Pretenţii. Încheierea nr. 04/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 04/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 9498/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI II BUCURESTI – SECTIA CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 04.09.2015
Instanța constituită din :
P.: E. C.
GREFIER: A.-D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul F. P. SA, în contradictoriu cu pârâta F. H. Hidrosind.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, pentru reclamantă, avocat C. D., care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2015, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la data de 09.06.2015, reclamanta depus răspuns la întâmpinare, iar la data de 04.09.2015, a depus extras de cont, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă pune în discuție competența instanței.
Apărătorul reclamantei arată că Judecătoria Sectorului 2 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 131 alin.1 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 94 alin. 1 lit. k si art.107 alin. 1 C.proc.civ.
Nemaifiind cererii prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea formulării de probe.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar dovada cheltuielilor efectuate în prezenta cauză.
În temeiul art. 255 raportat la dispozițiile art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri apreciind că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, având în vedere motivele expuse pe larg în cererea principală și în răspunsul la întâmpinare, fiind îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii civile delictuale. În dosarul nr._, reclamanta din prezenta cauză a avut calitatea de intervenient accesoriu, motiv pentru care, atât timp cât instanța a admis cererea de intervenție accesorie, aceasta poate solicita și cheltuieli de judecată, neexistând o lege de interzicere în acest sens. Astfel, solicită acordarea cheltuielilor de judecată, efectuate în dosarul nr._ și cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea la 18.09.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI II BUCURESTI – SECTIA CIVILA
I N C H E I E R E
Ședința publică din data de 18.09.2015
Instanța constituită din :
P.: E. C.
GREFIER: A. D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul F. P. SA, în contradictoriu cu pârâta F. H. Hidrosind.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat în ședința publică de la 04.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 18.09.2015.
INSTANȚA
având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea la 25.09.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI II BUCURESTI – SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9498
Ședința publică din data de 25.09.2015
Instanța constituită din :
P.: E. C.
GREFIER: A.-D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul F. P. SA, în contradictoriu cu pârâta F. H. Hidrosind.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat în ședința publică de la 04.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 18.09.2015 și la data de 25.09.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2015 sub nr._, reclamantul F. P. SA, în contradictoriu cu pârâta F. H. Hidrosind, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 46.114,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat, taxa judiciară de timbru și cheltuieli administrative efectuate în legătura cu dosarul nr._ al Curții de Apel București, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 8.10.2013, pârâta Hidrosind a formulat cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București cu număr de dosar_, cerere modificată la data de 23.10.2013, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Departamentul pentru Energie reprezentat prin Ministrul Delegat pentru Energie și cu Societatea Națională de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale „H.” SA, anularea parțială a Ordinului nr. 1212/2013 al Departamentului pentru Energie.
La data de 24.04.2014, F. P. SA, acționar al H., a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în favoarea pârâtului SPEEH H. SA.
Prin sentința civilă nr. 2048/2014 pronunțată în Dosarul nr._, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de către Hidrosind, astfel cum aceasta a fost modificată, admițând și cererea de intervenție voluntară accesorie formulată.
A susținut reclamanta faptul că sunt îndeplinite condițiile acordării cheltuielilor de judecată respectiv, culpa pârâtei Hidrosind, solicitarea expresă și dovedirea acestora.
Cât privește culpa pârâtei Hidrosind, reclamanta a arătat că prin introducerea unei cereri de chemare în judecată nefondate, aceasta a determinat efectuarea de către F. P. SA a unor cheltuieli, prin intervenția în acest litigiu în scopul protejării bunei funcționări a societății H. precum și a stabilității și siguranței raporturilor juridice în care aceasta este angajată. Prejudiciul este reprezentat de cheltuielile efectuate de F. P. pentru asigurarea apărării sale în cadrul acestui litigiu, o componentă semnificativă a acestora reprezentând-o onorariile avocațiale achitate de F. P. către SCA P., N. și Asociații în baza contractului de asistență juridică nr. 278/25.01.2006.
A mai arătat reclamanta faptul că aceste cheltuieli nu au fost solicitate în fața instanței care a soluționat cauza ce a făcut obiectul dosarului menționat.
În drept a invocat disp. art. 1349 din Codul Civil, art. 194 și următoarele, art. 451 alin. (1), art. 452 și art. 453 din Codul de Procedură Civilă, art. 127 din Statutul profesiei de avocat.
În dovedire a depus un set de înscrisuri (f.10-68).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1989 lei (f.70).
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.05.2015, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că reclamantul din prezenta cauză a avut calitatea de intervenient forțat în dosarul nr._ al Curții de Apel București și nu a făcut altceva decât să-și însușească apărările făcute de partea pentru care a intervenit, iar excepția lipsei de interes invocată de acesta a fost invocată și de pârâți și a fost de altfel, respinsă de instanță ca neîntemeiată.
A mai arătat că potrivit practicii și doctrinei, intervenientul accesoriu trebuie să suporte întotdeauna cheltuielile propriei cereri, indiferent dacă hotărârea s-a pronunțat ori nu, în favoarea părții pentru care a intervenit.
Pârâta a mai susținut că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă și se impune a fi cenzurată de instanță. Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că facturile fiscale au fost achitate, iar valoarea din facturi aferentă TVA-ului în cuantum de 24% nu poate fi acordată întrucât, între societățile comerciale TVA-ul se deduce.
Referitor la factura fiscală . nr.I14/22.05.2014 în valoare de_,12 lei a arătat că include onorarii percepute pentru servicii efectuate în perioada 08-17.04.2014, anterior încheierii contractului de asistență juridică din data de 24.04.2014, iar prin factura fiscală . nr.I14/998/26.06.2044 în valoare de_ lei au fost facturate mai multe ore alocate studiului și susținerii excepției de necompetență materială, invocată în dosar de o altă pârâtă, excepție respinsă de instanță. De asemenea, suma cuprinsă în factura fiscală . nr.I14/1234/24.07.2014 cuprinde contravaloarea a 8 ore și 30 minute alocate formulării unor concluzii scrise, perioadă de timp exagerată raportat la conținutul intelectual al materialului redactat.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 09.06.2015, reclamanta a arătat că, potrivit practicii constante a ÎCCJ, intervenientul accesoriu are dreptul la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, toate cheltuielile efectuate de F. P. au fost necesare, rezonabile și în acord cu munca prestată de apărătorul ales și complexitatea cauzei, prin fișele contabile putându-se determina în mod clar atât activitățile întreprinse cât și numărul de ore afecta fiecărei activități. În cazul unor onorarii orare, instanța nu poate cenzura numărul de ore aferent fiecărei activități, ci poate doar, dacă este cazul, să înlăture anumite activități care nu au avut legătură cu obiectul cauzei și, dacă consideră necesar, să micșoreze rata orară a onorariului avocațial.
A mai arătat reclamanta faptul că, respingerea de către instanță a unor excepții invocate de aceasta nu este de natură să ducă la reducerea cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a susținut că dovada plății facturilor a fost făcută prin extrasele de cont atașate la dosar, F. P. achitând inclusiv sumele percepute de SCA N. și Asociații cu titlu de TVA, iar în cazul în care pârâta nu va fi obligată să plătească și TVA-ul se va produce un prejudiciu reclamantei întrucât suma reprezentând TVA colectată va fi deja achitată către bugetul de stat, însă nu va fi recuperată niciodată de la Hidrosind.
De asemenea, prestarea serviciilor avocațiale a fost efectuată în temeiul contractului de asistență juridică nr.278/25.01.2006, iar semnarea contractului de asistență juridică la 24.04.2014 nu are relevanță decât în relația client-avocat-instanță, fiind încheiat pentru reprezentarea în fața Curții de Apel. Mai mult, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală, ceea ce implică recuperarea întregului prejudiciu, care reiese din fișele de timp atașate facturilor fiscale.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 24.04.2014 reclamantul din prezenta cauză, F. P., a formulat o cerere de intervenție voluntară accesorie în apărarea pârâtei SPEEH H. SA în dosarul nr.6680/2/C./2013 al Curții de Apel București, în care pârâta din prezenta cauză a avut calitatea de reclamantă. În calitate de intervenient accesoriu, F. P. a invocat excepția lipsei de interes, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată - așa cum reiese din Sentința civilă nr.2048/26.06.2014 atașată la dosar (f.24).
Prin încheierea de ședință din data de 08.05.2014, instanța a constatat admisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată (f.28).
Prin Sentința civilă nr.2048/26.06.2014, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de interes invocată și de intervenient, precum și cererea de chemare în judecată și a admis cererea de intervenție accesorie.
Reclamantul din prezenta cauză a fost reprezentată de SCA P., N. și Asociații, în baza contractelor de asistență juridică nr.278/25.01.2006 (f.46-50) și ._/24.04.2014.
Temeiul de drept în raport de care instanța va verifica temeinicia cererii reclamantului, având în vedere data promovării litigiului care a generat aceste cheltuieli de judecată, îl reprezintă art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Fundamentul juridic al obligării părții care a pierdut procesul la suportarea cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat este culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Culpa procesuală este relevată de fapta ilicită a generării litigiului în cadrul căruia s-au avansat cheltuielile de judecată în discuție.
În speța de față, instanța deduce culpa procesuală a pârâtei din fapta ilicită a acesteia de a determina promovarea unei cereri respinse ca neîntemeiată, respectiv cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr.6680/2/C./2013 al Curții de Apel București și în cadrul căruia reclamantul din prezenta cauză a formulat cerere de intervenție accesorie pentru apărarea unui interes propriu.
Întrucât instanța a apreciat cererea ca fiind admisibilă, iar pe fondul cauzei a respins acțiunea formulată de pârâta Hidrosind, admițând astfel cererea de intervenție accesorie formulată de reclamantul F. P., acesta are calitatea de parte care a câștigat procesul în sensul art.453 alin.1 C.proc.civ.
În același timp, pentru ca partea care a câștigat litigiul să obțină rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie să se probeze că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată au fost avansate în timpul și/sau în legătură cu soluționarea procesului și au un caracter real, necesar și rezonabil.
Analizând aceste cerințe prin raportare la datele speței de față, instanța apreciază că prima dintre ele este îndeplinită. Astfel, pentru a-și formula apărările față de cererea pârâtei Hidrosind, apelând la serviciile de asistență juridică prestate de avocat (drept recunoscut reclamantei inclusiv de Constituția României prin art. 21), a achitat avocatului angajat onorariul de avocat în sumă de_,80 lei (conform facturilor fiscale: . nr.I14/833/22.05.2014 - în valoare de_,12 lei (f.53), . nr.I14/998/26.06.2044 - în valoare de_,07 lei (f.58) și . nr.I14/1234/24.07.2014 - în valoare de 9830,62 lei (f.63) și extraselor de cont aflate la filele 54, 59 și 64-65.
Cât privește caracterul real, necesar și rezonabil al acestor cheltuieli, instanța reține că suma pe care reclamantul F. P. a plătit-o avocatului său este prea mare prin raportare la numărul de termene la care partea a fost reprezentată, respectiv 3, încuviințarea și administrarea exclusiv a probei cu înscrisuri și activitatea afectiv prestată de apărători așa cum reiese din fișele contabile depuse la dosar (f.57, 62 și 68).
Or, partea căzută în pretenții nu este ținută să contribuie la suportarea cheltuielilor de judecată, decât în virtutea principiilor răspunderii civile delictuale, pârâta fiind în culpă procesuală și, prin aceasta, datoare să repare prejudiciile pe care reclamantul le-a suferit prin efectuarea unor cheltuieli necesare sau utile cu soluționarea procesului. Efectuarea unor cheltuieli voluptuorii cu onorariul avocațial ține de aprecierea discreționară a părții reclamante, aceasta având posibilitatea să-și asigure serviciile avocațiale și să suporte cheltuielile aferente și în funcție de prestigiul profesional, gradul de încărcare ori experiența profesională a avocatului. Așadar, pârâta nu poate fi obligată să contribuie la acoperirea cheltuielilor voluptuorii, pe care reclamanta le-a efectuat cu plata onorariului avocațial.
Prin urmare, instanța va admite numai în parte cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 16.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr.6680/2/C./2013 al Curții de Apel București, reprezentând onorariu de avocat redus de la suma de 46.114,8 lei.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, instanța îl apreciază neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prezentul litigiu a fost cauzat de voința reclamantului, care a ales calea separată a recuperării cheltuielilor de judecată și nu se poate reține în sarcina pârâtei culpa procesuală din litigiul originar, astfel că nu poate fi obligată la suportarea costurilor procesului ulterior prin care reclamantul urmărește recuperarea onorariului de avocat dintr-un litigiu anterior.
Simplul fapt că reclamanta are posibilitatea recuperării pe cale separată a onorariului de avocat dintr-un alt litigiu nu presupune că pârâta trebuie considerată culpabilă de existența acestui al doilea proces separat, în sensul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. Chiar dacă art. 453 alin. 1 C.proc.civ. vorbește despre partea care pierde procesul, iar pârâta a căzut parțial în pretenții în litigiul secundar de recuperare a onorariului de avocat, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către reclamant ar însemna a o sancționa de două ori pentru culpa procesuală din primul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta F. P. SA, cu sediul ales la av. P. N. și Asociații, în București, Calea Dorobanților, nr. 239, ., contradictoriu cu pârâta F. H. Hidrosind, cu sediul în București, .. 3, sector 2.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_ lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. 6680/2/C./2013 al Curții de Apel București.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
E. C. A.-D. S.
Red./Dact./E.C./A.D.S/4 ex./20.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9417/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... → |
|---|
