Contestaţie la executare. Sentința nr. 4441/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4441/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 4441/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4441
Ședința publică din data de 22.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorii . și M. GH. A. în contradictoriu cu intimatul B. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu a răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost lăsată la a doua strigare potrivit dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor de Judecată, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.
La a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru și dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii, precum și faptul că la data de 27.03.2015 s-a depus dosarul de executare nr. 1610/2014, după care,
Având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, instanța invocă din oficiu excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate, conform art. 248 alin. 1 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 22.12.2014, sub nr._, contestatorii . și M. GH. A. au formulat, în contradictoriu cu intimatul B. A., contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi nr.1610/2014 emisă în dosarul de executare nr. 1610/2014 al B. D. si D., solicitând să se dispună:
- anularea tuturor formelor de executare efectuate in dosarul nr. 1610/2014 al B. D. si D.;
- suspendarea executării silite până Ia soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare;
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorii au menționat, în esență, următoarele:
Prin încheierea de ședința din data de 05.11.2014 pronunțata de Judecătoria Sector 2 București in dosarul nr._/300/2014 s-a dispus încuviințarea executării silite pana la concurenta creanței înscrisa in titlul executor reprezentat de sentința penala nr. 733/08.10.2013 pronunțata de Tribunalul București in dosarul nr._/3/2012 privind pe creditoarea B. A..
Prin adresa de înființare a popririi nr.1610/09.12.2014 s-a dispus indisponibilizarea veniturilor pana la concurenta sumei de 3.720,7 lei in cota de 1/3 din venitul lunar, reprezentând 3.050 lei debit din sentința penala nr. 733/08.10.2013 și 670,7 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatorii nu au fost citați si nu au avut cunoștință despre existenta dosarului de executare silita nr. 1610/2014 si nici despre existenta popririi, fiind încălcate dispozițiile legale care reglementează materia executării silite, norme imperative de stricta interpretare si aplicare, ce nu pot fi extinse prin analogie, nerespectarea lor fiind sancționată de legiuitor cu nulitatea actelor respective.
Prin blocarea conturilor firmei s-a adus un grav prejudiciu in funcționarea acesteia, împiedicând fluxul activității curente prin obstrucționarea circuitului financiar normal.
Cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc sunt prea mari raportat la cuantumul creanței, contestatorii solicitând cenzurarea acestora.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 716 și urm C.proc.civ., art. 718 C.proc.civ., iar în probațiune a solicitat înscrisuri.
În data de 04.02.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, precum și, respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, intimatul a învederat următoarele:
Contestatorii sunt în eroare atunci când susțin că actele de executare trebuie anulate pentru că s-au încălcat normele imperative de citare în dosarul de executare silită si pentru că astfel nu au cunoscut existenta dosarului de executare silită si nici existenta popririi
Toate actele și procedurile aferente dosarului de executare nr._/300/2014 au urmat procedura specială în materia executării silite.
În conformitate cu art. 665 alin. 1 din C.proc.civ., citarea părților nu a fost necesară întrucât legiuitorul a stabilit cu claritate că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanță în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la judecătorie, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Executorul judecătoresc a respectat cu strictețe dispozițiile instanței de executare si procedura legală, iar debitorul a fost înștiințat de poprire.
Executorului judecătoresc a urmat procedura legală și dispozițiile instanței care a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. în numele creditoarei B. A. și a încuviințat în mod justificat împotriva debitorul M. Gh. A..
Executorul judecătoresc a confirmat intimatului faptul că au fost transmise toate înștiințările legale de poprire.
Contestatorii au fost informați despre înființarea popriri iar actele de procedură au urmat procedura cerută de art. 671 C.proc.civ.
Cheltuielilor de executare sunt corect percepute si legal calculate si apar ca o sancțiune justificată pentru neachitarea voluntară a creanței datorate.
În temeiul art. 665 alin 4 din C.proc.civ., încuviințarea executării silite se întinde inclusiv asupra cheltuielilor de executare silită, iar art. 669 alin. 2 din C.proc.civ. cheltuielile de executare silită cad în sarcina debitoarei, iar potrivit art. 622 alin. 3 executarea silită se desfășoară până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, inclusiv în vederea recuperării cheltuielilor de executare silită.
În fapt, cheltuielile de executare în sumă de 670,7 lei sunt corect calculate în raport de suma datorată, în baza Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006.
Toate cheltuielile de executare suplimentare în sumă de 670,7 lei, care cad așadar în sarcina contestatorului M. Gh. A., ar fi putut fi evitate cu ușurință de debitorul contestator menționat dacă acesta achita de bună voie onorariul datorat expertului contabil desemnat, după comunicarea sentinței penale nr. 733/08.10.2013
Cererea contestatorilor lr de cenzurare a cheltuielilor de executare nu are niciun temei legal, sens în care se impune respingerea cererii contestatorilor.
Contestatorul M. Gh. A. ignoră faptul că intimatul a acceptat propunerea acestuia inițială de achitare în mod eșalonat a datoriei până la data de 5 ianuarie2015, dată propusă de debitor, chiar dacă suma datorată nu este semnificativă si înțelegerea părților nu este obligatorie în etapa executării silite.
Contestatorul debitor M. Gh. A. a luat legătura cu intimatul și i-a promis că va achita datoria în 3 tranșe și până la data de 5 ianuarie 2015, intimatul acceptând cu bună credință propunerea inițială a acestuia sens în care a trimis executorului judecătoresc o cerere de suspendare a procedurilor de executare. Biroul
La data de 8 ianuarie 2015 a solicitat reluarea procedurilor de executare pentru că debitorul contestator M. Gh. A. s-a răzgândit și a dorit o eșalonare a datoriei diferită de cea propusă inițial de acesta și după data de 5 ianuarie 2015,
Înțelegerea părților nu s-a putut realiza exclusiv din vina debitorului în perioada în care a operat, la cererea mea, suspendarea procedurilor de executare, și anume în perioada: 16 decembrie 2014-8 ianuarie 2015.
Blocarea conturilor firmei contestatoare este rezultatul neachitării integrale a datoriei debitorului M. Gh. A. care știa că are de achitat onorariul unei expertize contabile dispuse de instanță în dosarul penal nr._/3/2012 și care nu și-a respectat promisiunea de achitare eșalonată a datoriei până la data de 5 ianuarie 2015.
Analizând cauza de față, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, excepție de procedură, absolută și peremptorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, în cazul contestației la executare silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite, fără ca taxa să depășească suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată.
Potrivit art. 197 C.proc.civ., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
Or, contestatorii au fost citați cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, însă aceștia nu au făcut dovada achitării taxelor în discuție.
Mai mult decât atât, se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art. 21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenție), ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art. 6 par. 1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nicio legătura cu șansele de câștig a cauzei si înainte de orice analiza a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale reclamantului, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsita de proporționalitate a accesului liber la justiție (hotărârea dată în cauza Weismann contra România). De asemenea, în hotărârea I. contra România, CEDO a reținut că cerința de a plăti instanțelor civile o taxă judiciară referitoare la cererile cu care au fost sesizate, nu poate fi considerată o restricție la dreptul de acces la un tribunal care ar fi, în sine, incompatibilă cu articolul 6 par. 1 din Convenție, faptul că întinderea taxei judiciare de timbru, stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu, este proporțională cu suma indicată de reclamant, precum și că o asemenea restricție urmărește un scop legitim, respectiv restrângerea chemărilor abuzive în judecată și strângerea de fonduri pentru bugetul justiției.
Astfel, jurisprudența CEDO în materia încălcării dreptului de acces la o instanță (Weissman și alții contra României), din perspectiva taxelor judiciare de timbru, este de natură să permită extragerea principiilor pe care trebuie să le respecte orice limitare a dreptului în discuție, sens în care se reține că o ingerință în dreptul de acces la justiție este permisă dacă: nu aduce atingere substanței dreptului; urmărește un scop legitim; există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Pe de altă parte, contestatoarea nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, conform OUG. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, deși prin adoptarea actului normativ antemenționat, care are în vedere că accesul la justiție - expresie a principiilor democratice într-un stat de drept și a supremației legii - trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situații și condiții, susținerea din partea statului, din resurse financiare publice, statul român a creat un mecanism eficient, pe deplin funcțional și care este de natură să îndeplinească standardul CEDO în materie.
Or, taxa judiciară de timbru aferente prezentei cereri nu are un cuantum ridicat, existând o presupunere rezonabilă, în lipsa unei probe contrare, că au avut posibilitatea contestatorii de a achita taxa în discuție. Așadar, obligația ce le incumbă contestatorilor, de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii pe care a formulat-o, nu reprezintă o obligație excesivă și disproporționată, ci rezonabilă și pe deplin justificată, neaducând atingere substanței dreptului de acces la o instanță.
În atare condiții, luând în considerare faptul că nu s-au conformat contestatorii obligației de a achita taxa judiciară de timbru, instanța va admite excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, și va anula această cerere ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu de către instanță.
Anulează cererea de chemare în judecată formulată de contestatorii ., cu sediul în București, bld. A. I. C., nr. 97, ., sector 1, CUI_ și M. GH. A., cu domiciliul în București, .. 18, ., sector 2, CNP_, în contradictoriu cu intimatul B. A., cu domiciliul în București, ., ., sector 4, CNP_, ca netimbrată.
Cu drept de apel, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
08.05.2015/5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4437/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 01/2015.... → |
|---|
