Obligaţie de a face. Sentința nr. 7306/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7306/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 7306/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7306
Ședința publică din data de 25.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „obligația de a face” privind pe reclamanții I. I. S. și I. M. L., în contradictoriu cu pârâtii M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENEREAL și S.C. A. S.A.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință publică din data de 11.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 25.06.2015, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2015 pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții I. I. S. și I. M. L. în contradictoriu cu pârâtele M. BUCUREȘTI prin PRIMAR și S.C. A. S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la efectuarea formalităților de vânzare-cumpărare către reclamanți a imobilului ce face obiectul contractului de închiriere încheiat cu S.C. A. S.A., spațiu locativ cu destinație garaj, conform Legii nr. 10/2001, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2613/24.09.2008 de B.N.P. Cutaru E., reclamanții au cumpărat apartamentul nr. 3 din .. 40 corp B, ., București de la vânzătorii G. G. și M., care au dobândit imobilul de la S.C. A. S.A. în baza Legii nr. 112/1995.
Prin declarația autentificată sub nr. 2612/24.09.2008 de B.N.P. Cutaru E. vânzătorii au transmis reclamanților și contractul de închiriere nr. 1190/03.11.1998 încheiat cu Primăria Sectorului 2 cu privire la garajul situat la parter, ulterior devenind chiriași ai acestui spațiu fiindu-le eliberată repartiția și o fișă de calcul. Recent s-a procedat la remăsurarea garajului rezultând suprafața de 24,54mp.
Având în vedere dispozițiile art. 42 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 au formulat cereri către pârâte, dar răspunsurile au fost în sensul că există un dosar pe Legea 10/2001 nesoluționat până în prezent, cererile fiind respinse.
Așadar singurul argument este existența dosarului nr. 3485/2003 al Tribunalului București, care în prezent este perimat, motiv pentru care în prezent reclamanții îndeplinesc toate condițiile pentru a cumpăra garajul.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 42 din Legea nr. 10/2001.
În dovedire, reclamanta a propus proba cu înscrisuri, încuviințată și administrată de instanță.
În termenul legal, pârâta S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, în esență, pârâta a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, fiind doar mandatara Primăriei Municipiului București. Pe fond, imobilul garaj nu se poate vinde fiindcă există un dosar pe Legea nr. 10/2001 nesoluționat încă.
În drept, pârâta a invocat art. 205 C.proc.civ.
În dovedire, s-au propus proba cu înscrisuri, încuviințată și administrată de instanță.
În termenul legal, pârâta M. BUCUREȘTI prin Primar General a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, în esență, pârâta a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, S.C. A. S.A. fiind societatea care administrează imobilul și singura în măsură să regleze raporturile locative în acel imobil.
Pe fond, cererea este neîntemeiată întrucât obligarea proprietarului la înstrăinarea bunului poate fi determinată doar de existența unei obligații convenționale sau legale în sarcina sa. Obligarea la vânzarea imobilului ar constitui o ingerință în dreptul de proprietate consacrat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția E.D.O.
În drept, pârâta a invocat art. 205 C.proc.civ.
În dovedire, s-au propus proba cu înscrisuri, încuviințată și administrată de instanță.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă conform art. 411 C.proc.civ.
La data de 21.04.2015 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare.
Analizând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, invocate de pârâte, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. BUCUREȘTI și a pârâtei S.C. A. S.A., excepții de procedură, absolută și dilatorie, pe care le va analiza împreună, reținând următoarele:
Într-o acțiune civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, conform art. 36 teza I C.proc.civ.
Altfel spus, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportului juridic dedus judecății.
În cauză, reclamanții acționează împotriva pârâtelor solicitând obligarea acestora la efectuarea formalităților de vânzare-cumpărare către reclamanți a imobilului ce face obiectul contractului de închiriere încheiat cu S.C. A. S.A., spațiu locativ cu destinație garaj, conform Legii nr. 10/2001.
Pentru a stabili calitatea procesuală pasivă într-o astfel de cerere, instanța constată că are a verifica dacă pârâții sunt proprietari ai imobilului în discuție, pentru a fi în măsură să dispună asupra dreptului de proprietate asupra imobilului garaj.
M. BUCUREȘTI este cel în favoarea căruia există un titlu de proprietate, fapt necontestat, iar pârâta S.C. A. S.A. are doar calitatea de administrator al imobilului, în calitate de mandatar al Primăriei Municipiului București. Pârâta S.C. A. S.A. este o instituție privată care administrează fondul locativ de stat aflat pe raza Municipiului București, în baza contractului nr. 1455/2000, iar competența de a încheia un act de vânzare-cumpărare nu face obiectul mandatului acordat pârâtei prin acest contract.
În consecință, pârâta S.C. A. S.A. nu are competența încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul garaj și, nefiind subiect pasiv în raportul juridic analizat, nu are nici calitate procesuală pasivă, această competență revenindu-i pârâtei M. BUCUREȘTI, în calitate de proprietar ca principală condiție ce justifică legitimarea procesuală pasivă într-o acțiune vizând obligarea la înstrăinarea imobilului.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. A. S.A. și va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. BUCUREȘTI.
Asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanții I. I. S. și I. M. L. au susținut că sunt proprietarii apartamentului 3 situat în București, . B, ., cumpărat de la vânzătorii G. G. și M., care ar fi dobândit la rândul lor acest imobil prin cumpărare de la S.C. A. S.A. în baza Legii nr. 112/1995 și care le-au transmis contractul de închiriere asupra garajului printr-o declarație autentificată la notar.
Reclamanții au formulat cereri adresate S.C. A. S.A. prin care au solicitat cumpărarea garajului, la care au primit răspuns prin adresa nr. 1748/22.10.2013 în sensul că nu se poate da curs aceste solicitări deoarece „pentru imobilul din .. 40 există un dosar pe Legea 10/2001, nesoluționat până în prezent” (f.15).
Analizând înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei, instanța constată în primul când că reclamanții nu au făcut dovada că sunt proprietari ai apartamentului nr. 3 din .. 40 corp B și nici a dobândirii imobilului inițial de către G. G. și M. prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995.
În al doilea rând, în ceea ce privește transmiterea contractului de închiriere de către G. M. către reclamanți, instanța constată anumite neconcordanțe între contractul de închiriere nr. 1190/19.04.1999 încheiat de Primăria Municipiului București cu G. M. asupra unui spațiu cu destinația de garaj (f.7-8) și contractul de închiriere menționat a fi transmis conform declarației autentificate sub nr. 2612/24.10.2006 de B.N.P. C. E. este nr. 1190/03.11.1998 (f.9).
În ceea ce privește temeiul juridic invocat de reclamanți, reține instanța de judecată că nu s-a făcut dovada că respectivul imobil, având destinația de garaj, s-ar încadra în categoria imobilelor vizate de legea 10/2001, respectiv că ar fi un imobil preluat în mod abuziv în perioada 1945-1989, pentru a deveni aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. În lipsa unor astfel de dovezi, bunul respectiv are natura unui care intră în domeniul privat al municipalității, neexistând o dispoziție legală care să oblige unitatea administrativ teritorială la vânzarea acestuia către chiriaș.
Chiar și în ipoteza în care Legea nr. 10/2001 ar fi aplicabilă în cauză, acțiunea reclamanților ar fi neîntemeiată.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Conform art. 42 alin. 1 din Legea nr. 10/2010imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite rămân în administrarea deținătorilor actuali, iar conform alin. 2 imobilele cu altă destinație decât cea de locuință, prevăzute la alin. 1, se pot înstrăina potrivit legislației în vigoare. Deținătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi au drept de preemțiune.
Conform art. 21 alin. 1 din Capitolul III din același act normativ, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. A.. 2 stabilește că prevederile alin. 1 sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
Conform alin. 5 sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, sunt interzise înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea cu sarcini sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Prin adresa nr. RF/6902/26.03.2015 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Juridic – Serviciul Evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr. 10/2001, s-a comunicat că, referitor la dosarul administrativ nr. 6902 constituit în baza notificării nr. 1507/2001, prin care se solicită restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 40, format din teren în suprafață de 750 mp și construcții, acesta a fost înaintat Comisiei Interne pentru analizarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, în data de 21.11.2011 (f.45).
Din conținutul adresei nr. RF/6902/26.03.2015 rezultă că reclamanții sunt în eroare când apreciază că refuzul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare s-a datorat existenței pe rolul instanțelor a dosarului nr. 3485/2003 al Tribunalului București, litigiu în care a intervenit perimarea.
În consecință, având în vedere dispozițiile legale sus-citate, potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar cele care nu se restituie persoanelor îndreptățite se pot înstrăina, se constată imposibilitatea admiterii acțiunii reclamanților, existând o interdicție de înstrăinare a imobilului în litigiu, întrucât face obiectul unei notificări, unui dosar întemeiat pe Legea nr. 10/2001 nesoluționat până în prezent.
Totodată, potrivit art. 42 alin. 2imobilele cu altă destinație decât cea de locuință, prevăzute la alin. (1) (cum este și garajul în cauză) se pot înstrăina potrivit legislației în vigoare. Deținătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi au drept de preemțiune; astfel că nu se poate reține o obligație prevăzută de lege în sarcina statului de a înstrăina aceste imobile, fiind o facultate a acestuia, în calitate de proprietar, de a înstrăina imobilul sau nu, deținătorii cu titlu valabil având, în ipoteza înstrăinării, un drept de preemțiune, o interpretare contrară ducând la încălcarea dreptului de dispoziție al statului asupra bunului.
Pentru motivele anterior expuse, întrucât Legea nr. 10/2001 nu este aplicabilă în cauză și, în subsidiar, dacă s-ar reține aplicabilitatea legii, întrucât există un dosar nesoluționat pe Legea nr. 10/2001 cu privire la imobil și totodată nici nu este prevăzută în Legea nr. 10/2001 o obligație a statului de înstrăinare a imobilelor, instanța urmează să respingă acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. A. S.A. având CUI R_ și J_ cu sediul în București, sector 2, . invocată prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamanții I. I. S. având CNP_ și I. M. L. având CNP_, ambii reclamanti cu domiciliul ales în București, sector 5, P-ța M. K., nr. 8, ., . cu pârâta S.C. A. S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 291-293, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamanții I. I. S. și I. M. L. în contradictoriu cu pârâta M. BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
6 ex./ 02.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7305/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 7307/2015. Judecătoria... → |
|---|
