Obligaţie de a face. Sentința nr. 485/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 485/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 485/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 485
Ședința publică din data de 19.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. E. M.
GREFIER: A. M. V.
Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect acțiune în constatare, clauze abuzive, pretenții civile, obligații de a face privind pe reclamantul F. G. E. în contradictoriu cu pârâta V. România SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta, reprezentată de avocat, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire al procedurii de citare.
Instanța acordă cuvântul pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției invocate, precizând că clauza reglementată la art. 3 lit d) din condițiile speciale, și anume obligarea pârâtei la menținerea unor dobânzi fixe, este, în opinia sa, o clauză neevaluabilă în bani.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 2 București.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 16.06.2014 sub nr._, reclamantul F. G. E. a chemat-o în judecată pe pârâta V. România SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 3 lit. d) privind data ajustării dobânzii din condițiile speciale ale Convenției care prevede că „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii, rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”; a clauzei prevăzute la art. 5 lit. a) care prevede că „comisionul de risc/administrare credit din Condițiile speciale ale Convenției care prevede un comision de risc de 0, 19% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit”; a clauzei prevăzute la art. 3.5 privind Comisionul de risc/administrare credit, secțiunea 3 din Condițiile Generale ale convenției, care prevede că „Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului, modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Special”; redenumirea comisionului de risc prevăzut la pct. 5) lit. a) din Condițiile Speciale și pct. 3.5 din Condițiile Generale, în comision de administrare credit începând cu luna septembrie 2010, ca fiind abuzive și nelegale, acestea contravenind dispozițiilor Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010; obligarea pârâtei la modificarea convenției de credit, în sensul înlăturării clauzelor contractuale constate abuzive, menționate în petitul nr. 1; obligarea pârâtei la modificarea scadențarului în ceea ce privește clauzele constate abuzive menționate în petitul nr. 1, în sensul înlăturării acestora din cuprinsul noului scadențar care va fi comunicat sub semnătură de primire reclamanților; obligarea pârâtei la modificarea cuantumului D. - dobânda anuală efectivă, cuprins la pct. 3 lit. e) din condițiile speciale, raportat la faptul că aceasta cuprinde și comisionul de risc/administrare credit, care urmează a fi achitat, în cazul desființării acestei clauze, obligarea pârâtei la returnarea sumei de 10.090, 85 CHF cu dobânda legală, echivalentul BNR la data plății la cursul BNR încasate cu titlu de comision de risc /administrare credit de la data încheierii convenției și până la data rămânerii definitive a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 969, art. 948, art. 969 Cod Civil, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, Directiva nr. 2008/48, Directiva nr. 93/13/CEE/05.04.1993, OUG nr. 50/2010, iar în susținere a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
2. Pârâta V. România SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 16 și art. 44 din Constituția României, art. 2 lit. m) din Legea nr. 363/2007, clauzele Langguth (29 iulie 1995, cauza C-456/93), Springenheide (16 iulie 1998 - C210/1996) și Darpo (4 aprilie 2000 - C456/98), Directiva 87/102CE și, ulterior, Directiva 2008/48/CE, art. 3 alin. 1 lit. g) din Normele BNR nr. 17/18.12.2003, art. 126 alin. 1 din OUG nr. 99/2006, art. 1, art. 4 alin. 5 lit. b) din Legea nr. 193/2000, lit. b) din Anexa nr. 193/2000.
3. La termenul din data de 19.01.2015, instanța a pus în discuția contradictorie e părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției necompetenței materiale, absolute și dilatorii, instanța reține următoarele:
Reclamantul F. G. E. a sesizat JS2 cu mai multe capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale inserate în Convenția de credit nr._/CF/22.11.2007.
Conform art. 99 alin. 2 C.proc.civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a)-j) C.proc.civ.
Or, cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani [de exemplu, art. 3 lit. d) din Condițiile Speciale ale Convenției] nu se încadrează în prevederile art. 94 pct. 1 lit. a)-j) C.proc.civ. și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Prin urmare, instanța reține că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.proc.civ., întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Față de considerentele expuse, instanța va reține că Judecătoria Sectorului 2 București nu a fost corect învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată pendinte, astfel încât va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul F. G. E., CNP_, cu domiciliul ales la C.A. D. C. din Cluj-N., .. 4, ., în contradictoriu cu pârâta V. România SA, cu sediul în București, Șoseaua P. nr 42, etaj 3, 8 și 10, sector 2, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. E. SerenaVasile A. M.
Red.S.M./Th.red.A.V. și S.M./04.02.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 483/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Întoarcere executare. Încheierea nr. 12/2015. Judecătoria... → |
|---|
