Contestaţie la executare. Sentința nr. 9877/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9877/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 9877/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI II BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9877
Ședința publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ȚARI V.
GREFIER: Ț. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul S.C. F. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul reprezentat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, fila 12, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare motivată de faptul că se află în imposibilitate de a formula apărări în termen legal.
Instanța, fiind ținută ca la primul termen de judecată cu părțile legal citate să-și verifice din oficiu competența, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei depusă de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, având în vedere că la dosarul cauzei există dovada comunicării acțiunii și înscrisurilor atașate acesteia. Totodată, instanța acordă cuvântul cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata Administrația Finanțelor Publice.
Apărătorul contestatorului solicită respingerea excepției întrucât la dosarul cauzei a depus o parte dintre actele atacate, mai exact actele de punere în executare a procesului – verbal și a popririi. Apreciază că are personalitate juridică și poate sta în judecată.
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata Administrația Finanțelor Publice, având în vedere că prin contestația formulată a fost atacată inclusiv adresa de înființare a popririi emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 2.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pentru formularea cererii de probatorii.
Apărătorul contestatorului solicită proba cu înscrisuri. Totodată, învederează instanței că avea de formulat și o cerere de suspendare, însă aceasta a rămas fără obiect.
În temeiul art. 258 și urm. C.pr.civ, instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisuri, constând în actele existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată. Învederează instanței că, acest control antifraudă trebuia să aibă ca scop descoperirea unor fapte de natură penală. În schimb, inspectorii Direcției Antifraudă și-au alocat atribuții ale Inspecției Fiscale și au calculat așa – zise creanțe fiscale.
La interpelarea instanței, apărătorul contestatorului învederează instanței că motivele prevăzute de Codul de Procedură Fiscală sunt cele de nulitate a actelor emise de organele fiscale. Arată că, procesul – verbal trebuia comunicat în termen de o zi de la data emiterii, însă acesta a fost comunicat în mai mult de trei săptămâni, motiv care atrage nulitatea actului.
Învederează instanței că, nu se angajează răspunderea fiscală însă i s-a pus sechestru asupra stocurilor, iar societatea este în imposibilitate de funcționare. Arată că, i se angajează o răspundere într-un sens foarte general, dar nu în sensul propriu – zis al angajării răspunderii fiscale.
Arată că, până la acest moment procesual nu a fost efectuată inspecția fiscală și nici nu știe când și dacă aceasta va fi efectuată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București contestatoarea ., cu sediul în București, ., ., ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având C._, cu sediul procesual ales la SPRL D. și D. în București, Splaiul Unirii nr. 41, ., ., a formulat contestație în contradictoriu cu intimata ANAF- Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1, corp B3, etaj 3-4, sector 1, împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. DAFR/499/13.02.2015 și a procesului verbal nr. 2495/20.02.2015.
În motivare s-a arătat că în perioada noiembrie 2014-februarie 2015 s-a desfășurat un control de către inspectori din cadrul intimatei la sediul contestatoarei. Organul de control a procedat la verificarea evidențelor contabile, acesta fiind efectuat în mod eronat. În urma controlului s-au identificat plăți efectuate de contestatoare în sumă de 643.863, plăți ce au fost considerate fictive doar pe considerentul că partenerii comerciali nu le-au înregistrat în propria contabilitate. De asemenea, în urma inventarierii mărfurilor aflate în depozit în perioada dec. 2014- ian. 2015, organul de control a constatat o diferență în minus de 26.860 lei.
În drept au fost invocate disp. art. 205-207 C.proc.fiscală.
În dovedire nu au fost atașate înscrisuri.
Intimata a transmis la data de 26.05.2015 înscrisurile aflate la filele 17-32.
La data de 26.05.2015 contestatoarea a înțeles să-și modifice acțiunea și cadrul procesual, solicitând ca judecata să aibă loc în contradictoriu și cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în București, . Gerota nr. 13, sector 2, Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice cu sediul în București, . nr. 39, sector 2 și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, cu sediul în București, .. 10, sector 3, solicitând ca instanța să dispună anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. DAFR/499/13.02.2015, anularea procesului verbal nr. 2495/20 din data de 20.02.2015 și anularea tuturor actelor de executare emise de intimate în baza actelor menționate anterior.
În motivarea cererii modificatoare, s-a mai arătat în esență că procesului-verbal de control încheiat de ANAF – Direcția Antifraudă nu constituie un titlu de creanță fiscală în sensul art. 110 C.proc.fisc., procesul-verbal de control a fost întocmit de inspectorii antifraudă care nu au aveau competența în acest sens, nefiind organe de inspecție fiscală, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost comunicată în termenul legal de o zi, ANAF – Direcția Antifraudă nu are competența de estimare a bazei de impunere și de stabilire a obligațiilor fiscale suplimentare, organul fiscal nu a administrat probe din care să rezulte caracterul fictiv al tranzacțiilor, nefiind efectuat un control încrucișat și la furnizorii contestatoarei, diferența în minus dintre stocurile scriptice și cele faptice este justificată prin lipsuri cantitative în livrările primite de la furnizori.
La aceeași dată contestatoarea a solicitat suspendarea executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. DAFR/499/13.02.2015 până la soluționarea contestației și suspendarea provizorie.
S-a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei (fila 201) și s-a achitat cauțiune în valoare de 10.235 lei (fila 253).
Intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov și AFP Sector 2 au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. AFP Sector 2 a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Motivele întâmpinărilor nu vor mai fi expuse având în vedere soluția de respingere a contestației, care le profită intimatelor.
La primul termen de judecată din data de 27.05.2015 instanța a amânat judecata pentru a cita noii intimați și pentru a se comunica acestora copii de pe acțiune.
La cel de-al doilea termen de judecată din data de 24.06.2015 procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Prin sentința civilă nr._/2015 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii la Judecătoria Sectorului 2 București, unde cererea a fost înregistrată sub nr._ .
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata Administrația Finanțelor Publice, având în vedere că prin contestația formulată a fost atacată inclusiv adresa de înființare a popririi emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 2.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, reține următoarele:
În fapt, inspectorii intimatelor au efectuat un control operativ asupra documentelor contabile ale societății contestatoare, ce s-a finalizat cu încheierea procesului – verbal de control fiscal din 20.02.2015.
Ca urmare a verificărilor efectuate, prin procesul – verbal de control fiscal din 20.02.2015 inspectorii antifraudă au stabilit în sarcina contestatoarei, pentru perioada 2013 - 2014, obligații fiscale suplimentare în cuantum de 377.154 lei reprezentând impozit pe profit pe anul 2013, 101.579 lei reprezentând impozit pe profit pe anul 2014, 619.990 lei reprezentând TVA pe anul 2013, 261.164 lei reprezentând TVA pe anul 2014.
În baza acestui proces-verbal intimatele au emis Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. DAFR/499/13.02.2015.
În motivarea deciziei s-a arătat în esență că în cursul anilor 2013-2014 s-a constatat că societatea contestatoare a înregistrat în evidența financiar contabilă facturi emise de diverse societăți comerciale, reprezentând achiziții mărfuri în valoare de 366.725 lei, respectiv 277.138 lei, iar în urma verificărilor efectuate de către inspectorii antifraudă la furnizori s-a constat faptul că niciunul dintre aceștia nu funcționează la sediul declarat, nu confirmă livrările respective de mărfuri și nu o cunosc pe societatea contestatoare. În ce privește impozitul pe profit nedeclarat pe anii 2013 – 2014, s-a reținut că, în pofida unui adaos comercial mediu de 234,91%, societatea contestatoarea a declarat pierderi invocând existența unor cheltuieli suplimentare care nu sunt justificate.
În drept, potrivit art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, iar, conform art. 129 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată.
Totodată, dispozițiile art. 94 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 prevăd că inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.
Așa cum s-a arătat în jurisprudență și doctrină, măsurile asigurătorii au un caracter excepțional, motiv pentru care luarea acestora trebuie justificată de existența unor temeiuri de fapt ieșite din comun, a căror existență să fie indicată, probată și explicată în conținutul deciziei de luare a măsurilor asigurătorii.
Pericolul ca debitorul fiscal să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, nu este doar un concept abstract, ci trebuie, așadar, explicitat prin motivele deciziei de instituire a măsurii asigurătorii.
Motivele de fapt care justifică efectuarea inspecției fiscale și care sunt redate în cuprinsul procesului-verbal de control fiscal au în vedere corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, așa cum o arată prevederile art. 94 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, urmând ca ulterior să fie emisă decizia de impunere în temeiul art. 109 alin. 3 lit. a din O.G. nr. 92/2003.
Împotriva acestor acte administrativ-fiscale debitorului fiscal îi este oferită calea administrativă a contestației fiscale, potrivit art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, decizia emisă în soluționarea contestației fiscale urmând a fi atacată în fața instanțelor de contencios administrativ în baza art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, coroborat cu Legea nr. 554/2004.
Așadar, instanța de contencios administrativ competentă material, tribunalul sau curtea de apel, după caz, fiind învestită cu acțiune civilă având ca obiect anularea procesului-verbal de control fiscal și a deciziei de impunere, vor efectua controlul judiciar asupra corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor fiscale de către debitorul fiscal, iar nu judecătoria ca instanță de executare.
Așadar, în acest cadru procesual nu pot fi analizate motivele invocate de contestatoare în sensul că procesul-verbal de control încheiat de ANAF – Direcția Antifraudă nu constituie un titlu de creanță fiscală în sensul art. 110 C.proc.fisc., că procesul-verbal de control a fost întocmit de inspectorii antifraudă care nu au aveau competența în acest sens, nefiind organe de inspecție fiscală, că ANAF – Direcția Antifraudă nu are competența de estimare a bazei de impunere și de stabilire a obligațiilor fiscale suplimentare, că organul fiscal nu a administrat probe din care să rezulte caracterul fictiv al tranzacțiilor, nefiind efectuat un control încrucișat și la furnizorii contestatoarei, că diferența în minus dintre stocurile scriptice și cele faptice este justificată prin lipsuri cantitative în livrările primite de la furnizori.
Controlul judecătoriei asupra deciziei de instituire a măsurii asigurătorii se va mărgini la a verifica dacă există sau nu temeiuri de fapt care să nască bănuiala rezonabilă că debitorul fiscal se sustrage, își ascunde ori își risipește patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În speță, decizia de instituirea a măsurilor asigurătorii este suficient motivată, iar pericolul de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului rezultă din aceea că niciuna dintre societățile comerciale cu care contestatoare pretinde că ar fi avut relații comerciale nu-și desfășoară activitatea la sediul social, nu confirmă livrările de mărfuri invocate de contestatoare și nu o cunosc pe societatea contestatoare.
În ce privește faptul că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost comunicată în termen de o zi de la data întocmirii, procedura de instituire a măsurilor asigurătorii invocată de contestatoare are ca scop să ofere debitorului posibilitatea de a contesta decizia de instituire a măsurii asigurătorii în fața instanței de executare, or societatea contestatoare a promovat în termenul legal prezenta contestație, în cadrul căreia au fost analizare toate apărările invocate în sprijinul ei, astfel încât aceasta nu poate susține cu temei existența vreunei vătămări sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, privind pe contestatorul S.C. F. I. S.R.L., cu sediul în mun. București, sector 3, Splaiul Unirii nr. 41, ., . cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, cu sediul în mun. București, sector 1, Piața Presei Libere nr. 1, corp B3, .>Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în mun. București, sector 5, . și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, cu sediul în mun. București, sector 3, .. 10, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE
GREFIER
Jud. red. Ț.V.și dact. Ț.G. 6 ex/14.10.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9475/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9892/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
