Obligaţie de a face. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 11570/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 03.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect obligație de a face privind pe reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul Q. J..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns reclamanta reprezentată prin avocat D. C. Tabarana cu împuternicire avocațială la dosar, la fila 8 și pârâtul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, la fila 36.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 16.06.2015 reclamanta a depus la dosar, diferența achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 75 lei, îndeplinind astfel obligația stabilită de către instanță în cadrul procedurii prealabile, filele 23-24; la data de 29.07.2015 pârâtul a formulat și înaintat la dosar, întâmpinare, filele 34-36.
În ședință publică, instanța procedează la legitimarea pârâtului Q. J. care prezintă carte de identitate având CNP:_, . nr._.
Instanța din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a instanței cu declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția a VI-a Civilă – litigii profesioniști, apreciind faptul că a fost învestită cu soluționarea unei cereri în temeiul Legii nr.31/1990 care este de competența Tribunalului-art.63 din Legea 31/1990, și anume înscrierea unei Hotărâri A. în Registrul Comerțului.
Avocatul părții reclamante arată că atunci când a formulat acțiunea s-a raportat strict la răspunderea civilă delictuală, faptul că a indicat articole din Legea nr.31 nu atrage aplicarea art.63 din Legea nr.31/1990, privind acțiunile conform acestei legi a societăților comerciale.
Învederează că în prezent reclamanta nu este nici acționară, nu are nici calitatea de administrator în societate, sens în care nu formulează o acțiune în temeiul Legii 31/1990. Completează că nu solicită atragerea răspunderii administratorului din punct de vedere al unui acționar, asociat sau membru din Consiliu de administrație sau Consiliu de Supraveghere. Precizează că în prezent are calitate de terț față de societate, terț față de asociat sau orice alt organ de conducere, sens în care consideră că Judecătoria Sectorului 2 este competentă material, teritorial și chiar funcțional, având în vedere dispozițiile art.94 alin.1 lit. i) c.pr.civ.
Mai arată că interesul în promovarea prezentei cauze este dat de faptul că a suferit un prejudiciu, în sensul că i se restrânge nejustificat un interes legitim, respectiv faptul că nu poate să fie asociat unic într-un singur SRL, pentru că figurează în Registrul Comerțului ca fiind acționar într-o altă societate, într-un alt SRL.
Avocatul părții pârâte arată că, față de precizările formulate de avocatul părții reclamante consideră că este un litigiu de drept comun, însă lasă la aprecierea instanței.
Menționează că a înțeles că interesul în promovarea prezentei cererii, este ca reclamanta să fie asociat unic într-o altă societate, dar nu are acea calitate de asociat unic într-o altă societate.
Concluzionează că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe aspectul excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 25.05.2015, sub dosarul nr._ reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul Q. J. a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la înregistrarea mențiunilor privind schimbarea sediului social, majorarea capitalului social, cooptarea unui nou asociat și cesiunea părților sociale hotărâte prin Hotărârea A.G.A. nr. 1/06.03.2013 și nr. 2/15.03.2013 a Focus International Company Service S.R.L, în Oficiul Național al Registrului Comerțului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că până la data de 06.03.2013 a deținut un procent de 50% din părțile sociale ale societății Focus International Company Service S.R.L., fiind asociat în societate împreună cu Q. J., care deținea restul de 50% din părțile sociale. Potrivit actului constitutiv al societății deținea și funcția de administrator.
A mai arătat că în data de 06.03.2013 a adoptat, împreună cu Q. J., Hotărârea Adunării Generale a Asociaților Focus International Company Service S.R.L. nr. 1/06.03.2013 prin care au decis a) majorarea capitalului social cu suma de 400 de lei prin cooptarea unui nou asociat, respectiv Q. D. M.A; b) revocarea sa din funcția de administrator unic; c) numirea în funcție de administrator unic pentru o perioadă nelimitată pe Q. J.; d) schimbarea sediului social al societății din București, sector 2, ., parter, în București, sector 2, ..
În data de 15.03.2013 prin Hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor Focus International Company Service S.R.L. nr. 2/15.03.2013 asociații au aprobat cesionarea tuturor părților sociale pe care le deținea, către asociatul Q. J.. în acest sens a încheiat cu Q. J. contractul de cesiune prin care a cesionat în mod irevocabil cele 20 de părți sociale în schimbul unui preț de 200 de lei.
Având în vedere că prin hotărârile menționate a pierdut calitatea de administrator al societății și a renunțat la calitatea de asociat, potrivit legii, noul administrator, Q. J., avea obligația de a duce la îndeplinire hotărârile adoptate, inclusiv de a depune hotărârile împreună cu înscrisurile necesare la oficiul registrului comerțului.
Ulterior adoptării celor două hotărâri, pentru a se asigura că renunțarea sa la calitatea de administrator și asociat a devenit opozabilă și terților, a verificat prin intermediul serviciului R.E.C.O.M dacă au fost menționate în registru modificările actului constitutiv. În urma acestui demers a constatat că figureză în continuare în calitate de administrator și asociat al societății, noul administrator neîndeplinindu-și obligațiile legale ce îi reveneau.
Reclamanta a mai menționat că în scopul de a evita răspunderea sa pentru fapte sau acte ale societății, datorită faptului că în raporturile societății cu terții în continuare este opozabilă calitatea sa de asociat și administrator unic, l-a contactat pe noul administrator și i-am solicitat fie să ducă la îndeplinire obligațiile ce îi revin, fie să-i pună la dispoziție informațiile necesare în vederea înscrierii la oficiul registrului comerțului a celor două hotărâri. Cu toate acesta, Q. J. a refuzat să dea curs solicitărilor, fiindu-i creat un prejudiciu născut și actual, care trebuie reparat în temeiul art. 1349 cod civ., fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Consideră că pârâtul și-a încălcat obligațiile legale prev. de art. 73 și 202 din Legea 31/1990, fapt ce se circumscrie sferei unei fapte ilicite, astfel cum aceasta este definită de art. 1349 cod civ., potrivit căruia „ orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane".
A mai arătat că în raporturile dintre asociați și societate, calitatea de administrator, atât de fapt cât și de drept, o deține pârâtul Q. J.. Cu toate acestea, datorită neîndeplinirii obligaților legale de administrator, în raporturile dintre societate și terți calitatea de administrator de drept o dețin reclamanta, pe când doar calitatea de administrator de fapt o deține pârâtul.
Prin starea de pasivitate, în sensul neîndeplinirii obligațiilor ce îi revin în calitate de administrator, pârâtul îi creează un prejudiciu născut și actual, cuantificat în faptul că reclamanta este expusă răspunderii administratorului în relațiile societății cu terți, pentru fapte și acte săvârșite de administratorul de fapt al acestei societății.
A mai invocat faptul că potrivit Legii nr. 31/1990 este interzis unui asociat să fie asociat și într-o altă societate cu răspundere limitată având un obiect similar prin fapta pârâtului fiindu-i restrâns nejustificat dreptul de a se asocia într-o altă societate cu obiect similar. Așadar, prin menținerea opozabilității calității sale de administrator mi se aduce atingere unui interes legitim, astfel cum acesta este definit în art. 1359 din Codul Civi, prejudiciul fiind rezultatul neîndeplinirii de către pârât a obligațiilor legale impuse în sarcina sa, în considerarea calității de administrator al societății. Reclamanta a mai arătat că la data adoptării celor două hotărârii a renunțat atât la calitatea de administrator cât și la calitatea de asociat al societății, și astfel nu mai are posibilitatea de a-și întemeia pretențiile printr-o acțiune de natură contractuală, bazată pe raporturile dintre asociați în temeiul actului constitutiv . Obligații rezultate din actul constitutiv al societății și din hotărârile sau deciziile adoptate de aceasta, ca urmare a renunțării sale la cele două calități, reprezintă față de aceasta fapte juridice, astfel cum acestea sunt definite de doctrina juridică.
Astfel, răspunderea civilă delictuală este singura posibilitate de a-1 obliga pe pârât să-și execute obligațiile ce-i revin în calitate de administrator în vederea înlăturării pagubei pricinuite, este respectat principiul subsidiarității răspunderii civile delictuale față de răspunderea civilă contractuală.
În drept. art. 192 raportat la art. 30 cod proc. civ., art. 1286, art. 1349 și art. 1385 cod civ., art. 72, art. 73 alin. (1) Ut. d) și e), art. 148, art. 155, art. 157 și art. 202 alin. (21) din Legea nr. 31/1990.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
A mai arătat prâtul că prin Hotărârea A. nr. 1/06.03.2013, a hotărât împreună cu reclamanta majorarea capitalului social al societății cu suma de 400 lei, prin cooptarea noului asociat Q. D. M.A. si redistribuirea proporționala a pârtilor sociale; revocarea din funcția de administrator a reclamantei; numirea in funcția de administrator a subsemnatului; schimbarea sediului social al societății.
Pentru a opera aceasta redistribuire a pârtilor sociale era necesara efectuarea mențiunilor la Oficiul N. al Registrului Comerțului, insa numai dupa vărsarea efectiva a sumei de 400 lei reprezentând aport la capitalul social de către noul asociat Q. D. M.A.
Acest lucru nu s-a putut realiza datorita blocării de către ANAF a contului societății, inca din anul 2007, pentru datorii in suma de aprox. 16.000 lei, din culpa administratorului B. M..
În urma revocării funcției de administrator a reclamantei si in urma numirii subsemnatului in aceasta funcție, la data de 06.03.2013, răspunderea administratorului pentru perioada anterioara acestui moment nu se transfera automat asupra sa.
A existat astfel o imposibilitate obiectiva de a se realiza majorarea capitalului social si astfel o imposibilitate obiectiva de a face mențiunile necesare, in legătura cu Hotărârea A. nr. 1/06.03.2013, la ONRC.
Din aceasta perspectiva, Hotărârea A. nr. 2/15.03.2015 si contractul de cesiune de parti sociale sunt lovite de nulitate, având in vedere că pârâtul nu a deținut calitatea de asociat cu 50% din părțile sociale; niciodată societatea nu a avut un capital social subscris si vărsat de 800 lei; niciodată societatea nu a avut sediul in .,având in vedere faptul ca Hotărârea A. nr. 2/15.03.2015 a fost semnata inainte de inregistrarea la ONRC a primei hotărâri, scopul urmărit de reclamanta fiind acela de a se elibera din funcția de administrator.
În toata aceasta perioada, de la semnarea actelor si până in prezent, reclamanta este cea care a deținut in fapt funcția de administrator prin faptul ca nu i-a predat actele contabile ale societății si stampila acesteia.
La termenul de judecată din data de 03.11.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la înregistrarea mențiunilor privind schimbarea sediului social, majorarea capitalului social, cooptarea unui nou asociat și cesiunea părților sociale hotărâte prin Hotărârea A.G.A. nr. 1/06.03.2013 și nr. 2/15.03.2013 a Focus International Company Service S.R.L, în Oficiul Național al Registrului Comerțului, cerere de competența tribunalului.
Astfel, conform art. 63 din Legea 31/1990 rep. :Cererile și căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competența instanțelor judecătorești, se soluționează de în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal.
Conform Art. 202. - (1) din Legea 31/1990 Părțile sociale pot fi transmise între asociați.
(2) Transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
(21) Hotărârea adunării asociaților, adoptată în condițiile alin. (2), se depune în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționată în registru și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
În condițiile Art. 204 din Legea 31/1990: Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărâre a adunării generale ori a Consiliului de administrație, respectiv directoratului, adoptată în temeiul art. 114 alin. (1), sau prin hotărârea instanței judecătorești, în condițiile art. 223 alin. (3) și ale art. 226 alin. (2).
După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul vor depune la registrul comerțului actul modificator și textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul încheierii judecătorului-delegat, cu excepția situațiilor stipulate la art. 223 alin. (3) și la art. 226 alin. (2), când înregistrarea va fi efectuată pe baza hotărârii definitive de excludere sau de retragere.
Devin astfel incidente disp. art. 95 pct. 4 c.pr.civ., motiv pentru care instanța va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a VI-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale în cauza privind pe reclamanta B. M. având CNP:_, cu domiciliul în București, ., . și cu domiciliul ales pentru comunicare actelor de procedură la „R. și Asociații" în București, .. 35, ., etaj 6, . 3 în contradictoriu cu pârâtul Q. J. având CNP:_, cu domiciliul ales in vederea comunicării actelor de procedura in București, sector 2, ., Corp 2, .> Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a VI-a Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică în data de 03.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./4ex./19.11.2015
| ||||||||
| ||||||||
|
CĂTRE,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr._ din data de 03.11.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 2 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect obligație de a face privind pe reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul Q. J., în favoarea Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, motiv pentru care vă înaintăm alăturat dosarul mai sus menționat, cusut și numerotat, conținând un număr de …. file, compus din 1 volum.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI | Întoarcere executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria... → |
|---|
