 24 C.proc.civ., în sensul aplicării legii noi doar judecăților și executărilor silite începute după ., sunt aplicabile deopotrivă normelor de organizare judecătorească, de competență și de procedură propriu-zisă întrucât legea nu distinge și, ca atare, nici interpretul nu trebuie să distingă. În ce privește normele de competență, s-a arătat că aplicarea imediată a acestora implică și un efect retroactiv al acestora, „întrucât are ca efect dezînvestirea instanței legal și valabil sesizate și revenirea ex post facto asupra efectelor juridice ale cererii introductive de instanță, chiar dacă numai pentru viitor, deoarece, prin ipoteză, nu sunt puse în discuție valabilitatea sau efectele actelor de procedură deja făcute”.
Modalitatea de determinare a legii aplicabile întregii faze a procesului civil (în cazul de față, întregii executări silite) este prevăzută de art. 24 C.proc.civ., cererile formulate în legătură cu o executare silită în curs constituie incidente procedurale, care păstrează un anumit caracter „accesoriu” sau numai „incidental” față de executarea silită și care trebuie supuse aceleiași legi ca și executarea silită însăși. În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum încuviințarea executării silite sau contestațiile la executare. Această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art. 650 alin. (2) C.proc.civ..
Așa fiind, în cazul executărilor în curs ar fi nelegale eventuale soluții de declinare a competenței instanțelor de executare desemnate de art. 650 alin. (1) C.proc.civ., pe temeiul că acest text de lege a fost declarat neconstituțional, întrucât s-ar ignora împrejurarea că efectele deciziilor Curții Constituționale sunt limitate la executările silite viitoare, nefiind mai energice decât o modificare legislativă a prevederilor art. 650 alin. (1) C.proc.civ.: în ambele cazuri, noua situație normativă nu este aplicabilă executărilor silite în curs, care rămân supuse legii în vigoare la data începerii lor art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 24 și ale art. 25 alin.(1) C.proc.civ..
Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța va aprecia că instanța de executare va fi determinată conform normelor de procedură în vigoare la data începerii executării silite, respectiv data depunerii cererii la executorul judecătoresc.
Astfel, la data de 18.02.2014, instanța de executare era determinată de art. 650 alin.1 C.proc.civ. fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, ori în raport de faptul că biroul executorului judecătoresc este situat în B., de altfel executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria B., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe creditor E. R. S. I. S.A., cu sediul în București, sector 2, .. 6 A, pe debitor C. D. G., cu domiciliul în jud. G., loc. T., .. 42, ., . terț poprit S.C. G. T. A. S.R.L., cu sediul în București, sector 1, ., nr. 43, ., în favoarea Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.05.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
RED/TEH/R.B/L.I..27.05. 2016
5ex,3com
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 8516/2016. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8769/2016. Judecătoria... → |
|---|
