Evacuare. Încheierea nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 10621/2015
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 12.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect evacuare, privind pe reclamanta . SA, și pe pârâții A. M., A. C. și A. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, urmând a se dispune evacuarea pârâților din spațiul pe care îl ocupă fără titlu. Notificarea contractului de închiriere s-a efectuat în luna martie 2008 la expirarea termenului de 60 de zile, un termen rezonabil. Referitor la solicitarea pârâților de obligare a reclamantei la vânzarea camerei, se observă că cererea este formulată după expirarea contractului de închiriere, cerere care a mai fost soluționată odată când s-a dispus respingerea acesteia. Fără cheltuieli de judecată.
Avocatul pârâților solicită respingerea cererii ca nelegală și netemeinică. Se arată că pârâții locuiesc de mult timp în imobil, au făcut îmbunătățiri în spațiul pe care îl ocupă și își achită la zi toate datoriile de întreținere. Pârâții au făcut cerere de cumpărare și s-au prezentat la negociere cu reclamanta, însă le-a fost cerut un preț foarte mare, ca pentru o garsonieră confort I. Se mai solicită a se avea în considerare cele solicitate prin întâmpinarea formulată, urmând a fi obligată reclamanta să încheie cu pârâții un contract de vânzare cumpărare cu priviure la spațiul în litigiu. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Pentru a delibera
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 26.10.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi: 12.10.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 26.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. V.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect evacuare, privind pe reclamanta . SA, și pe pârâții A. M., A. C. și A. A..
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 12.10.2015, fiind cuprinse în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 26.10.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 sub nr._, la data de 30.07.2008, reclamanta S.C. E. R. Estate S.A., în contradictoriu cu pârâții A. M., A. C. și A. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea pârâților din camera nr. 25 din căminul nr. 2 situat în ., sector 2, București, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâții ocupă fără titlu locativ valabil camera 25 din căminul nr. 2, deși contractul de închiriere având ca obiect camera antemenționată a încetat la data de 26.05.2008.
Reclamanta a arătat că a informat pârâții că nu mai dorește continuarea raporturilor locative existente între părți și a acordat un termen de preaviz de 60 de zile pentru ca pârâții să părăsească spațiul pe care îl ocupă fără titlu valabil. Deși nu mai dețin un titlu valabil, pârâții ocupă în continuare camera nr. 25, proprietatea reclamantei.
În drept, s-au invocat art. 480, art. 1197-1198, art. 1414-1416, art. 1436 al. 2 din Codul civil, art. 24 alin. 1 lit. a, art. 25 din Legea nr. 114/1996.
În probațiune, reclamanta a depus un set de înscrisuri (filele 9-15).
La data de 20.10.2008 pârâta A. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat pârâta că ocupă imobilul în baza unui titlu locativ valabil, și anume un contract de închiriere încheiat pe durată nedeterminată.
Pârâta a arătat că imobilul a intrat în proprietatea reclamantei grevat de obligația de a-l vinde titularilor contractelor de închiriere, la cererea lor, pentru că imobilul a fost constituit din fondurile statului înainte de anul 1989. Pârâta a depus cerere de cumpărare a imobilului la data de 05.08.2008, la care reclamanta nu i-a răspuns.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile din art. 115-119 C.proc.civ., Legea nr. 188/2000, Legea 85/1992, Decretul-lege nr. 61/1990, art. 969-970, art. 1021 și art. 420 C.civ.
Prin încheierea de ședință de la termenul din data de 09.03.2009, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a pricinii ce formează obiectul dosarului nr._/300/2008, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării.
La data de 21.02.2012, instanța a admis excepția de perimare, prin sentința civilă nr. 2229/20.02.2012.
La data de 29.02.2012, reclamanta a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria sectorului 2, care a fost admis de Tribunalul București, hotărârea pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București fiind casată, cauza trimisă spre rejudecare. Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 02.12.2013.
La data de 28.01.2014, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, calificată astfel de instanță la termenul de judecată din data de 31.03.2014.
Prin întâmpinare, în esență au solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, deoarece au făcut dovada raporturile locative dintre părți pentru că au folosit camera nr. 25 și că reclamanta a încasat chiria pentru folosința imobilului. De asemenea, au arătat ca în materia locațiunii forma scrisă a contractului se încheie pentru probarea raportului juridic dintre părți, iar nu pentru validitatea acestuia, că ei au făcut dovada că sunt chiriași, în cauză fiind vorba despre tacita relocațiune și denunțare unilaterală, iar termenul de închiriere este dat de durata contractului individual de muncă, din moment ce pârâții sunt salariați ai reclamantei. Au mai arătat că este vorba despre un contract de închiriere încheiat pe durată determinată, în privința căruia nu este admisibilă denunțarea unilaterală.
Prin cererea reconvențională, pârâți au solicitat obligarea reclamantei la vânzarea către ei a camerei nr. 25 din căminul 2, nr. 12, .> În motivarea cererii reconvenționale, pârâții au arătat că susținerile reclamantei în sensul că ei nu ar fi formulat cerere de cumpărare a camerei sau că nu cunoaște ca ei să fi formulat o astfel de cerere nu corespund adevărului.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 85/1992, art. 115 C.proc. civ.
În probațiune, a depus un set de înscrisuri (filele 16-184).
La data de 28.03.2014, reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a invocat excepția de tardivitate a depunerii cererii reconvenționale, excepția puterii de lucru judecat, a lipsei calității procesuale active a pârâților.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, reclamanta a arătat că pârâții nu au calitate procesuală activă pentru că nu sunt titularii vreunui contract de închiriere, deoarece contractul lor a încetat la data de 26.05.2008, când a expirat termenul de preaviz de 60 de zile acordat de reclamantă și comunicat pârâților la data de 27.03.2008.
În motivarea întâmpinării, a arătat că ea are dreptul exclusiv de decizie în ceea ce privește administrarea și înstrăinarea camerelor din căminul nr. 2 situat pe ., sector 2, cămin pe care îl are în proprietate, ca urmare a divizării parțiale a numitei . de la data construirii căminelor camerele au fost destinate închirierii către salariații . au natura unor locuințe de serviciu. Cu toate acestea, închirierea camerelor altor persoane decât cele salariate nu este de natură să shimbe destinația inițială a camerelor de locuințe de serviciu.
Deși nu are nicio obligație să asigure protecție socială, totuși reclamanta a arătat că nu a dispus evacuarea acelor chiriași cărora le încetase contractul individidual de muncă, dat fiind caracterul accesoriu al contractului de închiriere.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 85/1992, art. 115 C.proc. civ.
În susținerea întâmpinării, reclamanta a depus, în copie, un set de înscrisuri (f. 197-205).
La termenul din data de 17.11.2014, instanța a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale active a pârâților pe cererea reconvențională și a calificat excepția puterii de lucru judecat ca fiind apărare pe fondul cauzei.
La termenul din data de 15.06.2015, instanța a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional al reclamantei, excepție invocată de pârâți, pentru motivele arătate în încheierea întocmită pentru acel termen.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Instanța constată că acele critici formulate de reclamantă prin întâmpinarea la cererea reconvențională referitor la lipsa calității procesuale active a pârâților pe cererea reconvențională sunt neîntemeiate, ele constituind mai degrabă apărări pe fondul cauzei. Astfel, prin prisma faptului că prin sentința civilă nr. 4692/26.05.2009 pronunțată în dosarul nr. 12._, Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că între părți au existat raporturi de locațiune, este evident faptul că numai aceștia ar putea să figureze în calitate de parte adversă într-un proces în care se solicită încheierea contractului de vânzare – cumpărare, în considerarea dreptului chiriașului să cumpere imobilul pe care îl ocupă în această calitate. Așadar, excepția invocată se dovedește neîntemeiată.
Din interpretarea dispozițiilor art. 112 pct. 5 C.proc.civ., copiile după înscrisuri trebuie să fie certificate pentru conformitate cu originalul. Examinând înscrisurile depuse la dosar, de către părți, instanța reține că înscrisurile depuse de reclamantă la filele 10-11, 14-15, 36-39 dosar inițial și cele depuse de pârâți la filele 16-184 dosar ulterior nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul, ci sunt copii simple ale înscrisurilor. Ori, tocmai prin aplicarea mențiunii că este conform cu originalul, însoțită de semnătura olografă a persoanei semnatare aceasta își asumă veridicitatea mențiunii de conformitate.
Deși părțile aveau cunoștință de faptul că au obligația să certifice pentru conformitate cu originalul înscrisurile depuse în susținerea cererilor și apărărilor lor, fiind amândouă asistate și reprezentate de avocați, acestea nu au certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile anterior menționate (f. 10-11, 14-15, 36-39 dosar inițial și filele 16-184 dosar ulterior). Se poate observa și faptul că toate celelalte înscrisuri esențiale din dosar au fost certificate și semnate pentru conformitatea lor cu originalul.
Din cuprinsul prevederilor art. 139 al. 1 C.proc.civ., prin interpretarea acestui text legal prin aplicarea argumentului a fortiori, precum și pentru identitate de rațiune, rezultă că depunerea unor înscrisuri în copii necertificate pentru conformitate cu originalul, se sancționează cu neluarea lor în seamă, cu alte cuvinte aceste înscrisuri nu există la dosarul cauzei.
În fapt, reclamanta este proprietar al camerei nr. 25 din cadrul căminului nr. 2, situat pe . (f. 9 dosar inițial), iar în această calitate a emis la data de 27.03.2008 o notificare către pârâți în sensul că nu mai dorește continuarea raporturilor locative cu aceștia și le-a acordat un termen de preaviz de 60 de zile, notificarea fiind comunicată pârâților în aceeași zi, la data de 27.03.2008 (f. 12-13). În perioada februarie 2014 – ianuarie 2015 pârâta a plătit către reclamantă cheltuielile cu utilitățile pentru camera nr. 25 din căminul nr. 2.
Prin sentința civilă nr. 4692/26.05.2009 pronunțată în dosarul nr. 12._, Judecătoria Sectorului 2 București a respins ca neîntemeiată cererea prin care pârâta din prezenta cauză A. C. a solicitat obligarea reclamantei din prezenta cauză să-i vândă camera nr. 25 din căminul nr. 2 de pe ., sector 2, iar ulterior a fost anulat apelul formulat de pârâtă ca netimbrat de către Tribunalul București, prin decizia nr. 1033A/10.11.2009.
Ca urmare a exercitării recursului de către pârâtă, prin decizia nr. 564R/13.04.2010 pronunțată de Curtea de apel București (C.), decizia pronunțată în apel a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare către instanța de apel.
La rejudecarea apelului, instanța a respins calea de atac formulată de pârâta din prezenta cauză ca fiind neîntemeiată, iar soluția a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către C., prin decizia civilă nr. 778/16.06.2011.
În drept, conform art. 7 al. 1 și al. 6 din Legea nr. 85/1992, locuințele construite din fondurile statului vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, de prevederi beneficiind chiar și cei care nu sunt salariați ai unităților proprietare și, astfel cum prevede art. 1436 al. 2 din Codul civil de la 1864, contractul de locațiune fără termen încetează prin denunțare unilaterală.
Instanța constată că pârâții locuiesc în imobilul în cauză, deși nu mai au calitate de chiriași, de la data expirării termenului de preaviz de 60 de zile stabilit de reclamantă prin notificarea comunicată acestora la data de 27.03.2008. În acest sens, trebuie făcută precizarea că prin sentința civilă 4692/26.05.2009 rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. 12._ de Judecătoria Sectorului 2 București, prin care a fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei să îi vândă camera, instanța a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că pentru a exista pentru reclamantă obligația de a vinde către pârâtă imobilul, aceasta din urmă trebuia să fi avut calitatea de chiriaș în chiar momentul formulării cererii de cumpărare; ori, cererea pârâtei de cumpărare a camerei nr. 25 este ulterioară denunțării unilaterale a contractului de închiriere și a formulării cererii de evacuare de către reclamantă. De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul că între părți a fost încheiat un contract de locațiune fără termen, care a încetat prin denunțarea unilaterală făcută de reclamantă, care și-a produs efectele indiferent de acceptarea ei de către pârâți, iar aceștia nu mai erau chiriași la data de 05.08.2008, dată la care au formulat cerere de cumpărare a camerei; instanța a reținut și faptul că imobilul ocupat de chiriași nu poate să facă obiectul reglementărilor cuprinse în Decretul-lege nr. 61/1990 și Legea nr. 85/1992, deoarece imobilul nu este o locuință în sensul art. 2 din Decretul-lege nr. 61/1990.
În ceea ce privește faptul că pârâta a plătit prețul utilităților pentru camera nr. 25, în baza facturilor emise de reclamantă, instanța constată că acest lucru nu are semnificația continuării raporturilor locative de închiriere, atât timp cât a avut loc denunțarea unilaterală a contractului încheiat pe termen nedeterminat și s-a împlinit și termenul de preaviz, ci o consecință a unei situații de fapt conform căreia pârâții au utilizat în continuare camera nr. 25, fiinf firesc să plătească pentru utilitățile și pentru cheltuielile pe care le-au pricinuit reclamantei, dar acest aspect nu este de natură să confere titlu locativ pârâților, care ocupă fără drept camera nr. 25 din căminul proprietatea reclamantei.
Cât privește cererea reconvențională, prin prisma puterii de lucru judecat a soluției pronunțate în dosarul nr. 12._, Judecătoria Sectorului 2 București, instanța constată că cererea are caracter neîntemeiat, atât timp cât instanța a stabilit irevocabil că la momentul formulării cererii de cumpărare, pârâta nu mai avea calitatea de chiriaș, astfel încât această soluție produce în mod evident efecte atât față de pârâtă, cât și față de ceilalți 2 pârâți care locuiesc în imobilul proprietatea reclamantei alături de titularul fostului contract de închiriere denunțat unilateral.
Pe cale de consecință, pârâții nu se mai pot prevala de un titlu locativ valabil, motiv pentru care, instanța va dispune evacuarea acestora din imobilul – cămin nr. 2 situat în mun. București, sector 2, ., camera nr. 25 și va respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională.
Instanța urmează să ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a pârâților în ceea ce privește cererea reconvențională, excepție invocată de reclamantă.
Admite cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul în Bucureti, sectro 2, . –Office Center, nr. 3-5, Tronson 1C, . cu pârâții A. M., A. C. și A. A., toți cu domiciliul în Bucurelști, sector 2, ., Cămin 2, cam.25 și cu domiciliul procesual ales la avocat în București, sector 1, .. 339, ., .> Dispune evacuarea pârâților din imobilul indicat în petitul acțiunii, respectiv imobilul – cămin nr. 2 situat în mun. București, sector 2, ., camera nr. 25.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională.
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi: 26.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.D/Tehnored. MI/2 ex.orig./13.11.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2015.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 05/2015. Judecătoria... → |
|---|
