Pretenţii. Încheierea nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 11469/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții D. C. și D. D. D., în contradictoriu cu pârâtul D. F. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul reclamanților, avocat cu împuternicire avocațială aflată în dosar la fila 58, lipsind pârâtul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța pune în discuție raportul de expertiză efectuat în cauză.
Apărătorul reclamanților arată că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză. Depune un înscris și arată că suma nu mai subzistă.
Instanța acordă cuvântul asupra formulării concluziilor asupra fondului, sub rezerva reluării dezbaterilor în situația în care se prezintă pârâtul.
Apărătorul reclamanților solicită instanței admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumelor de 40.000 euro, reprezentând prețul primit (21.000 euro) și daune morale, precum și taxele notariale și cheltuielile de judecată în procesul de evacuare. Arată că nu mai solicită contravaloarea îmbunătățirilor. Imobilul a fost o investiție, iar reclamanții au avut de pierdut. Cu cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu expert și taxa de timbru.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare, sub rezerva reluării dezbaterilor în situația în care se prezintă pârâtul.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 20.10.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea până la data de 20.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 20.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții D. C. și D. D. D., în contradictoriu cu pârâtul D. F. A..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 06.10.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.10.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 03.11.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea până la data de 03.11.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 03.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții D. C. și D. D. D., în contradictoriu cu pârâtul D. F. A..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 06.10.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.10.2015, 03.11.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub nr._ la data de 23.09.2014, precizată la solicitarea instanței la datele de 13.10.2014 și 22.12.2014 (f. 71-72, f. 112), reclamanții D. C. și D. D. D. în contradictoriu cu pârâtul D. F.-A., solicită obligarea acestuia la plata sumei de 40.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății reprezentând despăgubiri în baza răspunderii pârâtului pentru evicțiune, formată din:
- 21.000 euro (92.475 lei la cursul BNR de la data înregistrării acțiunii) reprezentând prețul integral al apartamentului cumpărat de reclamanți de la pârât,
- 655 eur (2.886 lei) reprezentând taxe notariale achitate către BNP Nemesis
- 5.000 eur reprezentând contravaloare îmbunătățiri realizate de reclamanți asupra apartamentului,
- 13.345 euro (58.766 lei) reprezentând daune interese (f. 72), formată la rândul său din: 905 euro reprezentând cheltuieli de executare silită datorate de reclamanți terțului evingător, 7.200 euro reprezentând suma solicitată reclamanților de terțul evingător cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a imobilului pentru perioada august 2011 – august 2014 și 5.255 euro reprezentând în proporție egală daune interese și daune morale, aceasta din urmă fără a fi mai mică decât suma obținută ca diferență între suma solicitată, de 40.000 euro și totalul celorlalte sume datorate, conform precizării din 22.12.2014. (f. 112)
Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, se arată că reclamanții au achiziționat de la pârât la data de 14.07.2006 apartamentul situat în București, ., .. 2, parter, sector 2, intabulat în CF a Mun București Sector 2 sub nr. 1758/48 la un preț de 21.000 euro.
La mai mult timp după perfectarea vânzării, au luat cunoștință că prin Încheierea_/07.08.2006 dată de BCPI București Sector 2 s-a dispus notarea litigiului inițiat de numitul D. T. asupra apartamentului proprietatea reclamanților, litigiu având ca obiect nulitatea contractului de vânzare cumpărare prin care reclamanții achiziționaseră imobilul și în care reclamanții nu au fost parte.
La revenirea din Spania, reclamanții au adus îmbunătățiri imobilului, au schimbat tocăria, l-au zugrăvit și au efectuat o multitudine de alte lucrări tocmai pentru a face casa locuibilă.
În anul 2008, reclamanții au fost învinuiți, alături de vânzător, notar și un avocat implicat în tranzacție, de comiterea unor fapte ilegale în legătură cu contractul prin care vânzătorul dobândise imobilul.
Reclamanții au fost achitați.
În 2013 au aflat că prin sentința dată în dosarul penal și în care reclamanții nu au fost parte, a fost anulat contractul lor de vânzare cumpărare, dreptul de proprietate asupra imobilului fiind intabulat în favoarea numitului D. N. G. – decedat.
De asemenea, tot în această perioadă reclamanții au luat cunoștință și de o altă sentință civilă, definitivă în 2009, prin care s-a dispus anularea aceluiași contract.
Reclamanții au inițiat ulterior mai multe demersuri judiciare în vederea atacării sentinței penale, rămase fără succes.
În anul 2014, numitul D. T. D. a chemat reclamanții în judecată solicitând evacuarea acestora. Deși la data formulării acțiunii, cererea de evacuare nu era definitiv soluționată, reclamanții anticipează că este posibil să piardă procesul, urmând a fi evacuați.
Pe aceste considerente, se solicită obligarea pârâtului la despăgubiri în temeiul răspunderii sale pentru evicțiune întrucât acesta nu și-a respectat obligația de a asigura cumpărătorilor reclamanți liniștita posesie asupra bunului vândut, ce implică atât garanția pentru propria sa faptă, cât și garanția pentru fapta terților.
Pârâtul cunoștea situația juridică a imobilului.
Evicțiunea provine în cazul reclamanților de la un terț, cauza tulburării este anterioară vânzării imobilului către reclamanți, nefiind cunoscută de aceștia la momentul perfectării contractului.
Arată că suma solicitată pârâtului, de 40.000 euro, nu poate acoperi în totalitate prejudiciile suferite însă reclamanții s-ar considera satisfăcuți chiar și cu aceasta.
Este de menționat că deși inițial reclamanții au solicitat suma de 40.000 euro (reprezentând preț apartament, taxe notariale, cheltuieli de jduecată, cheltuieli efectuate cu îmbunătățirile aduse apartamentului), precum și obligarea pârâtului la daune interese (această sumă nefiind precizată) (f. 6), ulterior au arătat că daunele interese sunt cuprinse în suma de 40.000 euro, fără a fi individualizate la suma de 13.345 euro, reprezentând compensarea întrucâtva a suferințelor îndurate de reclamanți, echivalarea prejudiciului efectiv suportat, a pierderilor suferite și a câștigurilor ce ar fi putut fi realizate. (f. 72). Prin precizarea din 22.12.2014, reclamanții au indicat concret componența sumei de 13.345 euro, respectiv cheltuieli de executare silită datorate de reclamanți terțului evingător, suma solicitată reclamanților de terțul evingător cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a imobilului pentru perioada august 2011 – august 2014 și daune interese și daune morale.
Prin precizarea din 22.12.2014, reclamanții arată că în situația în care vor fi obligați către terțul evingător la plata unei sume mai mici de 7.200 euro, suma solicitată pârâtului cu titlu de daune interese și daune morale se va mări progresiv așa încât suma totală solicitată pârâtului să nu fie mai mică de 40.000 euro.
În drept: art. 1337 și urm. cod civil 1864.
Probe propuse: înscrisuri, testimonială.
S-au atașat înscrisuri.
Cerere legal timbrată. (4.628 lei – f. 73)
Pârâtul a depus întâmpinare ulterior termenului prevăzut de art. 201 Cod Pr. Civ., respectiv la data de 23.12.2014, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi atrasă răspunderea sa pentru evicțiune. (f. 134)
Susține că la data vânzării imobilului către reclamanți, nu erau înregistrate litigiii cu privire la acest imobil, așa încât cauza tulburării nu este anterioară înstrăinării bunului.
Mai arată că nu are legătură contractuală cu D. D. D..
Invocă prescripția acțiunii în evicțiune, supusă termenului general de prescripție, de 3 ani, dat fiind că reclamanții au luat cunoștință de pretențiile și calitatea de moștenitor a numitului D. T. D. încă din mai 2008.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care combat susținerile pârâtului. (f. 130 și urm.)
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, testimonială și expertiză tehnico-judiciră specialitatea evaluare construcții (având ca obiective: identificarea și evaluarea îmbunătățirile aduse de către reclamanți imobilului din anul 2007 și până la momentul evacuării acestora - 20.10.2014, stabilirea prețurilor practicate pentru apartamentele similare din zona respective), această din urmă probă la solicitarea reclamanților. (f. 107)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 14.07.2006, între pârâtul D. F.-A., în calitate de vânzător și reclamata D. C., căsătorită cu reclamantul D. D. D., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4170/14.07.2006 de NP C. R. O. din cadrul BNP Nemesis cu sediul în București, sector 3, având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului . în București, ., .. 2, parter, sector 2, intabulat în CF a Mun București Sector 2 sub nr. 1758/48 la un preț de 21.000 euro, prețul vânzării fiind de 21.000 euro. (f. 8-9)
Vânzătorul D. F.-A. dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului înstrăinat de la D. N. G. și D. M., prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager atestat sub nr. 08/14.08.2001 de av. Carnaziu M. N. din cadrul Cabinetului Individual de Avocatură F. V. cu sediul în București, sector 1. (f. 11-13)
Prin Sentința civilă nr. 3617/07.05.2007 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosar nr._/300/2006, definitivă, litigiu ce a avut loc între numitul D. T. – D., succesorul soților D., în calitate de reclamant și D. F. A., în calitate de pârât, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager atestat sub nr. 08/14.08.2001 de av. Carnaziu M. N.. (f. 21-22)
Prin Sentința penală nr. 393/12.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosar nr._ (număr vechi 1743/2011) s-a dispus condamanarea av. Carnaziu M. N. și s-a dispus restabilirea situației anterioare prin anularea înscrisurilor – contracte de vânzare cumpărare, între care și contractului de vânzare - cumpărare încheiat între D. C. și D. F.-A.. (f. 45)
Efectuarea cercetării penale a fost notată în Cartea funciară a imobilului nr._- C1-U12 – București Sector 2. (f. 49)
La data de 31.03.2014 numitul D. T.-D., succesorul soților D., de la care pârâtul susținea că a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului, solicită în instanță evacuarea reclamanților din acest imobil.
Prin Sentința civilă nr. 5488/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București – Secția Civilă în dosar nr._ îndreptată prin Încheierea din 23.07.2014 pronunțată în același dosar, cererea a fost admisă și s-a dispus evacuarea reclamanților. (f. 50-54)
Prevederi legale relevante incidente speței - Cod Civil 1864:
Art. 1337 - Vinzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vinzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vindut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Art. 1341 - Cind vinzatorul este raspunzator de evictiune, cumparatorul, daci este evins, are dreptul a cere de la vinzator: 1. restituirea pretului; 2. fructele, daca este dator a le intoarce proprietarului care l-a evins; 3. spezele instantei*) deschise de dinsul in contra vinzatorului si ale celei deschise de evingator in contra sa; 4. daune-interese si spezele contractului de vindere.
Art. 1344 - Daca lucrul vindut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vinzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe linga pretul vinzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii.
Art. 1345 - Vinzatorul este dator sa intoarca cumparatorului, el insusi sau prin evingator, toate spezele necesare, utile si de intretinere ale aceluia.
Art. 1346 - Daca vinzatorul a vindut cu rea-credinta fondul altuia, el va fi dator sa intoarca cumparatorului toate spezele ce va fi facut, chiar si cele de simpla placere.
Art. 1350 - Chestiunile de daune-interese ce ar rezulta din neexecutarea vinderii si care nu sint prevazute aici se vor decide dupa regulile generale ale conventiilor.
Soluția instanței:
În temeiul art. 248 Cod Pr. Civ, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă.
În speță sunt incidente dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă întrucât răspunderea are caracter contractual.
Astfel, termenul de prescripție este de 3 ani și a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiunea în evicțiune, respectiv de la data producerii evicțiunii deoarece până în acest moment obligația vânzătorului este condițională, cumpărătorul nu poate să acționeze, iar prescripția nu curge împotriva celui care este împiedicat să acționeze.
Termenul de prescripție curge așadar de la 20.03.2014, când terțul evingător a notificat reclamanții să părăsească imobilul, așa cum s-a reținut in hotărârea judecătorească prin care s-a dispus evacuarea acestora. (f. 51)
Faptul că reclamanții au putut lua cunoștință încă din 2008 de calitatea de moștenitor a lui D. T. și de pretențiile acestuia nu are relevanță întrucât numai la momentul notificării aceștia au fost efectiv tulburați în exercitarea dreptului lor de proprietate.
Acțiunea este formulată în termenul de prescripție, excepția urmând a fi respinsă.
În privința cererii principale, reținem pentru început că evicțiunea este definită ca fiind pierderea proprietății lucrului sau tuburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar.
În acest sens, art. 1337 Codul Civil 1864 prevede că vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut precum și de sarcinile care n-au fost declarate la încheierea contractului.
Dacă tulburarea provine din partea unui terț, cum este cazul de față, vânzătorul este obligat să-l apere pe cumpărător, iar dacă nu reușește, va fi obligat să suporte consecințele evicțiunii, indiferent că a fost de bună sau de rea credință.
Cu referire la circumstanțele individuale ale speței de față, instanța reține că reclamanții au pierdut proprietatea bunului cumpărat de la pârât urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare prin care vânzătorul dobândise la rândul său bunul pe care l-a înstrăinat ulterior reclamanților.
Întrucât evicțiunea s-a produs, pârâtul este obligat la a răspunde pentru pagubele suferite de cumpărător.
Obligația de garanție a vânzătorului există, în acest caz, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de o tulburare de drept, cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării și cauza evicțiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător.
Cele trei condiții sunt îndeplinite cumulativ așa încât pârâtul este obligat la a răspunde pentru evicțiunea cauzată reclamanților de fapta terțului evingător, numitul D. T.-D..
Astfel, în cauză este vorba despre o tulburare de drept. Dreptul invocat de evingător este un drept real, dreptul de proprietate asupra imobilului.
Cauza evicțiunii este anterioară vânzării bunului și a constat în activitatea infracțională care a condus în cele din urmă la perfectarea contractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamanți cu pârâtul, aspect confirmat prin Sentința penală nr. 393/12.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosar nr._ .
Cumpărătorii (atât reclamanta cât și pârâtul, întrucât prezumția că imobilul este un bun comun al reclamanților, fiind dobândit în timpul căsătoriei acestora, nu a fost răsturnată) nu au avut cunoștință de cauza evicțiunii, nefiind adusă vreo probă în sens contrar. Mai mult, în considerentele sentinței penale s-a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București înregistrat sub nr. 1257/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamanta D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 323 Cod Penal (asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni).
În cazul evicțiunii totale, potrivit prevederilor legale sus enunțate, vânzătorul este obligat în primul rând să restituie integral prețul primit chiar dacă valoarea lucrului s-ar fi micșorat, valoarea fructelor pe care cumpărătorul a fost obligat să le restituie terțului evingător, cheltuielile de judecată ale procesului din care a rezultat evicțiunea cât și ale acțiuni în regres contra vânzătorului, precum și cheltuielile contractului, la care se adaugă daune interese potrivit dreptului comun.
În privința daunelor interese trebuie respectate câteva reguli speciale, și anume:
- Vânzătorul este obligat să plătească cumpărătorului diferența dintre preț și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii indiferent de cauza care a produs excedentul de valoare sau dacă sporul a fost sau nu previzibil ori vânzătorul de bună sau de rea credință. (art. 1344 Cod Civil)
- În afara sporului de valoare și în măsura în care nu sunt restituite cu acest titlu cheltuielile utile, vânzătorul este obligat să restituie cumpărătorului cheltuielile necesare (făcute pentru conservarea lucrului) și utile (care sporesc valoarea lui), iar dacă vânzătorul a fost de rea credință, chiar și cheltuielile voluptuarii (făcute în scop de plăcere). (art. 1345 – 1346 Cod civil)
Deoarece aceste cheltuieli profită terțului evingător el va fi obligat în primul rând să-l despăgubească pe cumpărător, iar vânzătorul va fi obligat numai în subsidiar. Însă terțul poate fi obligat numai la restituirea cheltuielilor necesare și utile (acestea din urmă în limita sporului de valoare). Pentru restul cheltuielilor răspunde numai vânzătorul.
Instanța subliniază, că potrivit art. 9 Cod Pr. Civ., are obligația de a se pronunța în limitele stabilite prin cererile formulate și apărările părților, obligație ce reflectă principiul disponibilității părților, definit ca posibilitatea acestora de a dispune de obiectul procesului precum și de mijloacele de apărare a acestui drept. Instanța nu poate depăși limitele obiectului fixate de reclamant.
În prezenta cauză, reclamanții nu au solicitat diferența dintre preț și sporul de valoare dobândit de imobil, ci restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului.
Cu toate că au fost reprezentați de un apărător ales, cererea a fost formulată extrem de ambiguu, acest caracter păstrându-se și în privința precizărilor acțiunii depuse la solicitarea instanței.
Astfel, dacă în acțiune se solicită obligarea pârâtului la suma de 40.000 euro (constând în diverse tipuri de cheltuieli) și, în plus, la daune interese, în precizarea din 13.10.2014 se arată că se solicită obligarea pârâtului numai la plata sumei de 40.000 euro in care, în afara cheltuielilor cu îmbunătățirile aduse apartamentului și alte tipuri de cheltuieli, este inclusă o sumă cu titlu de “daune interese”, reprezentând compensare efectivă a suferințelor îndurate de reclamanți, echivalarea prejudiciului efectiv suportat și a pierderilor suferite și a câștigurilor ce ar fi putut fi realizate (f. 71-72), după care, în precizarea din 22.12.2014, arată că în “daunele interese” sunt incluse daune morale și o altă categorie de daune al căror cuantum este determinat de reclamanți ca fiind de min. 2.627 euro. Reclamanții apreciază că această sumă ar trebui să crească, astfel încât să poată recupera în final suma de 40.000 euro. (f. 112)
Este adevărat că reclamanții apreciază că suma de 40.000 euro solicitată nu acoperă sporul de valoare al apartamentului. Aceasta este o susținere cu rolul de a-și argumenta cererile și nu a făcut obiectul unui capăt de cerere distinct.
În consecință, având în vedere obiectul cererii așa cum a fost determinat de reclamanți, instanța va admite numai în parte acțiunea urmând a obliga pârâtul fi să restituie în total suma de 21.000 euro la cursul BNR din ziua plății reprezentând prețul euro) și suma de 2.986 lei reprezentând speze notariale (2.886 lei) și cheltuieli de judecată în procesul de evacuare (100 lei), conform înscrisurilor depuse la dosar.
Se va respinge însă solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor impuse acestora urmare a punerii în executare a hotărârii prin care s-a dispus evacuarea din imobil, în cuantum de 905 euro întrucât prejudiciul suferit a fost cauzat de propria lor culpă. Reclamanții aveau obligația de a se conforma dispozițiilor titlului executoriu.
De asemenea, se va respinge solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumei de 7.200 euro solicitată reclamanților de către terțul evingător cu titlu de contravaloare lipsă de folosință pentru perioada august 2011-august 2014.
În dosarul înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții au solicitat obligarea terțului evingător la plata cheltuielilor cu îmbunătățirile aduse apartamentului, iar acesta din urmă, pe cale reconvențională a solicitat, obligarea reclamanților la plata contravalorii lipsei de folosință.
Prin sentința nedefinitivă pronunțată în cauză, reclamanții să plătească terțului evingător suma de 30.266 lei, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru perioada august 2011 – august 2014. (extras ECRIS, la dosar)
Pentru obligarea pârâtului la plata prejudiciului suferit de reclamanți, este necesar ca prejudiciul să aibă caracter cert. În acest caz, reclamanții nu au făcut dovada că existența creanței este neîndoielnică, cu alte cuvinte că au obligația să plătească suma de 7.200 euro terțului evingător.
Cu privire la suma de 2.627 euro reprezentând daune interese instanța reține că vânzătorul poate fi obligat numai în subsidiar pentru cheltuielile necesare și utile. În principal, vânzătorul poate fi obligat numai la plata cheltuielilor voluptuarii.
În răspunsul din 16.09.2014 formulat de reclamanți la întâmpinarea depusa de terțul evingător în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub nr._, reclamanții precizează că îmbunătățirile aduse apartamentului nu au caracter voluptuariu. (f. 129)
În ceea ce privește cheltuielile necesare și utile, reținem că acestea au fost solicitate de reclamanți terțului evingător, pretenția formând obiectul dosarului mai sus menționat, nr._, prin sentința încă nedefinitivă terțul fiind obligat, să achite reclamanților suma de 14.928 lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri. (extras ECRIS, la dosar)
Întrucât reclamanții urmează a-și recupera prejudiciul de la terțul evingător, instanța va respinge solicitarea de obligare a pârâtului la plata acestor cheltuieli.
Se va admite însă, în temeiul răspunderii civile delictuale reglementată de art. 998-999 Cod Civil, cererea de obligare a pârâtului la plata către reclamanți a unor daune morale în cuantum de 2.628 Euro, echivalentul suferințelor provocate acestora prin vânzarea unui apartament a cărui situație juridică
Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere că potrivit art. 999 Cod Civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudența sa.
Suferințele morale cauzate de reclamanți prin fapta pârâtului au fost generate de perspectiva, și în cele din urmă, de certitudinea pierderii proprietății unui imobil în care își investiseră economiile și de care erau legate planurile acestora de stabilire în România, de cauza de natură penală care a condus la situația de față, inclusiv de cercetarea reclamantei într-un proces penal sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni grave. Aceste concluzii sunt confirmate prin declarația martorului F. V. E., audiat în cauză. (f. 184)
În privința cheltuielilor de judecată, constatăm pârâtul a căzut numai în parte în pretenții, fiind obligat la plata către reclamanți numai a sumelor de 23.628 euro și 2986 lei, din totalul de 40.000 euro cât au solicitat aceștia, motiv pentru care, în temeiul art. 453 Cod Pr. Civ., va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.812 lei (taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât.
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții D. C. având CNP_ și D. D. D. având CNP_, ambii cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. Av. S. V. - sector 2, București, P. N., nr. 20, ., ., în contradictoriu cu pârâtul D. F. A. având CNP_, cu domiciliul în sector 2, București, Rariștei, nr. 19.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumelor de 23.628 euro la cursul BNR din ziua plății, reprezentând prețul primit (21.000 euro) și daune morale (2.628 euro) și suma de 2.986 lei reprezentând speze notariale (2.886 lei) și cheltuieli de judecată în procesul de evacuare (100 lei).
Respinge în rest acțiunea.
Admite în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2.812 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru (în parte).
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Judecătoria Sector 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 30-10-2015,... → |
|---|
