Întoarcere executare. Sentința nr. 5533/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5533/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 5533/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5533
Ședința publică din data de 18.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-E. G.
GREFIER:R.-E. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect întoarcere executare silită, formulată de către reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu pârâtele T. M. C., D. S. V. și G. C. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâtele, prin același avocat substituent M. M., în temeiul delegației de substituire din data de 03.12.2014 aflată la fila 73 din dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul pârâtelor solicită amânarea judecării cauzei având în vedere că cererea de recuzare formulată la termenul anterior de judecată a fost respinsă, iar părțile pe care le reprezintă nu au fost citate pentru acest termen de judecată.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului pârâtelor împrejurarea că la termenul de judecată din data de 4.05.2015 președintele completului de judecată a fost recuzat de către apărătorul pârâtelor prezent la acel termen de judecată, dosarul de fond fiind înaintat completului imediat următor pentru soluționarea cererii de recuzare.
Totodată, instanța arată că la termenul anterior de judecată a stabilit termen de judecată la data de 18.05.2015 pentru cazul în care cererea de recuzare va fi respinsă, pentru ca părțile să aibă termen în cunoștință.
Pe cale de consecință, având în vedere că părțile au fost reprezentate la termenul de judecată din 4.05.2015, acestea primind termen în cunoștință potrivit art. 229 Cod proc. civ., instanța constată ca fiind legal îndeplinită procedura de citare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului.
Apărătorul pârâtelor solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că a devenit incidentă compensația legală, urmând a opera în prezenta cauză prin existența titlului executoriu însuși.
Precizează că instanța urmează să aprecieze asupra aspectelor următoare, care nu contravin puterii de lucru judecat. Pe de o parte, arată că s-a apreciat definitiv și irevocabil că titlul de despăgubire nu constituie titlu executoriu. Prin întâmpinare, pârâtele au arătat că titlul de despăgubire, deși nu este titlu executoriu, constată o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Menționează că potrivit doctrinei și practicii judiciare, există posibilitatea ca un înscris care întrunește condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate să nu constituie titlu executoriu. D. exemplu, reclamanta-debitoare și-a însușit formal o factură, dând recurs la compensație pentru ipoteza în care reclamanta-debitoare ar încerca să-și valorifice pe cale de acțiune prejudiciul. Prin urmare, din această împrejurare derivă caracterul exigibilității titlului de despăgubire și care este întinderea compensației urmând a opera în prezenta cauză.
Totodată, arată că prin înscrisul autentic și în raport de dispozițiile legii materiale civile în vigoare, un funcționar abilitat în cadrul unei autorități, competent să statueze, a stabilit că statul datorează pârâților din prezenta cauză o câtime precis determinată, fără termen ori condiție. În atare situație, emiterea titlului de plată, respectiv a titlului care a dus la admiterea contestației la executare, reprezintă o operațiune administrativă, care dădea recurs la valorificarea drepturilor pârâților-creditori, conform prevederilor Legii nr. 247/2005.
În atare condiții, un înscris precum titlul de despăgubire își păstrează valabilitatea chiar și astăzi. Întinderea creanței expres precizată este mai degrabă lichidabilă, decât lichidă, însă această compensație poate opera până la concurența sumei pretinse în procedura executării, nefiind ordonată și administrată o expertiză contabilă în cauză, nu se datorează.
În concluzie, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și să se dea eficiență compensației legale. Depune în ședință publică concluzii scrise.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 20.10.2014, reclamanta a formulat o cerere având ca obiect întoarcere executare silită, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare executării silite dispuse în dosarul de executare nr. 1145/2012 aflat pe rolul B. D. și D., prin care s-a înființat poprirea asupra sumei de 281.433,44 lei, în temeiul titlului executoriu constând în Decizia nr. 7113/18.11.2009, de modificare a deciziei nr. 7624/FF/19.05.2009 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivare, reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr. 92 R/16.01.2014, Tribunalul București a admis recursul declarat de recurentul debitor ANRP împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012, pronunțată în dosarul nr._/300/2012 de Judecătoria Sectorului 2 București.
Astfel, instanța de control judiciar a admis în tot contestația la executare și a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1145/2012 al B. D. și D..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 722 Cod proc. civ.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
Pârâtele au formulat întâmpinare pe care au depus-o în ședința publică de la data de 04.12.2014 prin care au solicitat în esență respingerea acțiunii motivat de faptul că este aplicabilă compensația civilă ca modalitate de stingere a datoriilor deoarece creanța pârâtelor este certă, lichidă și exigibilă, acestea deținând un titlu executoriu reprezentat de sent. civ. nr. 1239/13.05.2004 pronunțată de către Judecătoria Caracal.
De asemenea, a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei și a pârâtei S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unei sume de bani egală în cuantum cu valoarea dreptului de creanță constatat prin decizia de despăgubire nr. 7624/FF/19.05.2009, respectiv suma de 281.433,44 lei, cu titlu de despăgubire pentru refuzul reclamantei de a soluționa și emite titlul de plată într-un termen rezonabil.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 57,115,119, 244 alin.1 pct.1 Cod proc.civ., art. 6 CEDO, art. 1 Protocol 1la Convenție, art. 11, 20 și 21 din Constituție.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare arătând în esență faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1617 alin.1 Cod civ., creanța pârâtului nefiind exigibilă.
În vederea justei soluționări a cauzei, la solicitarea instanței a fost depus de către B. D. și D., în fotocopie, dosarul de executare silită nr. 1145/2012.
La termenul de judecată din 6.04.2015 instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate, instanța a respins-o ca inutilă cauzei motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile compensației legale, creanța care se solicită a fi evaluată de către expert nefiind certă, lichidă și exigibilă, aspect stabilit cu putere de lucru judecat prin dec.civ. nr. 92R pronunțată la 16.01.2014 de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, irevocabilă (filele 6-11).
Mai mult, și în cazul în care creanța ar fi îndeplinit cele trei condiții, expertiza contabilă pentru stabilirea valorii dobânzii legale (a daunelor moratorii solicitate de pârâți) ar fi fost inutilă deoarece aceasta poate fi calculată printr-o formulă de calcul simplă de către pârâții înșiși.
Cererile de suspendare a cauzei au fost de asemenea respinse de instanță ca neîntemeiate prin raportare la dispozițiile art. 244 alin.1 pct. 1 Cod proc.civ. 1865.
Analizând ansamblul materialului probator, reține următoarele:
În fapt, prin Decizia nr. 7624/FF/19.05.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în favoarea pârâților s-a stabilit dreptul la despăgubiri bănești în valoare de 235.228 lei (filele 26-27).
În art. 4 din decizia arătată se prevede expres faptul că, pentru valorificarea acesteia, se va urma procedura prevăzută de Capitolul V ind.1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
La data de 9.05.2012, pârâții au formulat cerere de executare silită a deciziei (fila 24), fiind format dosarul de executare silită nr. 1145/2012 de B.E.J.A. D. și D..
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București la 16.05.2012, în dosarul nr._/300/2012, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 7624/FF/19.05.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (fila 39).
Creanța a fost majorată ca urmarea a actualizării în raport de indicele de inflație și s-au stabilit cheltuielile de executare (fila 43), astfel că s-a emis somație și adresă de înființare a popririi pentru suma totală de 281.433,44 lei (filele 43-44).
Prin adresa de poprire emisă de executorul judecătoresc la data de 25.06.2012, s-a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei deschise la terțul poprit Trezoreria Statului Sector 1 București, cu sediul în sectorul 2, fiind impusă acestuia interdicția de a plăti debitoarei sumele datorate intimatului-creditor, reprezentând debit actualizat și cheltuielile de executare (fila 64).
Suma a fost indisponibilizată și virată în contul executorului judecătoresc, apoi distribuită creditorului (filele 61-65).
Ulterior, prin dec.civ. nr. 92R pronunțată la 16.01.2014 de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, irevocabilă (filele 6-11), a fost admis recursul și a fost admisă contestația la executare formulată de reclamantă, fiind anulată executarea silită și actele de executare efectuate de B.E.J.A. D. și D. în dosarul nr. 1145/2012, reținându-se în esență faptul că „în mod corect a subliniat recurenta lipsa caracterului de titlu executoriu a deciziei nr. 7624/19.05.2009 emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin raportare la întreaga procedură descrisă în textul Titlului VII al Legii nr. 247/2005, precum și la dispozițiile art. III din OUG nr. 62/2010, întrucât recurenții intimați se află doar în posesia unui titlu de despăgubire, act premergător și obligatoriu pentru emiterea titlului de plată, neîncorporând o creanță certă, lichidă și exigibilă (nu poate fi reținut nici argumentul în sensul că acesta reprezintă un act autentic, deci, un titlu executoriu, întrucât prevederile legale ce conferă acest caracter înscrisurilor autentice se regăsesc în Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială, care are, așadar, un alt domeniu de reglementare decât cel vizat în cauza de față)”.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 404 ind.1 alin.1 Cod proc.civ. de la 1865, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau actele de executare, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Singura condiție prevăzută de lege o reprezintă deci desființarea titlului executoriu sau a actelor de executare, susținerea pârâților în sensul că trebuie îndeplinite și condițiile plății nedatorate fiind vădit neîntemeiată.
Interesul reclamantului debitor care a fost executat silit în mod nelegal este justificat, fiind actual, personal și direct încă din momentul pronunțării hotărârii de anulare a executării silite indiferent de orice alte obligații ar avea acesta față de pârâții creditori.
Pentru aceste motive, având în vedere că, prin dec.civ. nr. 92R pronunțată la 16.01.2014 de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, irevocabilă, a fost admisă contestația la executare formulată de reclamantă și a fost anulată executarea silită efectuată de B.E.J.A. D. și D. în dosarul nr. 1145/2012, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea dispune întoarcerea executării silite.
Nici susținerea pârâților în sensul că ei înșiși ar deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată prin Decizia nr. 7624/FF/19.05.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu este întemeiată, instanța reținând că, prin dec.civ. nr. 92R pronunțată la 16.01.2014 de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, irevocabilă (filele 6-11), s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că pârâții se află doar în posesia unui titlu de despăgubire și nu dețin o creanța certă, lichidă și exigibilă.
Mai mult, instanța mai arată și faptul că, la data pronunțării acestei hotărâri procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire era cea prevăzută de Legea nr. 165/2013, în funcție de opțiunea persoanelor îndreptățite fiind incidente dispozițiile art. 41 sau cele ale art. 42 din actul normativ, astfel că este exclusă exigibilitatea creanței.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea de întoarcere a executării silite și va dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul nr. 1145/2012 al B. D. și D. și, pe cale de consecință, obligă pârâții T. M. C., D. S.-V. și G. C.-I. să restituie reclamantei suma de 281.433,44 lei.
De asemenea, va anula ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți T. M. C., D. S.-V. și G. C.-I. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202, în contradictoriu cu pârâții T. M. C., cu domiciliul în București, sector 2, .. 4, ., CNP_, D. S.-V., cu domiciliul în jud. D., loc. C., .. 6, ., ap. 8, CNP_, și G. C.-I., cu domiciliul în Germania, Berlin Marzahn-Hellersdorf, Franz-Stenzer-. domiciliul ales la CA Țîrdei C., cu sediul în București, sector 3, .. 57, ..
Anulează ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți T. M. C., D. S.-V. și G. C.-I. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul nr. 1145/2012 al B. D. și D. și, pe cale de consecință, obligă pârâții T. M. C., D. S.-V. și G. C.-I. să restituie reclamantei suma de 281.433,44 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-E. G. R.-E. F.
Red. D.E.G./ Tehn. R.E.F. / 7 ex./17.06.2015
5 .>
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2629/2015. Judecătoria SECTORUL... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5379/2015.... → |
|---|
