Întoarcere executare. Sentința nr. 7307/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7307/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 7307/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7307
Ședința publică din data de 25.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „contestație la executare-întoarcere executare” privind pe contestatoarea V. B. SCPA ITALIA MONTEBELLUNA (fostă B. ITALO ROMENA SPA), în contradictoriu cu intimata C. HT S. S.R.L. prin administrator judiciar LICHIDARE PATRIMONIU S.P.R.L.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință publică din data de 11.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 25.06.2015, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 01.04.2014 sub nr._, contestatoarea V. B. SCPA ITALIA MONTEBELLUNA (fostă B. ITALO ROMENA SpA) în contradictoriu cu intimata C. HT S. S.R.L. a solicitat instanței să dispună anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 376/2015 de B.E.J.A. O., Haja și G.; întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 5.585,82 lei achitată prin O.P. nr. 795/27.03.2015; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 428/15.01.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2014 a Tribunalului București s-a dispus obligarea sa la plata către intimată a sumei de 4.042,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Sentința a fost pusă în executare de intimată formându-se dosarul de executare nr. 376/2015 de B.E.J.A. O., Haja și G..
În încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării de executor este menționat ca temei art. 663 alin. 1 C.proc.civ.
Urmare a încuviințării, executorul a dispus înființarea popririi asupra contestatoarei până la încasarea sumei de 5.585,82 lei, debit principal plus cheltuieli de executare.
Prin circulara B.N.R. din 26/23.05.1995 la nivelul B.N.R. a fost deschis pentru toate societățile bancare un cont distinct aferent popririlor înființate asupra societăților de credit, singurul cont bancar al băncilor deschis la B.N.R. asupra căruia pot fi dispuse măsuri execuționale.
La 27.03.2015 contestatoarea a efectuat plata în întregime a sumelor datorate, dovada fiind comunicată executorului întrucât poprirea crea o disfuncționalitate substanțială a activității băncii și a partenerilor săi comerciali.
Totodată banca este înscrisă la masa credală a intimatei cu suma de 1.588.469,28 euro credit restant și 95.665,76 euro dobânzi, motiv pentru care ar fi trebuit să opereze compensarea creanțelor ambelor părți.
Onorariul executorului este mai mare decât limita superioară trasată de Legea nr. 188/2000.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 85/2006.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.
În dovedire, contestatoarea a propus proba cu înscrisuri, probă încuviințată și administrată de instanță.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a formulat o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
La dosarul cauzei au fost înaintate, în fotocopie, înscrisurile din dosarul de executare (f.43-73).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 428/15.01.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2014 de Tribunalului București a fost respinsă contestația formulată de V. B. SCPA ITALIA MONTEBELLUNA – SUCURSALA BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata S.C. C. HT S. S.R.L. și obligată contestatoarea la plata către intimată a sumei de 4.042,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f.45-50).
La data de 19.03.2015 intimata a depus cerere de executare silită în baza sentinței civile menționate pe rolul B.E.J.A. O., Haja și G., fiind format dosarul de executare nr. 376/2015 (f.44).
La aceeași dată, executorul judecătoresc a întocmit încheierea de încuviințare a executării silite (f.54) și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum de 1.542,91 lei (f.55).
Totodată, la 19.03.2015 executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi către B.N.R. (f.52) și a înștiințat debitoarea despre această măsură (f.53).
Prin adresa nr. XX/2/1754/24.03.2015 B. Națională a României a adus la cunoștința executorului judecătoresc că poprirea nu poate fi adusă la îndeplinire (f.57-58).
La data de 25.03.2015 contestatoarea-debitoare a fost somată să achite creanța potrivit titlului executoriu și cheltuielile de executare silită, în total 5.585,82 lei (f.60).
Contestatoarea a efectuat plata sumei de 5.585,82 lei prin O.P. nr. 794/27.03.2015 (f.67), suma fiind eliberată în aceeași zi (f.70).
La data de 01.04.2015 s-a dispus încetarea executării silite prin realizarea integrală a creanței (f.71).
În drept, conform art. 712 C.proc.civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește primul motiv de contestație privind conturile poprite:
Contestatoarea a susținut că singurul cont bancar al băncilor deschis la B.N.R., aferent popririlor înființate asupra societăților de credit, asupra căruia pot fi dispuse măsuri execuționale, este cel deschis prin Circulara B.N.R. nr. 26/23.05.1995 la nivelul B.N.R. denumit „Disponibilități blocate de instanțele judecătorești”.
Instanța reține că prin adresa B.N.R. nr. XX/2/1754/24.03.2015, B. Națională a României a adus la cunoștința executorului judecătoresc că poprirea nu poate fi adusă la îndeplinire, întrucât nu deține contul debitoarei, dispunând restituirea adresei de înființare a popririi (f.57-58).
În aceste condiții, în care poprirea nu a fost înființată și nu s-a obținut o validare a popririi, nu se poate susține că prin executarea silită, ce nu a dus la blocarea efectivă a conturilor băncii, s-ar fi produs o disfuncționalitate substanțială a activității acesteia, astfel încât acest motiv nu poate atrage anularea executării silite.
În ceea ce privește compensarea legală:
Contestatoarea a arătat că este înscrisă la masa credală a intimatei cu suma de 1.588.469,28 euro credit restant și 95.665,76 euro dobânzi, motiv pentru care ar fi trebuit să opereze compensarea creanțelor ambelor părți.
Compensația reprezintă un mod de stingere a două obligații reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele.
Potrivit art.1617 alin.1 C.civ.,compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
Așadar, cerințele legale pentru a opera compensația legală, prevăzute de art.1615 din C.civ., sunt: 1) reciprocitatea creanțelor (aceleași persoane având, concomitent, calitatea de creditor și de debitor una față de cealaltă); 2) creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile de aceeași natură; 3) creanțele să fie certe, lichide și exigibile.
Or, în cauză nu poate opera compensația legală, deoarece reclamanta și pârâta nu au concomitent calitatea de creditoare și debitoare, una în raport cu cealaltă.
În primul rând, nu sunt dovedite susținerile contestatoarei în privința înscrierii la masa credală a intimatei cu suma menționată drept creanță.
În al doilea rând, la data de 27.03.2015 contestatoarea a efectuat plata în întregime a creanței cuprinse în titlul executoriu, inclusiv a cheltuielilor de executare.
Conform art. 1615 C.civ. având denumirea marginală moduri de stingere a obligațiilor, obligațiile se sting prin plată, compensație, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuită de executare, precum și prin alte moduri expres prevăzute de lege.
În consecință, creanța intimatei în legătură cu care se solicită compensarea s-a stins prin plata efectuată de contestatoare prin O.P. la data de 27.03.2015, astfel încât în prezent această creanța nu mai există și nu se mai poate opune nici compensația.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc:
Conform art. 670 alin. 1 C.proc.civ. partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
Potrivit alin. 2cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
Sunt cheltuieli de executare conform alin. 3:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2.onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Totodată, conform alin. 4 sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Executorul judecătoresc a stabilit prin încheierea din 19.03.2015 un onorariu de 501,31 lei compus din suma de 404,29 lei onorariu de 10% din valoarea creanței de 4.042,91 lei, raportat la modalitatea de executare silită indirectă, la care se adaugă T.V.A. de 97,02 lei (f.55).
Pentru ca debitorul urmărit să datoreze cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de executor, trebuie ca onorariul de executor să fie real, necesar, rezonabil.
Analizând onorariul de executor, instanța constată că acesta îndeplinește caracterele mai sus enunțate:
- onorariul este real din moment ce a fost consemnat în încheierea din data de 19.03.2015;
- onorariul este necesar, din moment ce debitorul nu și-a executat la termen, de bunăvoie, obligația stabilită în titlul executoriu;
- onorariul contestat este rezonabil:
1. sub aspectul valorii pricinii, se situează în limitele prevăzute în Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006, respectiv de art. 39 din Legea nr. 188/2000. Legea nu prevede că limita maximă a onorariului ce poate fi perceput de executor trebuie să cuprindă și taxa pe valoare adăugată. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta art. 39 din Legea nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii T.V.A.-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de lege, la acest onorariu calculând și percepând T.V.A., întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare. Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat T.V.A. la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată nefăcând parte din onorariul executorului judecătoresc, ci reprezentând un impozit indirect, în sarcina consumatorului final (în speță creditorul beneficiar al serviciilor prestate de executor), pe care executorul judecătoresc îl percepe, pentru ca apoi să îl vireze către bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art. 39 din Legea nr. 188/2000. Onorariul executorului judecătoresc calculat conform art. 39 din Legea nr. 188/2000, la care se adaugă TVA-ul, constituie o cheltuială de executare făcută de creditor. Fiind în integralitate o cheltuială de executare, creditorul are dreptul să recupereze această sumă (onorariu + TVA) de la debitorul său rău-platnic, fiind vorba de un drept izvorât din lege.
2. sub aspectul muncii îndeplinite de executor: Din această perspectivă trebuie subliniat că acest criteriu se referă la munca îndeplinită de executor prin prisma culpei procesuale a debitorului, iar nu la o evaluare strictă efectuată de instanță asupra activității pe care o presupune exercitarea profesiei de executor în speța de față. Evaluarea activității pe care o presupune exercitarea profesiei de executor într-o speță în genul celei de față a fost efectuată a priori de legiuitor prin art. 39 din Legea nr. 188/2000.
Deși debitorul a efectuat plata după emiterea somației, în cauză, instanța constată însă că nu se poate aprecia că activitatea executorului judecătoresc a fost diminuată prin comportamentul debitorului și că este stabilit într-un cuantum nerezonabil care să justifice o diminuare corelativă a onorariului.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că și acest motiv de contestație la executare este neîntemeiat.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Asupra cererii de întoarcere a executării silite:
Dreptul la întoarcerea executării silite este reglementat în art. 723 alin. 1 C.proc.civ., unde legiuitorul a stabilit că, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
În condițiile în care contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiată, urmează ca și cererea de întoarcere a executării silite să fie respinsă, de asemenea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite formulate de contestatoarea V. B. SCPA ITALIA MONTEBELLUNA (fostă B. ITALO ROMENA SpA) având J_ cu sediul ales în București, sector 1, ., nr. 2 în contradictoriu cu intimata C. HT S. S.R.L. prin administrator judiciar Lichidare Patrimoniu S.P.R.L. având CUI_ și J40/_/2012, cu sediul ales la punctul de lucru situate în S., ., județul A., ca neîntemeiate.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
4 ex./ 02.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7306/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9287/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
